Mai este Freud actual? Rezultatele sondajului desfăşurat printre cititorii blogului în ultimele 3 luni sunt următoarele. Pentru actualitatea lui Freud au votat 79% dintre cititori (85 de voturi), 17% (18 voturi) fiind de părere că teoriile lui Freud sunt depăşite la ora actuală. Apreciez faptul că 5% dintre votanţi (mai exact 5 persoane) au răspuns că nu ştiu, ceea ce mi se pare un lăudabil efort de detaşare sau luciditate socratică („ştiu că nu ştiu”), mai ales în context românesc.
Am remarcat de-a lungul acestor trei luni că procentele de mai sus au fost mereu cam aceleaşi, cu fluctuaţii de numai 2-3%. Am putea deduce oare de aici că preferinţele sau antipatiile sunt aproape egal distribuite în cercurile profesionalizate (domeniile psi) şi în cele neprofesionalizate? Cu alte cuvinte: că nu există diferenţe dramatice de opinie între psihologi, de exemplu, şi cei care au preponderent un interes cultural pentru Freud? (Îi excludem, fireşte, din acest calcul pe psihanalişti, al căror interes pentru Freud este declarat).
Am căutat odată cu acest sondaj să verific amploarea ideii (relativ recentă şi de oarece circulaţie în mediile noastre intelectuale, mai ales umaniste) că psihanaliza, nu mai spun freudismul sunt concepţii şi terapii învechite, depăşite sau care au devenit ineficiente odată cu schimbarea istorică a simptomelor. Discuţia este, în orice caz, mai vastă, mai ramificată şi cu tuşe pasionale, iar concluziile (rezistenţă la psihanaliză sau progres terapeutic?!) nu pot fi trase dintr-un foc. Dar, cel puţin, o verificare a întinderii acestei concepţii – fie şi într-o modalitate artizanală precum aceasta – era interesantă.
Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Unele dintre comentariile care au însoţit votul – cu o singură excepţie, favorabile – sunt interesante şi denotă o privire dialectică, nuanţată:
freud este prea costisitor
La aproape 100 de ani de la scrierile sale cele mai importante se poate spune ca este cumva depasit. dar asta nu inseamna ca nu ar mai fi actual la fel cum mersul pe jos este la fel de actual in epoca supervitezelor
da, intotdeauna va fi [actual]
Ca esenta a ceea ce continua sa scrie cei de dupa el.
mai este si va mai fi atat timp cat toate metodele psihoterapeutice deriva din psihanaliza sau se raporteaza la aceasta.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Prea costisitor?
Absurd! Pai daca punem in balanta somatizarile implicate de problemele psihice psihanaliza e chiar o masura ieftina. E logic ca toate bolile (somatice) care nu se datoreaza unor cauze externe explicite si clare sa aibe fundamente psihice. Sa ne gandim care sunt aceste afectiuni si care este raportul lor cu cele generate direct de factorii externi. Sa ne gandim numai la cancer…
Exista zilele astea o febra de revigorare medicala in Romania menita sa ateste „grija” Sinistrului sanatatii pentru cetateni unde lumea este obligata sa faca analize si sa se ingrijeasca… Se doreste probabil contracararea fenomenului „moartea domnului Lazarescu”… Intreb oare daca nu e mai bine sa se intareasca controlul asupra angajatorilor care se comporta cu angajatii ca vechii proprietari de sclavi sudamericani? Nu e mai bine ca pshihanaliza sa fie chemata in scop profilactic pentru a reduce consecintele lipsei de experienta politica si culturala a cetatenilor relativ la noile conditii sociale? Fireste astea nu au efect imediat in special in plan electoral. Se prefera eficientul, rezultatul rapid. Fireste ca daca esti interesat de profit si de nimic altceva chiar ca nu mai are rost nici un fel de psihoterapie. Doar ca angajatul vine intr-o dimineata cu o mitraliera si trage in tot ce misca. Arabul iti distruge cladirile ridicate de pe urma speculatiilor pretului petrolului si a politicilor internationale nesabuite. Iata ca ce castigam de pe urma invaziei in Iraq pierdem pe masurile de securitate si pe reconstructie. Deci cum e cu costurile implicate de programele sociale grupate in jurul psihanalize?
Cat despre actualitatea lui Freud multi au in vedere doar aspectul tematicii erotice a gandirii sale. Freud est6e inca confundat cu o prnografie programatica uitandu-se latura metapsihologica a sa. E de invatat inca mult de la ce a spus el. Oricum in materie de erotism se pare ca a pariat bine. Societatea contemporana a devenita atat de „sexuala” incat multe lucruri de azi l-ar fi rusinat chiar si pe el care a tras de valul pudic cat a putut in scopul gasirii adevarului…
Da, „batranul” Freud este cat se poate de actual, la fel de actual cum este si Newuton, spre exemplu.
Daca ar fi sa corectez propozitia „Freud este depasit”, asi inlocui cuvantul depasit cu completat.
Oricum, era de asteptat ca un demers atat de amplu cum este cel freudian sa nu fie terminat in cursul unei singure vieti. Numele care au aparut si i-au continuat munca de geniu cu greu s-ar spune ca l-au transformat intr-un mos dezinvestit, ci mai degraba i-au scos in evidenta puterea sa enorma de observare, abstractizare si modelare teoretica a realitatii psihicului nostru. Faptul ca dupa el a venit un Jung, un Winnicot, o Klein nu inseamna ca „Freud e depasit”, ci inseamna ca Freud a pus niste temelii cat se poate de solide unor demersuri care se strigau din ranunchii unei societati nevrotice, isterice si oricum bolnave a fi facute.
Oricum… la cate sunt de spus in psihanaliza, nu cred ca o sa apucam noi, sau copii nostrii, sau copii copiilor nostrii data la care Freud sa fie depasit, in sensul pe care il da DEX-ul acestui cuvant pe care il aruncam asaa.. de colo colo, punandu-l in carca oricarui individ care ne spune ceva ce nu ne convine noua sa auzim…
Psihanaliza nu este, intr-adevăr, ieftină, cel puţin nu în raport nivelul nostru de trai actual. Dar nici prin alte părţi raportul nu e foarte lejer. Oricum, rezultatele analizei sunt pe măsură, iar de multe ori nepreţuite.
Desigur că astăzi sunt favorizate terapiile cu rezultate imediate şi care, prin durata scurtă, nu par costisitoare. Dar, deşi există situaţii în care acestea sunt necesare, rezultatele de fond sunt mai mereu îndoielnice. Se atacă simptomul, nu cauza. Or, ulterior, simptomul se mută.
Despre statutul actual al psihanalizei printre toate aceste terapii scurte de succes social există o carte foarte lămuritoare şi foarte tranşantă a lui Elisabeth Roudinesco, „La ce bun psihanaliza?” (tradusă şi la noi de Editura Trei).
Cât priveşte aşa-zisul pansexualism al psihanalizei, după părerea mea este nu doar o acuză vulgară (nu pentru că trimite la sexualitate, ci pentru că simplifică nepermis, caricatural), dar şi foarte obosită, ajungând la noi din vremurile de pionierat ale psihanalizei. Cine citeşte cât de cât opera lui Freud poate sesiza un eşafodaj teoretic şi de observaţie extrem de complex, ce numai cu multă imaginaţie ar putea avea ca scop simpla trimitere la sexualitate. Eu aş spune că, în cazul lui Freud cel puţin, este vorba mai ales despre sublimare, despre eliberare individuală (continuată în deceniile următoare cu teoriile sociale) şi despre un anume ideal progresist, iluminist, de o mare consecvenţă.
Dupa mine, costurile psihanalizei nu se pot numi „mari”. Din moment ce exista clienti pentru asta, care sunt dispusi sa plateasca, inseamna ca lucrurile se aseaza de la sine, in conformitate cu cererea si oferta. Economie de piata…
Si in fond si la urma urmei, fiecare plateste pentru terapia lui cat simte ca merita sufletelul lui. Si sa nu ne mire deloc faptul ca un pret al terapiei mare aduce pentru platitor rezultate mai bune decat cele obtinute de cei care platesc mai putin. Investitia pe care o face clientul in terapia sa are ca scop sa il faca pe client sa inteleaga valoarea a ceea ce face. Cine simte ca „nu se merita” nu este obligat sa dea, dar eu as taxa asta drept „neincredere” si i-as aplica si o interpretare, dar nu e locul nici momentul.
Anamaria: Sunt perfect de acord cu ambele tale comentarii. Bineînţeles, motivul banilor este foarte adesea o raţionalizare.
Totuşi, sintagma ta „un preţ mare al terapiei” aş nuanţa-o în felul următor: „…în raport cu posibilităţile solicitantului”. Trăim totuşi într-o ţară săracă, iar dacă solicitantului i se pretinde, să zicem, jumătate, o treime sau un sfert din venitul său, suma de plată s-ar putea să fie mare doar pentru plătitor, nu şi pentru analist. În fine, e o negociere întotdeauna delicată.
@Dorin-Liviu Bîtfoi despre pansexualism
Problemele vin din conceptul sau extins de sexualitate in afara genitalitatii:
„Apărarea lui faţă de ‘acuzaţia’ de pansexualism, arată confuzia în care se afla. Căci dintre toate Instinctele postulate de el acesta este singurul care are la bază o structură biologică clară pe care o putea folosi în beneficiul psihologiei abisale. Iar dacă Psihicul nu se bazează pe Biologic şi nu îşi trage sevele de la acesta atunci de unde ar putea el veni? Din cer? Acesta este răspunsul dualist de care trebuie să se ferească psihologia. Trebuie într-un fel sau altul ca întregul Psihic să fie explicat prin Instincte(…) Însă Instinctul nu se manifestă brut în Psihic ci are nevoie de o transformare (…). Din acest punct de vedere extinderea respectivului concept este o operaţie inoportună iar pansexualismul trebuie respins ca acuzaţie. Căci dacă prin absurd se acceptă salata pe care el a făcut-o cu această extindere sau dacă se acceptă legătura dintre Biologic şi Psihic, primul determinându-l pe cel de-al doilea ceea ce este mai rezonabil, atunci acuzaţia de pansxualism este absurdă. Dacă Freud ar fi înţeles mecanismul acestei determinări atunci pansexualismul ar fi fost marea virtute a teoriilor freudiene. Însă tocmai prin faptul ca l-a respins, el recunoaşte într-un fel această confuzie”
Dle Baldovin, mărturisesc că nu am înţeles prea multe din argumentaţia dv., citata fragmentar dintr-o lucrare preexistentă. La ce vă referiţi mai exact atunci când scrieţi: „conceptul sau extins”, „confuzia” (ce confuzie?), „Psihicul”, „Biologicul”, „răspunsul dualist”, „respectivului concept” (care?), „salata pe care el [Freud] a făcut-o cu această extindere”? Şi cum ar putea pansexualismul pe care înţeleg că i-l refuzaţi lui Freud să fie „marea virtute a teoriilor freudiene”?
Altfel, suntem de acord ca „instinctul nu se manifestă brut în psihic”, drept care aş utiliza termenul de „pulsiune”. Referitor la specificul instinctului sexual de natură să-l promoveze într-o teorie a psihismului uman – acesta consta în faptul că instinctul cu pricina este cel mai plastic dintre toate, singurul care poate fi cenzurat, deturnat sau transformat.
Nu stiu cat anume conteaza pretul platit de client pentru analist, dar sunt convinsa ca daca ar simti ca depune un efort prea mare pe degeaba, ar renunta la mesria asta si s-ar apuca de una mai banoasa. Precum spuneam, cerere si oferta. Nu prea-mi vine mie sa cred ca exista analisti incomodati de clientii care platesc prea putin, cel putin nu datorita faptului ca platesc putin. Oricum, dupa mine, a fi analist necesita a avea o vocatie pentru asta, si prin urmare, analistul probabil ca oricum ar vrea sa faca asta si fara sa fie platit. Pretul, dupa parerea mea de profan este mai mult pentru pacient… pentru ce simte pacientul nevoia sa plateasca. Si asa se regleaza si conturile psihanalistului. Insa nu prea cred ca un psihanalist ar lua in analiza un pacient fara sa simta ca pretul platit de pacient este cel putin decent in raport cu asteptarile sale financiare. Altfel ar fi chiar ridicol… sincer.
@ Dorin-Liviu Bîtfoi
Imi cer scuze pentru confuzie. Textul postat de mine este un pasaj din lucrarea mea DPA dupa cum ati obsrvat.
conceptul sau extins , vizeaza conceptul extins de sexualitate in afara genitalitatii. Stim toti, fireste ca sexualul nu este doar genitalul insa a prelua acest concept popular inseamna a prelua si neclaritatile stabilirii limitelor dintre fiziologic si psihic . In asta sta si confuzia.
Raspunsul Dualist este dat de faptul ca daca Freud nu isi deduce pulsiunile psihice din cele biologice si nu completeaza aceasta veriga lipsa el se trezeste in situatia de a nu gasi origine acestora si de a le postula dualist asa cum Descartes credea ca adevarul vine de la Dumnezeu.
pansexualismul ar putea sa fie marea virtute a freudismului daca se face asemenea distinctie intre biologic si psihic in interiorul conceptului sau larg de sexualitate. Eu am spart acest concept in doua: libidoul fizic (restrans in zona genitalului) si libidoul psihic .
http://www.members.lycos.co.uk/gabald/texte/meta.htm + punct htm
Or daca biologicul (instinctul) este cel din care se extrag toate celelalte pulsiuni (si nu un registru ontologic diferit, dualist) este normal ca datele instinctului sa iradieze in intregul camp psihic. Insa in aceeasi masura in care psihicul este pansexualist el este si pannutritivist (pentru instinctul foamei) , pandefecalist (pentru defecatie) , panmaternist (pentru Instinctul matern) etc.
Pentru asta trebuie inteles conceptul de fuziune
http://www.members.lycos.co.uk/gabald/texte/trans.htm + punct htm
Nu cumva distinctia pe care o faci intre ceea ce numesti tu “pulsiuni biologice” si “pulsiuni psihice” este de fapt ceea ce numeste Freud prin “curentul senzual” (parca asa ii zicea) si “curentul tandru”? Nu am citit link-urile pentru ca nu am timp, dar pe blog intru…:)
Tz.
Nu la asta ma refer Georgiana. Ma tem ca pentru a te lamuri mai bine treb’e sa te uiti pe linkuri.
Faza e ca eu vad psihicul ca o prelungire genealogica a biologicului. Adica el se face in timp de multe generatii. Si biologicul se modifica (intr-un timp si mai lung). Psihicul individual este format din aceste acumulari de pulsiuni genealogice la care se adauga si cele ce vin direct din campul instinctelor (biologice) individului. Cele psihice au avut si ele origine biologica odata; insa acest fond biologic a disparut odata cu generatiile care le-au purtat. Dimpotriva, individul are propriile sale instincte care pot improspata pulsional acest fond mostenit.
Sa-ti mai dau un exemplu: Un comportament sexual deviat presupune o mixtiune intre pulsiunea sexuala biologica si un ansamblu de complexe (psihice) . Pulsiunea biologica este ejacularea in sine si comportamentul actului sexual specific (cele mai multe astfel de tulburari apar la barbati de aceea am luat cazul unui barbat). Ea vizeaza interesul (strict biologic) de a aduce spermatozoidul in vagin. Dar stii foarte bine, acest interes biologic este deturnat de catre pulsiuni auxiliare (cele psihice, ereditare) care inlocuiesc vaginul cu altceva. Indiferent de ce spune Psihicul biologicul trebuie sa isi urmeze cursul. E clar ca si pulsiunea biologica este o manifestare psihica. Insa ea vine direct din Instinct si contribuie la plasticitatea genealogica a complexului pe mai departe. Asta vreau eu sa spun cu diferenta intre Psihic si Biologic. Insa in linkuri sunt mai clar. 🙂
Nu cred ca se pune problema ca Freud sa fie depasit vreodata. Desigur ca dupa el au venit si alti psihanalisti, dar asta nu inseamna ca din aceasta cauza Freud nu ar mai fi actual. Cred ca existand mai multe scoli de psihanaliza inseamna ca fiecare posibil viitor analizand are de unde alege ce doreste.