Il voi evoca si invoca astazi pe Sigmund Freud in contextul problemei pe care v-o propun, problema nascuta in spatiul de intersectie a doua domenii: cultura si educatia. Psihanaliza, in interactiune cu educatia si cultura, ofera intelegerea alegerilor facute, cum este aceea a atitudinii adultilor fata de creatiile culturale pe care ei le produc si le ofera copiilor pentru consum tinand mai mult sau mai putin cont de nevoile acestora.
Vorbind despre componenta agresiva a creatiilor culturale pentru copii (basm, desen animat, joc electronic, film etc.), se impune deci admiterea faptului ca nu exista creatie culturala din care elementele agresive sa fie complet eludate din moment ce orice astfel de produs este un rezultat al functionarii psihice a subiectului. Exista insa basme, desene animate, filme etc. in care se regasesc scene puternic impregnate agresiv, redand relatii foarte violente intre personaje: conflicte, lupte, morti violente etc. Aceste scene contin o incarcatura agresiva extrem de puternica.
Dubla origine a afectului: ca expresie emotionala a pulsiunii si ca reactie emotionala la relatia cu obiectul ne determina sa privim agresivitatea din perspectiva faptului ca detine acesta dubla sursa. Teoria pulsiunilor si cea a relatiilor de obiect completeaza fatete ale realitatii devenirii Eului, realitate interesand deopotriva cultura si educatia, ce isi pot astfel culege raspunsurile cautate de pe taramul teoriilor psihanalitice.
Pentru a evalua tipul de impact al scenelor agresive asupra manifestarilor emotionale si comportamentale ale copiilor si adolescentilor nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca afectele agresive puse in scenele respective, prin intermediul identificarii copilului cu personajele agresive, au un corespondent in scenarile fantasmatice pe care copilul le detine. Afectele negative, in functie de capacitatea de continere a spatiului psihic al adultului, sunt integrate de catre Eul in crestere intr-un mod mai echilibrat sau mai defectuos.
Freud spune ca, atunci cand se instaleaza Principiul Realitatii, Principiul Placerii isi gaseste un canal de drenaj pulsional in constructiile fantasmatice. Deci prin intermediul fantasmei, atunci cand psihicul isi permite construirea ei, pulsiunea agresiva are posibilitatea de a se transforma in afect agresiv traibil, evitandu-se astfel refularea despre care tot Freud spunea ca impiedica aceasta transformare ducand la evacuarea continutului pulsional sub forma de simptom. Adultul creaza un spatiu cultural in care copilul este invitat sa fantasmeze, dubland functia pe care jocul o are pentru structura psihica a acestuia. Creatiile culturale pentru copii si jocul liber al acestuia au insa, o relatie diferita cu fantasma. Jocul este creat de catre fantasma copilului, el jucandu-se in functie de continutul fantasmatic de care dispune, iar basmul, desenul animat sau jocul pe computer sunt destinate a genera fantasma copilului prin identificarea acestuia cu personajele si trairea afectelor lor in spatiul psihic propriu.
Dar ca si jocul, pentru ca este de fapt o imitatie a sa construita de catre adult, creatia culturala cu continut agresiv ii ofera copilului posibilitatea de a-si contine psihic propria agresivitate afectiva, pulsionala si relationala, prin intermediul fantasmei. Acest lucru este posibil pentru ca, identificandu-se cu personajele agresive, copilul isi descarca in scena fantasmatica evocata de basm sau film propriile afecte agresive, acestea consumandu-se mediate astfel si nu direct, in act. Desigur, jocul nu presupune puneri in act simptomatice, ci puneri in simbol prin intermediul actului ludic similar scenariilor onirice. Actul ludic, ca modalitate naturala de elaborare psihica a continuturilor insuportabile, poate esua si lasa loc liber nasterii simptomului atunci cand nici spatiul psihic propriu, nici cel al adultului, ca obiect structurant, nu functioneaza ca suficient de bun continator.
Prin urmare, putem afirma ca, daca spatiul simbolic primar al Celuilalt este deficitar, esecul de constructie a fantasmei va permite punerile in act simptomatice. De aici s-a nascut intrebarea in ce masura spatiul cultural cu componente puternic agresive, considerat ca spatiu simbolic generator de fantasma, poate produce acelasi lucru in cazul in care devine deficitar acest proces de constructie simbolica secundara a fantasmei.
Un posibil raspuns ar putea fi gasit in operarea distinctiei intre functionarea psihica arhaica, cu obiecte partiale ce stau la baza construirii fantasmelor primitive ale Eului in crestere si functionarea psihica simbolica, cu obiectul internalizat ce construieste fantasma in spatiul culturii.
Prin urmare, atunci cand Simbolicul este consolidat, nu se pune problema ca o creatie ce contine elemente agresive sa declanseze puneri in act ale afectelor negative prin asa-zisa imitatie, ci, dimpotriva, ea va limita aceste puneri in act oricum existente, servind descarcarilor fantasmatice. In acest context, chiar este benefica sublimarea agresivitatii prin consumul de astfel de creatii in momentul in care Eul, mai ales in adolescenta, are tendinta punerilor in act agresive (exemplu: jocurile electronice, in care este simbolizata distrugerea, faciliteaza elaborarea psihica a acestei distrugeri a obiectului).
Ce putem spune atunci despre perspectiva conform careia, o cauza a punerilor in act agresive ale copiilor si adolescentilor ar fi reprezentata de consumul acestor creatii culturale cu caracter puternic agresiv? Suntem oare indreptatiti sa consideram aceasta perspectiva doar ca pe un act al deplasarilor defensive pe care adultul le face uneori pentru a se sustrage culpabilitatii fata de simptomul copilului?
Vorbind despre creatia culturala pentru copii, am luat in considerare faptul ca acestia isi recunosc in mod inconstient propriile fantasme agresive in scene, precum uciderea zmeului care a furat merele, smulgerea cozii ursului sau arderea de viu a lupului care a mancat iezii. Identificarea cu personajele si retrairea propriilor stari afective prin intermediul acestora este posibila doar datorita existentei unei structuri psihice destul de bine delimitate de realitatea externa ce permite obiectelor fantasmate de a nu invada Realul.
Care este insa impactul scenelor agresive ale basmului, filmului sau desenului animat asupra trairilor afective ale unui copil de 2 sau 3 ani ce nu are inca un spatiu simbolic bine consolidat, deci, nu dispune de semnificanti primari, cum ar spune Jacques Lacan, care sa amortizeze angoasa acestor identificari?
Amintindu-ne teoria freudiana a pulsiunilor, putem spune ca la aceasta varsta, copilul isi construieste singur, prin intermediul unor ritualuri si acte compulsive specifice stadiului sadic-anal, asigurari permanente ca obiectelor fantasmate nu li se va permite invazia in campul realitatii externe. Aceste acte, ce la adult sunt de natura simptomatica, in mod normal nu mai sunt necesare in momentul in care spatiul simbolic parental este suficient de stabil internalizat, functional, deci, la nivelul medierii intre fantasma si realitate. Observarea copiilor mici, in analiza si nu numai, ne confirma permanent tendinta sanatoasa a Eului de a recunoaste creatia culturala ca apartinand unui spatiu psihic simbolic, distrofic in stadii foarte arhaice, dar securizant.
Clinica ne ajuta sa identificam importanta functionarii in aceasta ecuatie a unui factor nou – cadrul afectiv securizant oferit de obiectul de relatie ce structureaza Eul infantil – factor extern ce functioneaza dupa modelul ritualurilor pe care copilul insusi le creaza in joc: furnizeaza concomitent securitate si separatie psihica. Eludarea sau functionarea defectuoasa a acestui spatiu extern ce va fi treptat internalizat are ca efect imposibilitatea sau dificultatea Eului de a invata sa functioneze autonom, adica de a-si dobandi capacitatea de a fi singur. Ce efect poate avea in acest caz un spatiu al culturii ce se adreseaza unei simbolistici ce ar trebui sa fie deja instaurata? In aceasta situatie, incercarea Eului de a functiona in acest spatiu al culturii (exemplu: ascultarea de catre copilul mic aflat singur in camera a unui basm la pick-up) va esua in confundarea spatiului simbolic al creatiei culturale cu spatiul nesimbolizat al realitatii relationale, in absenta unei reprezentari psihice simbolizatoare care sa realizeze medierea securizanta a consumarii creatiei culturale. Astfel, pe langa agresiunea la care copilul mic este oricum supus din partea lumii interne pulsionale, el va fi agresat si de o realitate externa exprimata prin scenele agresive consumate in absenta unui adult continator, fapt ce il va convinge ca mostrii din basm pot invada camera daca mama lipseste. Pacientii adulti povestesc in analiza cat de terifiant suna povestea ascultata in singuratate la varsta copilariei.
In acest context, creatiile culturale cu continut agresiv nu mai pot permite drenarea in fantasma a trairilor afective negative. In momentul in care copilul aflat in etape de dezvoltare presimbolice ca si adolescentul aflat intr-o regresie de acest tip este expus trairilor afective agresive ale personajelor din basm sau film cu care se identifica, fiind, deci, in postura de a-si asuma si contine afectele personajelor in absenta unei contineri prealabile proprii si in situatia in care nici adultul nu ii ofera modelul propriei sale capacitati de continere psihica cu care sa se identifice, efectul acestor creatii culturale este invers celui scontat: fantasma esueaza total sau partial fiind inlocuita de punerile afectelor in acte simptomatice. Astfel, se produce, nu o descarcare pulsional-afectiva fantasmatica, ci o incarcare, o suprasolicitare ce va fi canalizata in simptom.
Spatiul cultural nu poate facilita continerea de sine primara asa cum o realizeaza spatiul psihic primar al mamei, el functionand doar mediat de acest spatiu matern primar internalizat sau in curs de internalizare deoarece presupune ca lipsa sa fi fost deja suportata. Daca lipsa nu a fost operata, adica nu s-a produs o separatie cel putin tranzitionala a Eului de obiect, respectiv o separatie la nivelul instantelor psihice, conform experientei de existenta fuzionala a Eului in acest stadiu arhaic, spatiul culturii va fi trait de asemenea fuzional. Daca acest spatiu cultural este in acest moment incarcat agresiv (exemplu: trairea scenei cand Hansel si Grettel asteptau sa fie mancati de vrajitoare), relatia agresor-agresat este traita in Real ca relatie expulzator-expulzat, necontinator-necontinut pentru ca spatiul cultural va functiona nemediat de un continator intern sau extern, povestea fiind resimtita drept realitate si agresand astfel Eul distrofic.
Spatiul primar matern ofera obiecte bune care protejeaza si obiecte rele care agreseaza. Realitatea obiectului este caracterizata de ambivalenta, dar Eul opereaza acest clivaj fantasmat, de care vorbeste Melanie Klein. Daca acest spatiu primar al mamei este eludat, ca in situatia copiilor mici care petrec foarte mult timp singuri, spatiul culturii va suporta proiectiile terifiante ale copilului si le va potenta totodata prin punerea in scena a obiectului rau, copilul simtindu-se mancat de lupul din poveste. Un pacient in varsta de trei ani nu mai putea intra in gradinita unde pe hol erau afisate masti cu chipuri de animale, ce il ingrozeau. In spatele mastilor, am identificat impreuna ca existau niste simboluri umane pe care el le-a descoperit si le-a reconstruit in transfer, in terapie.
Prin urmare, creatiile culturale cu continut agresiv duc la puneri in act agresive din partea copilului numai in situatia in care ele nu beneficiaza fie de un spatiu psihic intern, securizant, fie de unul extern cu aceeasi functie.
Insa, la copilul mic, punerile in act agresive ocazionale sunt firesti si sunt descarcari ce in nici un caz nu trebuie reprimate. Nu se recomanda in acest caz nici incercarea de sublimare a agresivitatii prin consumul de creatii culturale de acest gen (ca in cazurile de prezenta si functionare a Simbolicului) pentru ca ea nu va fi posibila ci, din contra, se va obtine intarirea acestor puneri in act. In aceste situatii, de nefunctionare simbolica normala la varste arhaice sau simptomatica in situatii de regresie, actele agresive pot fi continute de catre un alt Eu care sa functioneze ca spatiu primar.
Atunci cand Eul detine granite psihice proprii ce ii permit a recunoaste distinctia dintre “inauntru” si “in afara”, el detine un obiect intern total si ambivalent in urma identificarilor succesive pe care le-a operat. Identificarile cu obiecte partiale agresive produse la contactul cu spatiul culturii nu vor mai avea ca efect functionarea unui Eu clivat deoarece Eul isi contine ambivalenta. Aceste identificari operate in satiul culturii vor servi descarcarilor fantasmatice proprii permitand functionarea unui Eu agresor, acest clivaj fiind insa satisfacator in fantasma.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Ma,de ce sunteti astia…cu „bransamente”-n psihanaliza toti cu creier prost?! Am cunoscut si cunosc cateva specimene de-astea,fie ca-s de sex masculin sau feminin.Mare-i gradina lui Dumnezeu ! Toti „dusi” rau. Toti se urasc intre ei…,fiecare invidia pe celalalt,ofticosi,neciopliti,needucati,vai de ei.In afara de interpretari de Freud si altii de-astia,mai stiti ceva?!Daca-l intrebi cand s-a culcat cu nevasta-sa (asta in caz ca are,ca multi sunt…cuci,masturbatori practicanti),habar n-are.Va refulati in „analize” propria incapacitate de a trai,rudimentarismul mental.Va urati intre voi,urati trecutul ca v-a marcat si ati „suferit”…,paranoie intruchipata! Oricine are suferinte din trecut si /sau prezent.Daca ele sunt interioare,pai in loc sa stati pe canapea voi si aia ce vin la voi,mai bine mai puneti mana pe nevasta sau barbat ,daca aveti,mai si fu…i-va,si sa vedeti ce scapati de trecut,papagalilor!Dupa creierasii vostri,ati putea sa distrugeti tot ce are mai bun omenirea: iubirea,toleranta,iertarea,viata,speranta,fericirea! Izolati omul in „interiorul” lui,punandu-l sa „comunice” pe canapea cu el,cand ar putea foarte bine sa comunice cu cel cu care o animozitate sau a avut o sufeinta el sau i-a provicat o suferinta etc…Si asta fara sa va dea voua bani cu sacul! Apropo,cunosc pe una ce a fost in stare sa-si lase propria fetita acasa,cand toti colegii au mers in tabara vara asta,pentru ca sa mearga ea la „terapeut”,cica! Sunteti atat de nocivi! Asta a ajuns sa vand din casa ca sa mearga la psih”anal”ist,ca drogatii…!! Spre asta impingeti omul,la distrugere,nu la ceva…bun.In loc sa-si vad de fetita,sa o intereseza fericirea ei,isi tine copilul pe 40 grade in Bucuresti,cand colegii sunt la munte,ca sa mearga la „terapeut”…E ca o crima.
Astia distrug,practic,realtiile umane.In loc sa indrume sau macar sa duca omul spre a putea sa vada,real,ce i sa-ntamplat rau si de ce are o anume situatie neconfortabila-n interiorul lui,cu „dislocatii” ale comunicarii cu cei din jur etc,practicantii astia de manipulare umana,psihica, psih”anal”isti,duceti omul la exasperare,ii creati doar o senzatie de „liniste” launtrica,pe care insa si-o resusciteaza ciclic,la orice „avarie” exterioara sau interioara lui,doar e senzatia ca „se vindeca” de problema lui.Practic,e ca fumatul cu psihanaliza asta…Dobitocii fumeaza ca sa (chipurile!) „se calmeze”,insa in realitate starea li se-nrautateste! Asa si cu aceasta „terapie”,cica „vindeca”…,de fapt resusciteaza tot raul interior din fiecare pacient,in loc sa-l constientizeze,sa-i redea perceperea reala asupra trecutului sau (mai „antic” sau mai „nou”…),sa-i calmeze relatiile cu trecutul personal,fara sa „duca” ura interioara mai departe,tot ce i s-a intamplat rau in relatiile cu parinti,prietene,prieteni,sotie sau sot s.a.m.d.,ca omul sa poata sa aiba apoi multumire de sine,sa devina puternic interior,dar sa poata fi si iertator si capabil de comunicare si convietuire (nu se poate schimba trecutul,ci doar prezentul si viitorul,e ceea ce niciun „terapeut” ce se cheama psih”anal”ist nu stie!)…,toate astea sunt „duse” doar cu scop meschin,pt ca psih”anal”ist-ul sa poata,dupa propriul interes,ba sa incaseze bani cat mai mult timp de la „bolnav”,ba sa se poata distra pe seama lui,ba sa profite de pacient (uneori si fizic,sexual!),ba sa se foloseasca de situatie pentru propria vanitate.Jalnic,penbil! Cum dracu se face ca,vorba unuia dintre astia ce-si spuneau „terapeuti”,ca o blasfemie suna,mai toti ce practica „meseria” asta sunt niste retardati,incapabili probabil sa se descurce in orice altceva…,au relatii de rahat cu ei si cu cei din jur (dincolo de poza…),mai toti sunt divortati sau se duc la curve ,nu-si pot gasi o partenera (un partener) de viata,duc o viata mizerabila (nu mizera,pt ca sunt cazuri de „imbuibati” ce incaseaza multe milioane pe zi,cica „vindecand”!)…?!
Terapia lunga…,boala lunga…
Sfat pt cititori: constientizati trecutul,fara insa sa „duceti” mai departe ce credeti voi c-ati trait rau,ca v-a molestat unul,ca va batut mama,ca n-ati mancat portocala ca erati saraci si…tot felul de motive sa suferiti.Ca prostii ! „Iert,dar nu uit”,corect.Dar…IERT!Si gandesc la cel de langa mine sau de mai departe…,mama,tata,fiica,fiu,sot,sotie,sora,frate,seful de la job,subaltern etc,altfel decat…”incarcat cu ura”,cu invidie si alte imbecilitati…”constientizata” de la „analiza”!Ce „eliberare”,ce viata traieste o persoana care isi uraste sau ale pecreptii imbecile pentru aproape? Ma,vorba lu’ Badea,ma „deontologilor”,ma „analisitilor”,ma „terapeutilor”,dati libertatea omului,nu-i mai chinuiti pe bietii pacineti,ei sunt victime ale voastre,ale propriilor incapacitati,ale psihopatiilor voastre,ale gandirii rudimentare ce o aveti foarte multi!M-as mira sa iesiti vreunul sanatos la cap,daca vi se face vreun control psihiatric! Sa stea pe canapea,sa va aduca bani ,sa aveti pacienti,ce fericire pt voi ! Ce ghinion pentru bietii oameni! Intra sa „scape”,c-au „auzit” de „psiholog”,de „psihoterapie”! Cand colo,afara-i vopsit gardul,inauntru…ce sa vezi,iadul!Apoi…ies vai de ei…Asa zis-vindecati !Poti trece de orice stare launtrica proasta ,INDIFERENT de cauza si momentul consumarii incidentului trait doar prin a comunica eficent,a gandi pozitiv,a face bine,a iubi,a darui,a pretui ce ai,a nu te-ncarca negativ,a pretui viata!Si altele…,pe care niciodata nu vor putea afla,bietii pacienti de la niste „infractori” (poate ca ghilimelele n-ar trebui puse),manipulatori psihici,”fantezisti” ca voi,psih”anal”istilor.Lasati-va de prostit lumea!Sunteti penibili…! Sunteti ca teroristii,aia nu stiu decat de ei,daca-l pui pe un indoctrinat musulman fanatic sa arunce in aer un autobuz unde e ma-sa si ta-sau,o sa indeplineasca asta.Lasam la o parte ca ucide n suflete,”victime colaterale”.Pt ca…nu-i pasa,”el” e zeul,restul…La voi,sub paravanul ca „educati” pacientul spre valorizarea lui in ochii propriei persoane,de fapt ii „fixati” ura fata de toti cei care i-ar fi facut sau chiar i-au facut rau in trecutul sau.Ii depuneti asta ca un balast vesnic in suflet,in loc sa-l invatati sa arunce dracu la gunoi ce i s-a intamplat rau,sa ierte…(asta si difernetiaza omul de animal,sa stii sa ierti!),omul devine inconstient,nu mai stie de nicio valaore decat…”el”,ar ajunge si-n curu gol doar sa iasa el „invingator”,cica! Vai de voi,vai de cei ce intra pe mana unor astfel de…
Pacientul,ma,papagalilor,ar trebui sa invete,asta da…,sa poata discuta depre raul acela,sa comunice (real) cu el si cu cei din jur,cu familia,cu colegii,cu parintii,deschis,cinstit,sa-si „refuleze” frustrarile trecutului,dar nu calcand pe cadavre,nu intemnitandu-i interiorul.Daca ai o problema si nu te intelegi cu mama ca te-a batut cand erai in clasa a 3-a ca nu ai vrut sa spui poezia ce o vrea ea,ci una care o doreai si,de-asta,”de-al dracu” o urasti…sau,daca ai o problema ca nevasta-ta nu vrea sa iti faca sex oral si tu,”de-al dracu”,te duci la o curva…sau,daca acasa ai pe unul ce vine la 9 seara de la munca si tu te-ai f..te,iar el se culca,tu,”de-a dracu” te indrepti spre unul de la servici,ca-l vezi des si ai labiile umflate…sau…sau…,pai…,vii pe canapea,te perpelesti,discuti si vezi ca te asculta totusi cineva,ai „comunicat” atat de eficient…incat ,practic,real,situatia e la fel!Halal terapie! Ma,nulitatilor,sunteti nocivi,”terminatori” umani,profotori ai intamplarilor nefericite ale bietilor si (chiar!) nefericitelor persoane ce ajung pe caneapea! Un om sanatos la cap se duce si discuta cu…mama,cu sotia,cu prietenul…etc,pe concret,comunica.Nimeni nu s-a nascut invatat,oricine,la orice varsta,poate sa invete sa comunice.Asta e cheia in orice: comunicarea!Nu „prostirea” de care
au parte pacientii vostri…,sunteti niste vanzatori de iluzii.”Ati mintit poporul cu…canapeaua”!Halal! Umanitatea nu ar fi trait ,ar fi murit de mult,daca ar fi „avut in sange” ura pentru tot ce a trait rau in trecut,asa e in regimurile totalitare,in comunism te
indoctrinau cu „lupta ” de clasa,in fascism cu „ura” rasiala etc.E important sa ne amintim,la nivel macro,de ce rau a insemnat pentru omenire fascismul,comunismul,dictaturile.E important sa ne amintim si sa ne constientizam trecutul,cu bune si rele.Dar sa NU pastram in suflet ura ,durerea,pentru ca…suntem pierduti.O terapie care „vindeca” nu sadeste in sufletul pacientului ura fata de tot ce i s-a intamplat rau in trecutul sau,in copilarie sau ulterior,persoane sau intamplari.Vindecare ?CE vindecare e cand un ins dupa terapie devine pt el „zeu”,iar ma-sa si ta-sau niste „criminali ce i-au mancat copilaria”,nevasta-sa…”nu se mai potriveste”,victorie! Daca mai are nenorocitul si 1-2 copilasi,gata,succes garantat pt „terapeutul” psih”anal”ist! A vindecat ! ! ! Ma,paranoicilor !O terapei care vindeca nu inseamna si nu indeamna pe sot sa mearga la curve,ca e mai bine…sa-si lase 3 copii in grija mamei lor,”fosta” sotie,ca sa fie el „eliberat”.Si nici pe nefeicita asta,care-si lasa fetita in plansete acasa…,ii ia banii de tabara sa dea insului unde „se analizeaza”…Si mai stiu cateva exemple.Ieri chiar am auzit ca e una ce practica meseria de mastrurbare intens,e femeia indragostita lulea de terapeut,iar saracul ala cu care e,cica „sot”,se mira ce dracu area panarama!Secretul terapiei…,sunteti penibili,voi „analistii”,deontologii”…E „fericita” femeia,se masturbeaza ca e plecat barbatu-sau si o neglijeaza. Dar,proasta,nu i-a zis nimeni,”fa,ia vezi…,ce e real cu el,ai discutat…,ia-i atras atentia…,ia-i pregatit o baie…etc,ai creat ceva sa resuscitezi casnicia”?!Etc.Nu,la voi,”intinde-te pe canapea”! Sunteti de-a dreptul nocivi.
Voi,”analistii”,psih”anal”istii…A,cea mai tare: o tipa,cu o fantezie cu „s-o fac cu doi”,primeste „liber” de pe urma unei sedinte „pe canapea”,cheama doi de la ziar,anunt…dintr-o revista porno,ramane tipa fara bijuterii,TV etc,fiind beata si,a doua zi,anunta Politia,nemaistiind de ce si cum…Cine vine la ancheta? Unul dintre cei 3 anchetatori desemnati pt caz era…unul dintre cei doi cu care „se fericise”! Si-a indeplinit insa fantezia,ce mai conta…c-a facut foamea vreo 2 luni si a ajuns la ziarul local „vedeta”! Bravo,”victorie”…,datorita terapiei „de canapea” ,a…”pus-o!”.
Viata e frumoasa,fiti optimisti!
La adio,ma! Ma,”deontologilor”,”analistilor”,”terapeutilor”…V-am zis psih”anal”isti pentru ca nu valorati nici un rahat dintr-un cur,pangariti meseria de psiholog.
Am asistat mai demult la o conversatie: subiectul era in legatura cu povestile pentru copii. Intrebarea era de ce povestea ‘Capra cu trei iezi’ este considerata pentru copii, cand de fapt e o poveste de groaza (iezii mancati etc). Si totusi, care copil a fost speriat in momentul in care a ascultat povestea aceasta?
Desigur ca psihanalitiza este cea mai in masura sa explice acest lucru.
Cei care pun aceasta intrebare pornesc de la premisa ca groaza ii este straina copilului pana la contactul cu basmul respectiv.
Pentru anonim:
Aveti multe lucruri sa ne reprosati, unele chiar indreptatite. Cum credeti ca ar trebui sa functioneze acest domeniu pe care il incriminati, in asa fel incat sa se poata profita de pe urma lui?
Cereti parere despre cum „anume” sa functioneze acest domeniu…Pai,in esenta aceasta practica ,obsucura si obsecena,este nocivia.Ea nu e indreptata spre si pentru beneficiar,pacient adica,ci spre asta care-l stoarce de bani si a face rau.Binele…,logic,trebuie sa decida pacientul ce anume ii e bine.Dar,el,saracu…,apucand pe calea asta,e aburit,indoctrinat,izolat de cei din jur,inrait cu trecutul lui,cu familia si cu toti cei carora are el de reprosat ceva,inclusiv cu propria persoana.E o terapie ce nu da voie omului sa respire,e indreptat si „dus” spre izolarea de cei din jur,ajungand chiar la traumartizare si,finalmente,la ura persoanei „tratate” (scuzati…,dar ghilimelele chiar sunt cu sens) fata de ea insasi si refularea ei …pana la a distruge tot ce are: familie,prieteni,cariera profesionala etc.E contra omului aceasta practica.Eliberarea,asa-zisa eliberare…dupa „tratament”,presupune…ceea ce vad si la cei pe care-i cunosc,oameni obsedati de aceste perceptii aproape sectare ale psihanalizei,dezumanizarea persoanelor practicante,grave probleme de orientare si judecata,probleme psihice acute (ce a vazut ca „i se face” ei la „canapelizare
,duce si ea catre viitorul pacient-victima,cu disperare…,obsesie paranoica,plus ca…,daca esti cumva prins in analiza de canapea,ai toate sansele sa te pierzi.Am dat cateva exemple clare…,in mod normal,dupa o astfel de terapie in care omul ajunge sa se automutileze la interior,sa capete accente descalificante umane,sa faca rau (auzi,sa-ti lasi fetita-n casa si sa n-o trimiti in tabara,ca…iti cere „dealerul” psihanalist sa-i aduci banii pentru…a-ti da drogul canapelei…,pai „terapeutul” asta ar trebui sa stea dupa gratii,nu…sa „trateze”!) ce utilitate sa gasesti la asa ceva?Poate doar la nivel de analiza teoretica,dar…la practica,lasa-ti-va,asta e sfatul meu,altfel…probabil veti ajunge o babuta sau un mos,o persoana ce va fi detestata ,ca sa nu mai zic ca…veti practica toate practicile izolationasmului (inclusiv sexual),cu probleme psihice mari,cu repercursiuni uriase asupra formarii voastre ca om util atat dvs,cat si familiei (n-as crede ca sunteti in stare,compatimesc persoanele ce ajung sa se lege de asemenea persoane!),dar si societatii,in general.Am mai zis-o anterior,daca ati ajunge „terapeutii” canapelizati la …psihiatru,ati mai ramane…zero!
…Sunteti…jalnici!Daca nu ati face rau si ati prosti lumea…,ati fi chiar distractivi.
Nu incriminez,imi e efectiv mila de cei ce ajung pe mana unui astfel de personaj ce intra in categoria psihologilor.E o realitate ca mai toti incapabilii de a fi psihologi ,real,ajung la…a fi practicanti de psihanaliza,fel de fel de dezaxati ajung sa faca terapie cu oamenii cu diverse suferinte si probleme ,interioare personale sau intr-o relatie cu un parinte sau o sotie/sot sau nu stiu ce persoana…Ura fara de oameni,asta propagati.Oamenii ,cei care suntem,avem calitati ce ne deosebesc de animale,daca nu stiati.Negarea iertarii,negarea intr-ajutorarii,negarea familiei si rolului ei esential,negarea iertarii,baza oricarei societati,incosntienta cu care se-mping bietii „canapelizati” la a fi „liberi” de mama,tata,sora,frate,sotie,sot,prietena,prieten,la a stoca ura pt vreunul din astia ce i-a facut sau i-ar fi facut rau,sa traiesti „single strar” si cei din jur sa-ti fie dusmani,izolat copilul tau,de mama,de tata,de sotie,de sot etc .nu poti sta si trai cu obsesii,halucinatii,nu e nimeni Isus Hristos,..,pai,astea nu sunt chestii ce tin de penal,nu de…Societatea a fost afectata de fascism,de comunism etc.Azi,sunteti voi,ca niste molime.
Caldura mare…!Din pacate,la voi nu asta e cauza starii de rau,ci…voi insiva.Punct.
Totusi, faptul ca ne vizitati pe acest blog ma face sa cred ca va doriti un dialog, nu? Daca, asa cum spuneti, cel mai tare va deranjaza faptul ca psihanaliza ar “indemna” pacientul la a se razbuna pe cei care i-au facut rau, pot sa va spun ca dimpotriva, depasindu-si traumele, pacientul ajunge sa se desprinda de cei ce l-au abuzat in asa fel incat el iese din scena razboiului cu acestia. Probabil ca impresia pe care v-ati facut-o se bazeaza pe contactul cu cateva persoane ce raspund descrierii pe care o faceti vis a vis de efectele psihanalizei, dar eu pot sa va spun ca aceste aspecte nu au nimic de-a face cu psihanaliza (chiar daca respectivele persoane care v-au dezamagit v-au spus ca au facut psihanaliza).
Vis-a-vis de ultimul comentariu postat si de „vise” : vise…,vise,ma,vise !!Vi se pare doar ca psihanaliza „vindeca”,ea dezbina,rupe legaturi umane,nu stie sa aprecieze loialitatea,iubirea,prietenia,stima.Oamenii ies fie izolati de tot si…”toate” ce-s in jurul lor,fie incapabili sa ierte si sa comunice real cu cel care i-a abuzat sau i-ar f abuzat (nu dovediti ca ati perceput aceasta diferenta!),fie ajung la a-si ignora parintele abuzator sau orice alt membru al familiei sau persoana asta ce ar fi practicat abuzul in speta .Nu mai zic de faptul ce l-am specificat,cand ajung sa-si traumatizeze copii,sotia/sotul…,familia practic e un dusman al psihanalizei,ea este stigmatizata si,odata cu ea,religia crestina,vazuta ca subjugator al persoanei,dusman al inchpuitei evolutii a persoanei („eu” sunt totul,eu sunt Zeu,restul:familie,amici,lumea…nu ma intereseaza,calc pe cadavre,dar…ies vindecat! = halal „vindecare”,”felicitari”,voua,”terapeutilor”…de asemenea speta!”…).
Se afirma in postarea anterioara ca „depasindu-si traumele, pacientul ajunge sa se desprinda de cei ce l-au abuzat in asa fel incat el iese din scena razboiului cu acestia”…Asta arata cat de nociva si periculoasa este asemenea practica.In loc sa fie in stare sa analizeze si sa rezolve,real,cauza,practica aceasta terapeutica se ocupa de efect.Si asta nu ar fi atat de nociv,daca nu ar duce exact la ce am specificat la inceput si e confirmat anticipat inclusiv din citatul din comentariul postat inainte.Pai,omul ala care isi depaseste traumele,”desprins”…,ajunge deci sa nu mai comunice cu persoana ce l-a abuzat sau l-ar fi abuzat.Ea ajunge sa cuantifice ca abuz mai tot ce i se intampla,tot ce e in jurul vietii sale e un abuz,prelungind „analiza” la infinit,traumatizandu-si viata astfel,victimizandu-se,necautand cauza reala a problemelor ce apar.Cauza ,in orice,e lipsa de dialog,”secarea” pacientului de orice sentiment legat de mama,tata,sotie,sot,fiica,fiu,prieten,prietena…Asta e si cauzat de faptul ca in asa-zisa terapie psihanalitica grupeaza oameni dezechilibrati ,emotional,psihic,sexual,uman in general,ce nu stiu de iubire,nici de amicitie,nici de dialog,nici de iertare,ajungand direct si indirect sa transmita pacientilor sentimente identice:” nu conteaza nimic decat tu,dupa tine,potopul” ; „fugi de rau,nu-l elimina,nu te lupta ,nu gandi cum sa arati ,cum sa aduci abuzatorul (sau „abuzatorul”?!…) la calea comunicarii,dragostei…,daca te-a abuzat (indiferent de forma abuzului: ignorarea,care-i la fel de periculoasa ca o…crima,face extrem de rau in relatiile inter-soti;violenta fizica;violenta verbala etc),rupe-te de acea persoana,ignoro!”S.a.m.d.Unde duce? Uita-ti-va la cele doua gemene spanzurate de o craca de pom,amandoua simultan.Sau la imbecilul ce-si lasa femeia cu 3 copii pentru una cu craci lungi si sani mari.Etc.Oamenii ajung ,fiind victime ale psihanalizei,la a se zeifica personal,”cel mai sanatos sunt eu,restul sunt bolnavi”.Dar daca-l duci la psihiatru,iese…dus rau! Dar daca duci si „analistul”?
Psihanaliza nu construieste nimic.Ea face ravagii asupra psihicului si calauzeste fals pacientul.Un baiat batut de ma-sa in copilarie ca nu manca si el carne ca toti,dupa psihanaliza…iese mai traumatizat,fuge de mama,nu mai discuta cu ea,e vindecat ,saracul de el! Daca are si o educatie nesolida,ajunge si sa se razbune pe ma-sa,fie fizic,fie rupandu-se definitiv de o relatie normala cu mama.Pt ca el nu stie ca ,daca ar fi avut un psiholog cu crier,ar fi putut sa se debaraseze de necazul cu amintirea terorizarii capatate de insistenta mamei de a manca si carne intr-un mod delicat,fara sa sufere nimeni apoi.Scoti sufetinta si creezi alta,mai grava,pe care o duci in carca toata viata?Pai,asta nu mai e terapie,asta e teroare!Poate nici nu constienteaza bietul baiat,azi adult,ca firesc este sa aiba o cumunicare reala cu mama,sa poata si sa se desprinda de trauma lui din trecut,dar si sa aiba fericirea unei relatii frumoase cu cea care i-a dat viata.Dar,psihanalistul,asa-zis psiholog terapeut,daca el insusi a fost traumatizat,izolat,rupt de viata,de amici,de familie poate (daca ar fi ajuns nenorocitul sa aiba…,pt ca sunt mai toti cuci,masturbatori practicanti,sariti rau!),ce sa duca mai departe spre pacient decat raul ce i se transmite?! Nu e nicio vindecare,e o iluzie,asa cum e si insasi aceasta practica „terapeutica” obscura (vanzatorii de iluzii!!…,sunteti ca un drog).De-aia nici nu exista nicio amicitie si numai dusmanie intre asa-zisii terapeuti de acest fel,de-aia sunt izolati si priviti ca nocivi si nu se colaboreaza cu nicio alta terapie psiholgica sau medicala.Mila Domnului e mare…;trageti deci sperante.Ca altceva,ce sa trageti?Poate un picior in zid sau o basina sau…vreun glont in propriul creier. Logic ar fi sa va puteti trezi.Daca vreti s-aveti utilitate,invatati voi inainte,daca mai puteti sa va cultivati de acum inainte,ca o trauma nu se vindeca prin crearea alteia,invatati-va pacientul ca solutia e-n dialog,in arta comunicarii,cu el insusi si cu cei din jur,terapia combaterii raului presupune comunicarea,iertarea,iubirea,prietenia.Ex: iese un tip dupa psihanaliza vindecat,daca-si lasa femeia dupa 10 ani de casnicie cu 3 copii pentru o tipa cu cracii lungi si sani mari?!Foarte „vindecat”! Daca omului acesta i s-ar fi zis de terapie de cuplu sau i s-ar fi zis de taina spovedaniei la preot sau de arta comunicarii sau de orice l-ar fi ajutat,orice ce i-ar fi facut bine lui si familiei lui,n-ajungea „vindecat” de aceasta „terapie” a raului,psihanaliza.Noroc ca nu sunteti multi,altfel,ati nenoroci multi oameni.Si asa faceti de ras meseria de psiholog.
…De „admirat” acest blog.Numai „oameni” cu idei.Cu teoria,abureala si logoreala,se stie ca stati bine.Ma,dar cu practica spre om,spre binele lui,vai de voi…!Sunteti jalnici.
Iar vis-a-vis de „dialog” ce l-as dori,pai tocmai asta e…,nu poate sa se vindece un pacient prin terapia „canapelei”,neexistand dialog real terapeut-pacient,nici pacient-abuzator (sau „abuzator”) ,pur si simplu e practica non-sens,scoate ura la suprafata,o constientizeaza in pacient si-l impinge sa fie „eliberat” de „dictatura” abuzului,inchistare emotionala si evolutiva.E o iluzie,atat.Sunt convins ca nu are niciun efect ce vi se spune.Inclusiv de ce e postat aci.Sunteti prea vanitosi,orgoliosi,preaplini de voi,”mancati” de obsesii,iluzii,rautati. Sunteti…,din pacate,angreanati in „axa raului”,nenecesar.
Am crezut ca e ceva de blogul asta.Vai de voi!
Agresivitatea este in orice ,traim intr-o agresivitate acuta.Uitati-va afara: omenirea a agresat Pamantul,micsorandu-i plamanii,improscandu-l cu fum,petrol,gaz etc.Rezultatul? La agresivitate…ni se raspunde similar: suntem pe cale sa disparem prin sufocare,prin temperaturi de 45 grade,prin micsorarea arealului de supravietuire a speciei noastre.Nu ne vad bine,pe bune!
Cum sa nu fie agresivitate in creatiile pentru copii (culturale sau nu),cand ele sunt facute de adulti,care traiesc ei insii in agresivitate?Agresat si agresor,adultul devine el insusi un creator de agresiuni (imaginative,verbale sau fizice).E un adevarat cult alt violentei ,mai cu seama in filme si politica,”creatiile” de top ale spectacolelor de televiziune .Astea alaturi de emisiuni de si cu intelect subliminal de tip „Ciao,Darwin!” sau „Supermanele” sau „O vara topless” sau…sau…sau…),de care suntem agresati la scara industriala.
„Tara frumoasa,pacat ca e locuita!”…
Ce-o fi asa de greu pentru oameni sa poata sa se exprime frumos,cu bunatate,cu grija de aproape,cu simpatie,cu compasiune,cu simt al raspunderii civice?Cum sa creasca un copil bine,indiferent de starea materiala de care beneficiaza,cand parintii sunt in conflict (uitati-va ce reclama au cei care sunt violenti,divorteaza,urasc,fac rau…,fata de cei care traiesc decent,civilizat,creind binele!); cand parintii muncesc afara si ei sunt prada singuratatii,deznadejdii;cand sunt sufocati de desene animate si carti (de citit sau de joc) doar cu razboi,crime,”pumni,picioare…,batai”;etc…O agresiune e si faptul ca un copil ,de ex,vede reclama la TV cu un iaurt sau alt produs pe care el nu si-l poate cumpara,o agresiune e si faptul ca nu poate accesa civilizatia (o casa,un calculator…) pentru ca societatea infecta-n care traim a creat imense decalaje financiare (95% la limita saraciei sau sub ea,5% bogati si foarte bogati) etc.Cum sa ne ferim de agresivitate,copii nostri si pe noi insine? Simplu:”Dzeu este iubire!”.Deci,nu ai cum sa reusesti altfel decat cu iubire,altfel copilul iti va creste stresat,agresat (la propriu si la figurat),fiecare dintre noi sa „ne iubim aproapele ca pe noi insine”,sa avem grija cu si de familiile noaste,sa cream starea de bine si apoi sa beneficiem de ea.Binele creaza bine,raul nu duce decat la rau! Si ,esential,mediul in care copilul creste devine marcant pentru el,pentru viitorul lui.De aceea,putem sa-l protejam de agresivitate,sa-i limitam contactul cu ea,atat prin bucuriile (mari si mici,dupa cat ne e si „plapuma”,dar si…mintea si sufletul) ce i le oferim,ale iubirii de parinti pentru copii nostri,dar si prin educatie.Copii,daca beneficiaza de o familie in care parintii se iubesc si isi iubesc copii,indiferent de posibilitatile financiare,ei vor creste bine.Daca sunt agresati de apartenenta la o familie unde violenta fizica si verbala e pregnanta,daca au o familie dezorganizata in care sunt rupti de unul dintre parinti (cunosc caz in care chiar de ambii),atunci expunerea la agresiunea din jur,cu care inerent va intra-n contact (TV,societate,scoala,mediul de amici etc) creste exponential.E esential cum ne crestem copii,familia conteaza enorm!
‘Capra cu trei iezi’ este considerata pentru copii, cand de fapt e o poveste de groaza (iezii mancati etc). Si totusi, care copil a fost speriat in momentul in care a ascultat povestea aceasta?
Pentru Ana Drobot :
Fascinatia povestii „Capra cu trei iezi” transcede timpul…Nu cred ca este din categoria agresiunilor la care-s supusi copii,intrucat copilul asociaza „incidentul” cu lupul ca pe ceva natural,ce se-ntampla real in natura (cate capre de munte sau alte animale nu-s mancate de lup?).E o „agresiune” naturala.Adultii,uneori chiar „nu-s mai destepti ca un copil de clasa a cincea”..sau chiar mai mici.Violenta umana este cea care marcheaza infinit mai mult decat cea care se-ntampla in natura,intre animale;se stie,de exemplu,ca exterminarea lupilor in S.U.A.a dus la distrugerea recoltelor datorita iepurilor sau altor rozatoare,americanii aducand apoi lupi din alte continente pentru crearea echilibrului natural.Orice dezechilibru…are repercursiuni.Ca sa revin,asocierea unor adulti cu ideea de „poveste de groaza” deriva din faptul ca ei au intrat prima data in contact cu agresiunea/ violenta povestita cu acea poveste sau nu au fost in stare sa sesizeze naturaletea povestii.Oamenii sunt cei care creaza violenta si agresivitatea,cu oamenii se asociaza acesti termeni.La un animal,nu se pune problema de astfel de termeni,e mediul lor natural,in care traiesc astfel incat cel mai puternic mananca sau doar ucide pe cel mai lipsit de mijloace de aparare (sau de atac).Ca oamenii se coboara deseori sub nivelul de animal,asta e alta poveste.Din pacate,chiar adevarata.
Domnule/doamna,
Dumneavoastra aveti principi foarte sanatoase, numai ca ati venit pe blogul acesta din start cu o idee preconceputa: aceea ca psihanaliza ar promova numai raul, fiind astfel contrara valorilor pe care le promovati dumneavoastra. Eu nu stiu din ce surse aveti informatiile cu privire la psihanaliza, dar observ ca sunt adanc inradacinate si atunci este normal ca tot ce spunem noi sa interpretati prin aceasta prisma. Chiar imi place sa citesc ceea ce scrieti, daca limbajul n-ar fi atat de vulgar uneori si vadit dusmanos, tocmai din partea dumneavoastra care promovati comunicarea si eradicarea urii…
Nu tin neaparat sa va schimb parerea despre psihanaliza, dar sunt incantata de fidelitatea de care dati dovada fata de acest blog si simt nevoia sa iau ca pe un mesaj (care implica automat un raspuns) ceea ce ne scrieti, desi discursul dumneavoastra pare mai mult un monolog.
Cand am spus ca individul iese din scena razboiului cu abuzatorii sai nu am spus ceea ce ati inteles dumneavoastra, ca s-ar izola de lume, ca ar deveni autist… De asemenea, in momentul in care iesi din postura de victima si nu te mai lasi abuzat nu inseamna ca devii tu abuzator. Abuzator devii in momentul in care simti nevoia sa te razbuni si aceasta ar dovedi ca nu ai depasit de fapt suferinta. Si apoi, cum credeti ca devine un om capabil sa comunice neconflictual? Conflictul stiti cand apare? Cand ii cerem celuilalt ceva ce nu este capabil sa ofere. Atunci te certi, faci scandal, cum se zice, si esti suparat rau pe acea persoana. In momentul in care intelegi ce poti oferi si ce poate si celalalt sa iti ofere, accepti limitele fiecaruia. Comunicare inseamna schimb: cerere si oferta relationala, in care partenerii pot sau nu pot sau incearca sa isi ofere reciproc ceea ce au nevoie. Am impresia ca ii condamnati pe cei care nu isi iarta fostii abuzatori… Cred ca in aceasta situatie “abuzatorul” ar trebui sa inteleaga ca fosta sa “victima” inca mai rezoneaza la abuzul resimtit. Aceasta inseamna ca desi abuzul a luat sfarsit, persoana se mai simte inca abuzata si poate raspunde in multe feluri la asta.
Cu simpatie!
P.S.:
Referitor la “Capra cu trei iezi”, personajele respective nu sunt animale ca acelea pe care le vedeti pe Animal Planet care se vaneaza unele pe altele…, desi, chiar si acolo, ne identificam cu o parte sau o alta…:)
Sunteti distractiva…Ati pus ghilimele la „victima” si „abuzator”,asta inseamna ca nu stiti daca e asa situaita sau nu…Dar daca e asa,atunci victima ,daca-si perpetueaza starea constientizata din trecut ca fiind rea,un abuz,atunci ea devine ea insasi abuzatoare asupra fostului abuzator,prin perpetuarea ciclica a revenirii sale asupra unei asemenea situatii,care,in esenta,e rezolvata,dar pentru care capata chiar o placere de a o „retrai”.Eu cred ca e necesar a ne debarasa de starea de abuzat,odata ce tarapia a scos asta din pacient.As putea spune chiar ca pacientul-victima devine abuzator chiar cu propria sa traire,chiar cu propria viata daca se lasa victima a sucombarii intr-o asemenea stare de genul asta.Nu mai zic ca,daca victima ajunge sa rezoneze ciclic la abuzul (din punctul sau de vedere,chit ca deseori e doar…un „abuz”) trait,atunci acesta e un sindrom extrem de periculos.De aceea apar sinucideri,crime,deviatii comportamentale,ca si altele influente favorizant conflictuale si periculoase pentru individ si mediul in care se manifesta (societate si/sau familie).
Cu siguranta ca daca ati observat ca personajele din „Capra cu trei iezi” nu sunt din „Animal Planet” aveti un spirit de observatie foarte patrunzator…Identificarea cu „unele sau altele” dintre animale…,ma rog,cu asta chiar m-ati „doborat”!
Va marturisesc ca sunt placut surprinsa sa constat ca ati intuit motivul pentru care am scris cele doua cuvinte intre ghilimele. Incepem sa ne intelegem. Sigur ca nu stiu exact daca e asa situatia sau nu…:) Mai mult, vreau sa va spun ca am intalnit in practica foarte multe situatii de urmatoarele trei tipuri:
1. Cel numit abuzator nu a avut nici constient, nici inconstient aceasta contributie la relatia de cuplu si totusi, persoana numita victima, s-a simtit victimizata in virtutea unui transfer negativ sa spunem (desi nu as vrea sa va chinui cu termeni de specialitate inutili acum). Adica, a fost abuzata in trecutul ei, iar in momentul in care l-a cunoscut pe cel pe care l-am numit abuzator, comportamentul lui pe care il vom numi normal, a fost luat de catre asa zisa victima drept comportament abuziv. Sa dam un exemplu: o femeie cu un trecut traumatic se poate simti abuzata de refuzul barbatului de a-i spune exact cu cine a vorbit el la telefon in ultimile doua zile…
2. Cel numit abuzator a avut un astfel de comportament asupra persoanei numita victima, dar el nu constientizeaza acest lucru considerand ca el este o.k.. Exemplu: un barbat are pretentia ca sotia lui sa nu plece in delegatie in tara fara el, chiar daca acest lucru este impotriva cadrului de lucru al serviciului ei si incepe sa dea telefoane la ea la servici cerandu-si “drepturile” pe care el le considera de cuviinta… Ea se simte abuzata, iar el nu intelege de ce…
3. Abuzatorul isi constientizeaza comportamentul, ii cere iertare victimei si asteapta ca acesteia sa ii treaca supararea… In functie de cat de repede sau de lent poate ei sa-i treaca, el se simte “abuzat” ca nu este iertat o data… Exemplu: un barbat si-a inselat sotia avand o relatie in paralel timp de doi ani; in prezent ea a aflat iar el asteapta sa fie iertat si sa fie relatia ca inainte… Din moment ce pentru el este de domeniul trecutului, nu intelege de ce pentru ea nu este la fel…
Este important oricum, ca ambii sa-si dea seama care este contributia fiecaruia dintre ei la situatia creata. De exemplu, “abuzatorul” care se simte in prezent victima unui refuz ar trebui sa incerce sa iasa din aceasta postura de victima fara sa-si revendice “dreptul” de a fi iertat pentru ca prin aceasta revendicare chiar poate deveni abuzator. In fond, este problema fiecaruia ce iarta si ce nu. Dar, daca nu putem trai fara iertarea cuiva, atunci avem o problema serioasa si e mai bine sa ne-o asumam decat sa-l invinovatim pe celalalt pentru ea.
In ceea ce o priveste pe victima, ea nu este o.k. numai daca ne gandim la faptul ca a putut deveni victima… Adica, nu oricine devine victima; cu siguranta ca si-a cautat in mod inconstient o astfel de relatie. A devenit victima pentru ca nu a fost in stare sa aiba astfel de limite personale incat sa limiteze abuzul, in cazul in care a fost vorba despre un abuz real. Daca abuzul a fost doar fantasmat, ca in prima situatie pe care am descris-o, atunci persoana este si mai deteriorata neputand face distinctie intre propria contributie si realitatea celuilalt.
Ce se stie in psihanaliza despre originea geloziei? Ma intereseaza in special intr-o relatie sexuala dar si nonsexuala. Intuiesc k presupune un raspuns foarte vast. Daca vrea cineva sa-mi dea niste idei, trimiteri…Ma tot preocupa de ceva timp
Exista un tip de gelozie incadrata in limitele sanatatii psihice ca raspuns la faptul ca persoana iubita paraseste pentru altcineva.
Exista si un alt tip, mai exagerat, prin care subiectul are preocupari intense pe tema geloziei cand isi urmareste indeaproape partenerul pentru a-l surprinde cand „il insala”, dorind o confirmare a planului realitatii sale interne.
Aici poate fi vorba de partea patologica prin care gelosul sa proiecteze masiv propriile tendinte legate de infidelitate.
De asemenea, la originea geloziei pot sta pulsiuni homosexuale neacceptate care pot evolua in patologii de tip paranoic (vedeti lucrarile lui Freud: „Cazul presedintelui Schreber”, „Despre cateva mecanisme in paranoia, homosexualitate si gelozie”).
De multe ori, cel gelos la modul patologic poate pune in joc o structura primitiva de relationare cu partenerul, adica: „Te doresc si esti numai al meu pentru totdeauna” sau „Decat sa nu fim impreuna, mai bine te omor.” (vezi crimele pasionale).
Adica, subiectul nu poate accepta pierderea iubirii obiectului, aflandu-se in pozitia schizo-paranoida, dupa Melanie Klein, in care nu admite ca partenerul poate avea si alte dorinte.
Ceea ce este foarte interesant este ca gelosul poate descifa microsemnalele inconstiente emise de partener catre o alta persoana, pe care le amplifica avand aceasta ultrasensibilitate fata de descoperirea „flagrantului” dovezilor ca este inselat. De exemplu, la o petrecere, un barbat foarte gelos poate observa cum partenera sa face anumite gesturi inconstiente vis-a-vis de alti barbati, acestea fiind interpretate ca dovezi clare care vin sa justifice proiectia.
Multumesc, dar stiam ce mi-ati spus. Nu stiu daca am fost explicita, ma intereseaza originea geloziei, nu manifestarea ei ulterioara. Adica in ce etapa a vietii psihice apare acest ‘sentiment’ si de ce, la ce foloseste in evolutia psihica. Are legatura cu sexualitatea, indiferent de homo/hetero/bi&co? Im problema manifestarii ei sociale ma pot numi doctor;).
Pentru ca spuneti ca aveti deja cunostinte de teorie psihanalitica, eu am sa ma refer acum la un posibil raspuns la intrebarea dumneavoastra pe care il da un autor mai putin accesibil, Jacques Lacan, cel mai proeminent (dar si cel mai controversat)psihanalist de la Freud incoace.
El situeaza in stadiul oglinzii (intre 6 luni si un an) originea geloziei si o atribuie a ceea ce el numeste „fantasma corpului fragmentat”. La aceasta varsta, copilul isi „intalneste” imaginea in oglinda, care ii apare asemenea unei halucinatii sau unei imagini onirice. Este o asimetrie intre aceasta forma totala a corpului (cea reflectata) si necoordonarea miscarilor corpului real. Prematuritatea neuronala a nou nascutului explica necoordonarea sa corporala. Relationarea viitorului Eu cu imaginea sa reflectata (ce detine coordonare si integritate) este sursa unei tensiuni agresive pe care o resimte acest Eu distrofic. Practic, Eul este gelos pe aceasta imagine. Conflictul dintre Eu si imaginea speculara se rezolva prin asumarea de catre Eu a imaginii care il indeparteaza de realitatea sa corporala ajutandu-l sa-si anticipeze astfel unitatea.
Este o expunere foarte succinta, dar pe care o putem dezvolta daca raspunde intereselor dumneavoastra.
V-as sfatui sa nu faceti nici o legatura intre aceasta origine foarte arhaica a geloziei si manifestarile ei sociale, relationale. Exista origini ale geloziei in fiecare stadiu de dezvoltare, dar mie mi-a venit acum in minte varsta cea mai arhaica despre care s-a vorbit in acest sens. In ceea ce priveste manifestarile, nu avem de unde afla in ce moment al istoriei personale a individului s-a produs un eveniment traumatizant care sa fi dus la o actuala gelozie patologica, daca e sa ne referim la aceasta forma de gelozie.
Pt dan: baietel,matale in ce clasa esti? Cum de ai debitat aceste idei superfilozofice,de o genialitate aparte? Nu mai te stradui,ca matale daca ne mai incerci odata cu genialele tale explicatii,ne omori cu zile!
E cu totul nou pentru mine ce spuneti. N-am inteles daca ‘intalnirea imaginii’ este exclusiv interioara, fantasmata, sau provocata de un eveniment exterior. In orice caz, fiind un fel de anticipare a dezvoltarii, trairea nu seamana mai mult cu invidia decat cu gelozia? Dar… care e diferenta dintre ele? Prea multe intrebari:). Eu initial, cand am pus intrebarea, ma gandeam la gelozia fireasca, nu exagerata/patologica dintr-un cuplu si care ar putea fi originea/rostul ei.
Pt gbranistean:”mie mi-a venit acum in minte varsta cea mai arhaica despre care s-a vorbit in acest sens”.Adica,ti-a „venit” in minte…copilul in oglinda,”razboit” cu imaginea sa,gelos de mama-focului! Aoleu,hai,ca e multa prostie pe aci!
Te-ai gandit cumva ca gelozia e un apanaj al iubirii?Nu.Suferinta mare…Daca nu stii ce inseamna sa iubesti,nu poti sa te manifesti astfel,nici (macar) ca un om gelos,dar ca unul care iubeste! si,fatalmente,asta transpui.Si atunci sustii ceva ce…Spui din citite.Nu e,madam,la realitate cum e la carte,aia care-ai citit-o tu oricum era slaba!Dar asta e valabil la cei care iubesc,stabili psihic,relational cu cei dei din jur si emotional.Cum umblati cu cioara vopsita si dati asemenea explicatii savante…,tampind abureli v-a-v la ceva ce ZAZ a intrebat simplu,foarte clar…?!Draga,daca un psihanalist (daca esti) o ia de la „arhaica…” perioada a individului (copilul) cu gelozia,da-ti-o incolo!Gelozia e exclusiv cauzata de iubire,e si firesc sa existe.
Zaz a intrebat legat de „relatie sexuala sau nonsexuala”,RELATIE,auzi si tu,gbranistean?! Originea geloziei NU ca referire la timp,evolutie timp de la nastere la zi,ci DE UNDE II VINE GELOZIA omului intr-o relatie! La tine,gbranistean,gelozia intr-o relatie e „eveniment traumatizant”.Esti tu cumva traumatizata de ridiculitate,nu stii ce zici,habar nu ai.
Am ras de m-am cracit cu cele postate de anonim,dar daca e de la sursa,e posibil ca multe din elucubratiile auzite la psihanalisti sa aiba cuza in frustrari sexuale ,trai anacronic,inconsecventa familiara sau iresponsabilitate sociala,iar daca le ducem la pacient…,e si mai…
Gelozia paroxistica intervine doar cand cei ce au relatia nu-s in stare sa-si depaseasca propriile complexe si,de asemenea,ea sau el stimuleaza partenerul de cuplu care are o gelozie…nelimitata,ca sa nu zic altfel.Daca eu stiu ca partenerul meu de viata e gelos,nu-i dau motive sa-si exacerbeze asta,traiesc cu el si atunci am bunul simt sa am atitudini de „femeie a lui”,nu provoc ce nu e sanatos intr-un cuplu.
Tot pt gbranistean: ai afirmat „Conflictul stiti cand apare? Cand ii cerem celuilalt ceva ce nu este capabil sa ofere. Atunci te certi, faci scandal, cum se zice, si esti suparat rau pe acea persoana”. Suferinta mare…Sfat pt ZAZ,care ai intrebat de gelozie: fa exact invers cum transcede expunerea data de gbranistean:mai inainte OFERI,inainte sa ceri intr-o relatie.De-aia o luati pe aratura si trimiteti barbatii la curve sau ii bagati la balamuc!
Multe frustrari si multa irationalitate…;cauza?Irelationaritatea!N-aveti femeie,n-aveti barbat? E vara,dragilor,mai treceti pe la buticuri si luati si voi niste prezervative,ca vi s-au marit lab…le si co…iele de va ies neuronii pe ochi!Si mai renuntati la autosatisfaceri sexuale,sunt nesanatoase!
Dupa ce am ras de m-am p…. pe mine de anonimii anteriori, am o intrebare foarte serioasa: de ce oamenii cu probleme psihice sunt comici? A?
eu nu cred ca singura conditie ca sa primesti si tu ce ai nevoie intr-o relatie este sa oferi tu celuilalt pentru ca poti sa ii oferi oricat si el tot sa nu-ti ofere
Aici e bine sa ai bunul simt sa simti cui tre sa-i oferi… 🙂
Pai poate ar trebui sa definim ce inseamna o gelozie fireasca. Sa luam un cuplu clasic, alcatuit dintr-un barbat si o femeie, ambii heterosexuali si monogami. Cred ca gelozia fireasca este determinata de dorinta de unicitate a rolurilor in relatie, nu?, cum zice si un „anonim” mai sus, e cauzata de iubirea pentru partener. Adica acea normalitate a faptului ca relatia pe care o are cu tine pertenerul tau, nu o mai are si cu alta persoana. In aceasta situatie, gelozia se manifesta in momentul in care unul dintre cei doi simte ca celalalt isi indreapta interesul catre o alta persoana. Este un sentiment normal si o reactie la o pierdere. Care este originea acestei reactii?! Care origine? Ce fel de origine? Originea imediata este pierderea iubirii pe care ti-o oferea partenerul pana atunci si traiesti sentimentul de gelozie pana in momentul in care dezinvestesti si tu partenerul, in cazul in care l-ai pierdut de tot sau pana in momentul in care el iti acorda din nou aceeasi iubire. Dar am impresia ca acest lucru l-a spus si Dan in primul paragraf, l-a spus si un anonim si cred ca il stiti si dumneavoastra. Nu? Sau nu asta era intrebarea…
eu cred ca gelozia vine din suspiciunea cum ca partenerul tau, pe care tu il preferi, ar putea prefera gagica dupa care i se scurg ochii cand va plimbati romantic pe bulevard, in loc sa i se scurga in ochii tai. Daca ambele perechi de ochi se scurg dupa alte persoane… gelozia este anulata… Daca ambele perechi de ochi se privesc intre ele, gelozia este o amintire stearsa… problema altora…
Pai atunci eu as intreba asa: este normala gelozia partenerei in aceasta situatie? Si care este originea ei (si intr-o varianta de raspuns si in cealalta)? Pentru ca asa este mult mai simplu de discutat, decat sa pornesti de la teorie, nu?…
Am impresia ca unii dintre oameni nu traiesc sau mimeaza viata.Pt anonim,care ai exprimat ca nu crezi ca „singura conditie nu e sa oferi”…etc.Cu siguranta ca nu,e si logic.Dar e baza in orice relatie,daca nu cred ca stii ce e aia.O relatie in care doar ceri,doar speri sa ti se ofere,in loc sa gandesti ca e firesc ca sa oferi tu mai inainte,pentru ca doresti omul ala cu care esti,doresti sa ai acea relatie,iubesti in ultima instanta,astfel de relatie…e ca si dusa!
Pentru Georgiana Branisteanu: cert gelozia e normala,in orice situatie,intr-o relatie de cuplu; am observat,ati inteles finalmente sensul intrebarii si problematicii ridicate de ZAZ.
O relatie fara gelozie e ca…mancarea fara sare,ca spritul fara apa minerala (unii mai simandicosi ar zice ca fara…vin).Cand iubesti,nu ai cum sa nu fii gelos pe partener.Totul e sa ai limita,pentru ca trebuie sa trebuie sa existe o limita in relatia intre parteneri a celor doua simturi: bunul simt si simtul umorului.Nu de alta ,dar fie risti sa devii nesustenabil pentru relatie persistand si ducand spre inevitabile scandaluri gelozia „rea”,exacerbata,fie devii caraghios.
Cred ca am complicat eu lucrurile imaginandu-mi ca gelozia e o traire foarte specifica si care ar trebui sa aiba o istorie precisa in psihogeneza fiindca na, foloseste la ‘perpetuarea speciei’, unul din principalele scopuri ale naturii. Ideea dvoastra – ca e o reactie la pierdere – mi-a simplificat problema si oarecum lamurit-o. Insa e doar un punct de plecare, gelozia provocata acum si aici trezeste un lant de amintiri, trairi mai vechi de gelozie sau cine stie ce altceva, rani, o intreaga babilonie. Si istoria asta e interesanta. Stiu ca am zis gelozie ‘sanatoasa’, adica una care nu trezeste rani…nici mie nu mi-e prea clar care-o fi intrebarea:), dar ma lamuresc pe parcurs. Sper ca nu-i bai.
Ana Ivan – „Daca ambele perechi de ochi se scurg dupa alte persoane… gelozia este anulata…”
De obicei am vazut ca se intampla invers. El sa uita – ea fierbe, ea se uita – el fierbe, alternativ pana la cat se poate de concomitent:). Ei ii place de altul, daca ii place si lui de alta nu-i bine, e dezastru:). Nu e tocmai cazul meu, am ajuns in ultimii ani sa fiu foarte putin geloasa, insa asa arata majoritatea celor pe care i-am cunoscut.
Pentru anonim 25/7/07 19:53 🙂 – nu cred ca gelozia are mare legatura cu iubirea. Asta suna a povestea aia stas – credeam ca ma iubeste fiindca era foarte gelos dar de fapt era un obsedat. Eu as incadra gelozia prin zona posesivitatii, instinctelor primitive, de altfel se vede si la animale.Iubirea e in alta oala si poate fi foarte generoasa, foarte putin geloasa. Poate ‘oferi’, cum va doritzi dvoastra. Nu spun ca cei care se iubesc nu sunt gelosi ci ca asocierea stransa intre ele e romantzata.
Spuneti ca: „Insa e doar un punct de plecare, gelozia provocata acum si aici trezeste un lant de amintiri, trairi mai vechi de gelozie sau cine stie ce altceva, rani, o intreaga babilonie. Si istoria asta e interesanta.”
Pai nu istoria personala diferentiaza oamenii in ceea ce priveste trairea reactiei respective? Cu cat Eul este mai slab, mai dependent, cu atat capacitatea sa de separare va fi mai problematica. A nu se intelege de aici ca un Eu sanatos este un eu izolat. In nici un caz. Un Eu sanatos este un Eu nefuzional, cu limite psihice proprii, dar care are capacitatea de a fi impreuna cu ceilalti, inclusiv intr-o relatie de cuplu.
Este pertinenta observatia pe care ati facut-o cu privire la spusele „anonimului” insa, nu este deplasat a considera gelozia ca fiind legata de iubire, iar legarea nu este neaparat una exagerata. Cum ar fi lipsa totala a geloziei intr-un cuplu? Ar insemna si acceptarea poligamiei celuilalt…
Ati plecat de la agresivitatea in creatiile culturale pentru copii … si v-ati manifestat-o din plin pe-aci psihanalisti si nepsihanalisti sau ce sunteti.Ati cam sarit unii la gatul altora …mai mare dragul. In afara de faptul ca va dati suturi auziti ce spune celalalt? Sau va auziti doar voi insiva si „stiinta” voastra? Atat Georgiana cat si Dan v-au oferit explicatii posibile nu retete.Epitetele injurioase din spatele anonimatului vadesc instinct agresiv si sexual… cam neindiguit.
Pe asta,piseea,te-a pus papagalul ala de dan sa zici si lui ca scrie bine,combati si tu,ca proasta.
cand te aud cu Eul slab care iti da capacitatea de separare mica,iar Eul nefuzional sanatos da capacitatea de a fi intr-un cuplu,mai ca-mi vine sa trag apa si sa intru pe un blog adevarat,nu sa vad zapaceli
nu mai vorbi de cuplu,cine te aude,zice ca e real
Eul in cuplu este cuplul
de aia tipe ca tine sau E sau M sunteti
pai da… clar… gelozia vine de la freud citire: oedip, respectiv oedip inversat. „Am zis”. Mii de scuze anonimului revoltat pentru limbajul obscen ;))
Cacare… dintre prosti combate psiheea? ca tine, anonimu’ care zici, nu? femeia ti-a zis sa ii mai auzi si pe altii nu numai pe tine
pt. anonim: nu-l cunosc pe dan, dar se pare ca-l cunosti tu. ceva sensibilitati? pe mine nu ma atrag barbatii… deci : care-i treaba?
pt anonim: nici eu nu-l cunosc pe dan. interesanta insa e interventia ta.Ai intrat pe blogul asta sperand sa-l gasesti …pe acest dan?
psiheea
foarte slab nivel de discutii
Grrrrrr…. foarte ridicat nivel de frustrare… incep sa imi transpire mainile prin transidentificare proiectiva… slava domnului ca nu suntem fatza in fatza
Eul slab este Eul fuzional. Nu iti da nici o capacitate de separare, nici mica, nici mare.
Eul in cuplu este cuplul doar daca ne referim la simptomatologia de cuplu, relationala. Daca avem in discutie istoriile personale ale celor doi, atunci vorbim de doua Euri. Dar, desigur, dumneavoastra ati folosit o figura de stil…
Pentru gbranistean: aveti o adevarata obesesie pulsionala asupra separarii. Din ce motiv?
De ce credeti ca in cuplu trebuie sa existe cineva „tare”,care sa aiba „capacitate de separare”…mare?Va simtiti foarte atrasa de asa ceva.Ati tot repetat asta cu „eul slab” s.a.Asta e perceptia dvs pentru notiunea de cuplu?Va compatimesc.
Deh,probleme,probleme…
Doamne!,,,cat timp au unii…:))