…este titlul articolului Dianei Blaj aparut in nr. 80 din 12.07.2007 al revistei Cultura. Autoarea, psihoterapeut de orientare psihanalitica, ne ofera o perspectiva psihanalitica asupra relatiei reclama-produs-consumator. Citez din articol:
Pe nimeni nu deranjeaza exhibitionismul, reclama, caci fiecare cauta sa fie remarcat in concurenta de piata. Idealul este a fi castigator, cu succes, renumit, sarbatorit. Goana dupa prestigiu si succes e omniprezenta. In fiecare zi poti citi cum trebuie sa te imbraci pentru a avea succes, ce trebuie mancat pentru a avea succes, ce relatii trebuie sa ai pentru a avea succes. Ni se vand fantezii narcisiste: ca vom fi cineva, daca vom fi ca toti ceilalti, dar ceva mai bine. Astfel, crema de noapte, detergentul, vopseaua de par sau pasta de dinti te pot face unic, irezistibil, asemeni altor cateva milioane. Or, in aceste conditii, a face cumparaturi echivaleaza cu a avea acces la o identitate noua, stralucitoare, privilegiata.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
super tare
personal..m-am frit cu ceva cumparaturi in anumite perioade. Am fost tentat sa cumpar de pe net. as fi cumparat si din reviste gen Amway sau altele de acest gen dar oferta pt. barbati e mai scazuta… oare de ce? si noi suntem depresivi.
cred ca e doar o impresie ca e mai scazuta
Mi se pare interesanta asocierea dintre achizitie si asumarea unei noi identitati. Consumismul ca un fel de adictie.
daca ma iau dupa voi…. si o umbrela daca-mi cumpar sunt ori adictiv ori in cautare de obiecte falice… Ce vrea sa spuna faptul ca achizitiile maresc dependenta? pai nu suntem societate de consum? doamna care a scris nu foloseste produse din aceleasi categorii expuse? se spala cumva la cap cu lesie? treziti-va fratilor ca riscam sa facem psihanaliza din orice …
pt.anonim 30/07/ideea achizitiei umbrelei falice nu ridica probleme decat in cazul unei colectii.Adictia vorbeste despre un anumit tip de relastie. Cea careia nu i te poti sustrage si pe care nu o poti inlocui cu usurinta pentru ca nu are acelasi efect de calmare.
Eu una tot nu reusesc sa inteleg, in ciuda tuturor stradaniilor. Va rog, dati-mi o mana de ajutor. Explicati-mi exact: care e problema cu „dependenta”? Pardon… care este problema voastra cu dependenta? ca se pare ca eu inca nu am identificat-o pe a mea. In case there’s any…
pai anonimul confunda consumul cu dependenta
cred ca va cam place sa va auziti pe-aci. Bine ca aveti blog ca tot nu va baga nimeni in seama … Psihanalisti? ha! cu ce va ocupati exact? pt. ca mi se pare ca va folositi de puterea voastra (un fel de seductie) ca si-n reclama nu? atunci daca asta e legea in concurenta de piata fiecare sa scoata banu’ care-i treaba nu v-ajunge?
Mda… eu una… daca devin „Dependenta” de ceva, prefer sa spun „imi place” acel ceva. Si, in consecinta, continui sa consum acel ceva. Vreau? Cumpar. Ma dezgusta? Ma lipsesc. Unde e ilegalitatea in a consuma ceea ce iti place? Cerere si oferta. Va rog, permite-ti-mi sa fiu dependenta de ceea ce imi place.
Reiterez o sugestie de discutie,care vad ca nu vrea sa fie luata in seama.E o teama…?Daca da,de ce?
Tema: ce raportari are,daca are,psihanaliza la crestinism? Cum se raporteaza terapeutul la crestinism in practica terapiei psihanalitice si implicatiile ei fata de pacient?
Va multumesc!
Jung… „aion – contributii la simbolistica sinelui” Iisus – ca imagine a sinelui… lectura placuta. Eu am uitat ce am citit…
Poate altii care bantuie in acest spatiu nu? Se incumeta cineva sa contribuie?
ana maria ivan, meriti un premiu: o multumire. Mai ca ti-as da pariul castigat de prietena mea! Am zis ca nu va scrie nimeni la tema ce am ridicat-o.Uite ca ,subtire…,dar ai scris tu.
Totusi,ramane valabil ce am scris mai inainte,la 02.06!
Psihanaliza are cu religia o relatie lipsita de echivoc.
Adica:
1.metapsihologia explica functionarea psihica si modul in care se construiesc in mintea umana conceptele de d-zeu, transcendent, sacru, viata dupa moarte, paradis/iad, superstitie, revelatie, pacat, etc.
2. prin observare se demonstreaza in realitatea clinica cu pacientii psihiatrici dar si persoanele normale, terapia cu copii, in psihogeneza, arta, literatura etc. ceea ce se sustine la punctul 1.
Astfel, psihanaliza arata ca religia are radacini in relatia cu primele obiecte (parintii), dar si in narcisismul primar (trairile religioase), angoasa de anihilare (teama de moarte), narcisismul secundar (lezarea ca nu suntem centrul universului), aria tranzitionala, diverse mecanisme defensive cum ar fi proiectia (animismul, chipul si asemanarea zeului etc), refularea sexualitatii sau/si a agresivitatii, omnipotenta gandirii, a gestului (rugaciunea, ritualurile), etc.
Totodata, practicile religioase (ritualurile de tot felul) fac parte din patologia obsesionala.
Cei mai multi oameni religiosi folosesc un mecanism care intervine salvator in functionarea lor psihica. Clivajul vine sa impace cele doua realitati obiectiva si cea interioara/fantasmata.
Intensitatea credintei in sistemul delirant reprezentat de religie si bazat pe halucinatii se poate inscrie in patologia psihotica.
In ceea ce priveste practica, psihanalistul nu se poate raporta la alegerile si valorile analizandului decat intr-un mod neutru. Dificultatea psihanalistului este ca trebuie sa renunte la orice fel de morala atunci cand este in sedinta de terapie. Tocmai de aceea se mai spune despre psihanaliza ca este una dintre meseriile imposibile.
Profesia de psihanalist se poate exercita corect doar de pe pozitia ateista.
Nu cunosc (inca) nici un psihanalist membru IPA din tara sau din strainatate, din garda veche sau contemporan, care a fost sau este un om religios.
DAN
1. Stiu ca, din punct de vedere psihanalitic, Dumnezeu este un simbol al tatalui deoarece am constatat ca relatia pe care fiecare credincios (si am sa fiu malitioasa si am sa spun ca si fiecare ateu…) si-o construieste in sinea lui cu imaginea lui D-zeu are legatura cu relatia lui cu propriul tata. Astfel, D-zeu. devine un simbol (pot sa glumesc si sa spun chiar ca sufera un transfer). Este aceasta o premisa suficienta din care sa trag concluzia ca… este doar un simbol…?
2. Faptul ca stiind teorie psihanalitica pot sa imi dau seama ca ceea ce simte omul fata de D-zeu. si fata de ritualurile religioase seamana cu ceea ce simte copilul pentru parinte ma indreptateste sa cred ca D-zeu. nu este decat un substitut fantasmatic al parintelui?
3. Nu ritualurile sunt simptom al patologiei obsesionale, ci numai cele compulsive:))
4. Da, exista si psihotici credinciosi, ca si albi, negri, mulatri…:) Lasand gluma la o parte, stiu ca exista delir religios, dar nu la toti credinciosii, ci doar la cei cu patologie specifica.
5. In ceea ce priveste practica, psihanalistul nu se raporteaza niciodata neutru la alegerile si valorile pacientului. Pana si Freud se razgandise…
6. Psihanalistul, in sdinta de terapie, ar fi bine sa fi renuntat la acea morala culpabilizatoare cu privire la trairile analizandului. De aceea se spune despre psihanaliza ca este una din meseriile imposibile. Propriile obstacole interne nedepasite ale psihanalistului il pot determina uneori sa isi „judece” pacientul.
7. Profesia de psihanalist se poate exercita corect de pe pozitia ateista numai in situatia in care psihanalistul nu este unul „fanatic ateist” care considera fara discernamant credinta in D-zeu. ca fiind simptom si neluand in considerare daca acea credinta functioneaza sau nu ca simptom in cazul pacientului sau. Un fanatic ateist seamana cu un fanatic religios:)
8. Cunosc psihanalisti credinciosi si psihanalisti atei:)
Sa fim sanatosi!
Multumesc ,dle Dan.Ati vrut sa fiti anonim,dar…v-ati semnat totusi,ati avut o uitare…
Mai ales pentru sinceritate. Deci,toti psihanalistii sunt atei…
Asta explica extrem de multe.
Referitor la afirmatia :”Intensitatea credintei in sistemul delirant reprezentat de religie si bazat pe halucinatii se poate inscrie in patologia psihotica”, mi se zbarleste pielea pe mine. Adica,acei ce sunt psihanalisti sustin ca toti cei cu credinta in Dzeu au un sistem „delirant”,iar credinciosii au „halucinatii” si sunt „psihotici”…
Mare-i gradina lui Dzeu !
Multumesc,oricum…M-am dumerit.Multumesc lui Dzeu sa nu seman cu voi !
Va doresc sa fiti sanatosi,dar…,la cum explicati…
PS: georigina b,cand scrieti ceva,macar dati citatul,nu ati vazut ca e scris la Dan aia cu „meserie imposibila” (punctul 6)? Pareti a fi mai „cutezatoare”.Dar si imposibila.Mai aveati putin si erati ca-n Bibilie,cu cele „10 porunci”,pardon,puncte…Ma indoiesc ca si aveti vreo legatura cu Biblia.Dar,s-au intors criminali,talhari,curve,drogati etc,toate pleiada de secaturi umane,la credinta si,Dzeu,in marinimia sa si bunatatea sa,i-a iertat.Dzeu sa va ierte! Dle Dan,cred ca 10 vieti v-ar trebui pentru asta.
Cinstit e sa le spunem oamenilor adevarul,de ce sa ne ferim? Nu exista psihanalist cu credinta in Dzeu. Psihanaliza presupune detasarea psihanalistului total de religia crestina.Altfel,nu e psihanalist,e un surogat.
Georgiana,am fost la universitate,acum ceva timp cu prezentarea voastra.Pareai mai inteligenta (cel putin).Te rog frumos!
Nu prea inteleg de ce se doreste o despartire atat de transanta intre religie si psihanaliza. Nu, eu nu am inteles ca psihanaliza ii considera pe cei credinciosi ca fiind in plin „delir” – si tot restul. Ati interpretat gresit si impresia mea este ca ati cautat confirmari pentru niste convingeri anterioare ale dv. Fireste, ma si pot insela.
Gasesc explicatiile de mai sus interesante ca baza de pornire si destul de sintetice. Cred ca trebuie remarcata cel putin ideea ca psihanalistul nu emite judecati de valoare cu privire la convingerile pacientului sau. Oare nu-i aceasta o garantie suficienta? Eu as spune chiar ca e una foarte generoasa, pe care, daca e sa fim sinceri, anevoie o intalnim altfel, in viata cotidiana, unde oamenii incearca in general sa-si asigure si sa-si valideze convingerile prin prozelitism spontan, ocazional, sau sistematic. Nu ca nu ar exista si oameni care sa nu te judece, dar, macar dupa impresia mea, ei sunt mai rari (iata, contraexemple flagrante avem in ultimele comentarii, prin care s-au lipit etichete – la drept vorbind, nu foarte crestinesti – in loc sa se raspunda punctual, fie si in dezacord). Nu veti intalni vreun psihanalist (bun) care sa depuna eforturi pentru a-si orienta pacientul in sensul convingerilor sale, fie ele ateiste sau religioase, asa cum nu o face in genere, in cazul oricaror altor convingeri ale sale. E absurd si ar fi in totala contradictie cu profesia sa si ruinator pentru analiza pacientului sau. Cred ca motivele sunt explicate mai sus.
Referitor la personalitatile interesate concomitent de psihanaliza si de religie, exista cel putin un exemplu pe care Dan si Georgiana cred ca s-au jenat sa-l citeze pentru ca e celebru si, ca sa spun asa, este „exemplul de serviciu”. Ma refer la pastorul reformat elvetian Oskar Pfister, contemporan si atasat lui Freud in epoca. Exista astazi si preoti psihoterapeuti, asadar cu dubla competenta, teologica si psihologica, in Occident si in Rusia – nu cunosc daca si de orientare psihanalitica. Dar inclin sa cred ca da, pentru ca literatura despre raportul psihanaliza-religie este consistenta, uneori cu accente practice si nu neaparat tendentioasa de o parte sau alta.
Dle Baftoi,
Aici cei ce intram vorbim limba romana,nu?
Dvs spuneti,referitor la intelegerea fata de o afirmatie facuta anterior de re-numitul anonim DAN cum ca nu sunt corecte,ca dv nu ati intles ca psihanaliza ii considera pe cei credinciosi in plin „delir” – si tot restul.
E bine totusi ca lasati o portita,”poate ma insel”.
Mai cititi odata pasajele astea (si,poate si restul):
„Profesia de psihanalist se poate exercita corect doar de pe pozitia ateista”
„Intensitatea credintei in sistemul delirant reprezentat de religie si bazat pe halucinatii se poate inscrie in patologia psihotica” (comentariul era despre relatia psihanaliza-religie,dle Baftoi,nu despe…planeta Marte!)
„Nu cunosc (inca) nici un psihanalist membru IPA… din garda veche sau contemporan, care a fost sau este un om religios”
Nu e cazul sa dati cu vopsea alba pe o cioara,vopseau tot dispare si…
Personal,am avut aceasta nelamuriire: in ce fel interfereaza psihanaliza cu crestinismul.Presupunerea dvs ca am cautat confirmari,e o presupunere demna de o cauza mai buna.Confirmarile nu se cauta in ce nu stii.Eu ma raportez la Dzeu,dar nu infierez psihanaliza,pentru care am interes,altfel nu as fi aici.Dvs,banuiesc,cand ati facut acest blog cu ceilalti care sunteti bloggeri,ati avut ,cred,un interes in a promova psihanaliza si a promova dialogul cu cei care au un anume interes pentru psihanaliza.Daca va dati cu presupusul la modul (sintetic):”ai venit tu pe aci,esti fanatic religios si nu e adevarat ce s-a scris mai inainte”…” si „tot restul”,credeti ca e cea mai buna iedee?
Vad ca se practica la greu pe blogul dvs intoleranta si afiramtii nesabuite,nu se accepta dialog decent si,mai grav,in diverse forme (mai elegante ori mai…cazuistice),chiar dvs personal si toti ceilalti bloggeri izgoniti vizitatorii care ridica o problema sau alta,o situatie interesanta si pertinenta e fie infierata fie ignorata de ceilalti bloggeri (cu exceptia dvs,e adevarat),se propun teme la care…s.a.m.d.
Am studiat atent ce se spun psihanalistii despre Dzeu din interes real al meu,am studiat si carti,reviste,siteuri,bloguri.Concluzia e cea formulata de anonimul DAN,cu rezerva ca sunt si psihanalisti care afirma rareori altfel,dar nu e ce practica in realitate sau au convingerea.
Va multumesc pentru atentie.
Dle anonim,
Incercati, va rog, sa intelegeti ceea ce Dan afirma fara echivoc in comentariul sau: este ateu. Ar trebui sa-i respectam optiunea, la fel cum am respecta-o si daca ar fi o persoana religioasa. Pana una, alta, a incercat sa va raspunda la intrebare, iar asta, zic eu, ar trebui apreciat.
Cat priveste afirmatia sa: „Profesia de psihanalist se poate exercita corect doar de pe pozitia ateista”, e de asemenea o convingere a sa pentru care stiu ca are si argumente. Ar fi poate util sa detalieze.
Observati, va rog, la cea de-a doua afirmatie pe care o citati, diferenta intre „se poate inscrie” si „se inscrie”. Cu siguranta stiti ca prima sintagma descrie un fapt de observatie grav, dar banal prin numar. Delirul mistic e o manifestare frecventa, tot astfel cum si delirul cu vocabular tehnic etc. Bineinteles, credinciosii care nu au probleme de acest fel nu delireaza – si ma mir ca ati luat in serios asa o idee nastrusnica si ca v-ati indignat pentru ceva ce n-a fost pronuntat aici.
Referitor la ultima afirmatie a lui Dan pe care o citati si pe care mi-o imputati: Cam ce-ati dori sa va raspund? Nu cunoaste. Sigur, s-ar putea sa existe si statistici pe tema si m-ar interesa sincer daca ati afla una si ne-ati impartasi-o.
Da, am construit acest blog pentru ca ni se parea ca realitatea psihanalitica, culturala mai ales, merita o reflectare, atata cata e – dar mai ales pentru ca acei interesati sa-si afle o comunitate de discutii si pentru ca ne interesa si pe noi sa discutam in acest cadru. Mai putin, marturisesc, pentru a promova psihanaliza, pentru ca mi-am dat seama ca nu ma atrage acest tip de misionarism de blog, iar rezultatul ar fi, probabil, altfel decat ne-am astepta. Stiti, de altfel, ca misionariatul psihanalitic ascunde mai mereu o rezistenta la psihanaliza: incerci sa-i convingi pe altii de ceea ce tie insuti iti este greu sa accepti – incerci deci fie te validezi prin ei, fie proiectezi in jur propriile indoieli atribuindu-le altora.
Vedeti, spuneti ca suntem intoleranti. Va propun totusi sa rasfoiti comentariile din ultima vreme si sa observati care au fost cele agresive. Cei care au semnat cu numele real si complet (inclusiv Dan) nu-mi amintesc sa fi comentat altfel decat punctual si la argument, nu la persoane. Este cel putin impresia mea si, desigur, nu e doar cazul lor, ci si al altor comentatori. Dar ma refer acum la primii, la neanonimi, pentru ca la ei si la mine mi se pare ca faceti referire. Si mai remarc si faptul ca acestia au trecut foarte adesea peste un anume ton si peste un anume vocabular si au incercat sa raspunda in continuare la obiect. Mi se pare ca asta e in sine o declaratie de bune intentii si de interes pentru problemele la care au raspuns.
Nu credeti, pe de alta parte, ca tocmai pentru ca unii dintre noi semneaza cu numele, iar altii nu – a creat artificial o linie de demarcatie intre unii si altii? Nu propun, desigur, sa se renunte la anonimat, fiecare e liber sa procedeze cum considera, iar aceasta poate fi o optiune la fel de buna ca si celelalte (desi mi-ar placea uneori sa pot deosebi intre autorii comentariilor, macar dupa un pseudonim). Dar, iata, apare aceasta consecinta si ar trebui ca macar sa stim din ce cauza.
Daca aveti un interes in psihanaliza, tangential ori direct, mi-ar parea rau sa plecati de pe blog cu o falsa impresie. Incercam, nu-i asa, sa ne lamurim si sa compensam prin discutii ceea ce nu stim sau ne scapa.
ce inseamna „delir mistic” si „delir cu vocabular tehnic”
Numele meu: Dan Niculescu
Anticipam polemica! Sper sa fie una constructiva si civilizata…
Georgiana,
sunt de acord cu punctul 1. Referitor la intrebarea retorica din final, daca „psihanaliza este o premisa suficienta ca d-zeu este doar un simbol?”, iti raspund: Ai o singura dovada ca ar mai fi si „altceva” decat o nevoie psihologica?
Idem punctul 2.
3.Majoritatea ritualurile religioase sunt compulsive si au scopul de a reduce anxietatea. Este adevarat, sunt ritualuri sustinute si incurajate cultural, de aceea nu sunt condamnate pe plan social si tratate medical.
4. Binenteles ca este vorba de intensitatea delirului religios ca sa fie pus diagnosticul de psihoza… dar tot din aceeasi categorie nosologica a psihiatriei face parte refuzul/negarea realitatii (credinta in miracole, supranatural, revelatii, etc.)
5. De acord. Completarea mea ar fi ca ma refeream la „idealul” de neutralitate binevoitoare, care este o tehnica psihanalitica foarte eficienta. Freud nu s-a razgandit (din cate stiu eu). S-ar putea sa confunzi cu contratransferul care este inconstient, sau cu empatia care este necesara pt a intelege mai bine ceea ce simte un pacient religios (in cazul nostru). Neutru este ceea ce incerca sa spuna Bion prin sintagma ” analistul trebuie sa fie fara memorie si fara dorinta”. Asta nu inseamna ca nu-i pasa si analistul ar fi ca un lemn care nu vibreaza la trairile pacientului sau.
6. Repeti ce am spus in prima interventie pe aceasta tema, adica sunt de acord… cu mine.
7.Nu inteleg ce inseamna un psihanalist care sa fie „ateu fanatic”. Fara sa idealizez profesia aceasta, cred ca e putin probabil sa existe asa ceva… un psihanalist animat de exaltare pt o idee, patimas la modul excesiv si intolerant. Ateismul inseamna lipsa credintei in zei/supranatural.
Psihanaliza este un demers rational, iar fanatismul exclude ratiunea, asadar argumentul tau este nul.
8.Nominalizeaza cativa psihanalisti credinciosi?! Cred ca nici unul nu s-ar simti lezat daca l-am identifica.
Dorin,
Despartirea intre psihanaliza si religie este la fel de fireasca si naturala ca cea dintre psihanaliza si politica, filosofie, economie, etc.
In al doilea rand, nu ma jenez deloc sa amintesc de cazul pastorului elvetian Oskar Pfister. L-am considerat oarecum izolat si discutabil, Pfister fiind un pionier care a promovat psihanaliza. Cu toate ca a infiintat, alaturi de Herman Rorschach si altii, Societatea Elvetiana de Psihanaliza, in 1927 a fost foarte contestat de IPA pt practica non-conformista. El a amestecat tehnica freudiana cu un tip de cura a sufletului in versiune protestanta (Seelesorge). Pfister avea si pregatire pedagogica, astfel transformandu-si pedagogia intr-o combinatie ciudata: „pedanaliza” (dupa cum el insusi o numea). Se poate observa ca nu a putut rezista impulsului de a interveni activ cu sfaturi educationale si astfel sa indrume moral in terapia analitica.
De remarcat ca atunci cand compatriotul sau C.G.Jung a parasit miscarea freudiana, Pfister nu a ezitat sa-l critice pe misticul de la Kusnacht.
Mai interesant ar fi cazul cunoscutei Francoise Dolto, care era o crestina practicanta. Ea a fost pt putin timp in IPA (initial eu ma refeream strict la membrii acestei asociatii), pana cand l-a urmat pe Lacan atunci cand acesta a fost izgonit de catre o comisie IPA (din care faceau parte si D. W. Winnicott si Daniel Lagache),considerat printre multe alte motive ca fiind un guru(genial, ce-i drept!).
Dolto a scris „Les evangiles et la foi au risque de la psychanalyse” (1977) care a nemultumit lumea psihanalitica dar si pe cea clericala.
De remarcat ca IPA nu a impus niciodata vreo directie in ceea ce priveste libertatea de constiinta, dar a sanctionat ferm persoanele prea carismatice, seductive si narcisice.
Rusia nu este nici macar organizata ca Study Group, iar pana la adevarati psihanalisti care sa fie si preoti mai este cale lunga…(wishful-thinking?)
Raportul dinspre psihanaliza spre religie este clar: psihanaliza explica si demonstreaza manifestarea religioasa neaducand nici o evidenta in favoarea existentei divinitatii altundeva decat in mintea umana.
Accentul practic de care amintesti, as putea sa-l ilustrez cu experienta manastirii benedictine de la Cuernavaca din 1963. In aceasta manastire mexicana, parintele Gregoire Lemercier antrenase saizeci de calugari intr-o terapie de grup, condusa de doi psihanalisti (un barbat si o femeie)de la IPA. Dupa doi ani, insusi Lemercier si patruzeci de calugari au renuntat la rasa, fie pt a se casatori, fie pt a avea relatii sexuale.
Interesant e ca papa Paul VI dupa ce a condamnat experienta de la Cuernavaca si a inchis manastirea, a adoptat in privinta freudismului,o pozitie de neutralitate ostila.
Psihanaliza nu este religioasa si nici atee, este doar un instrument impartial pt cunoasterea functionarii psihice, iar cei care profeseaza in acest domeniu ar trebui sa sa transmita fara retineri ceea ce au observat:
Imparatul nu este numai gol, el este o iluzie!!
DAN
Voi reveni pe acest blog dupa o saptamna cand ma voi intoarce in tara.
Atunci voi comenta in detaliu despre un subiect foarte pertinent: In ce mod este afectata terapia de credinta religioasa a psihanalistului?
Totodata, voi expune argumente legate de relatia dintre religie-pierderea realitatii si psihoze.
Pe curand,
DAN
Dle Baftoi,
Inca odata,nu inteleg de ce anume aparati o idee care nu exista…
Nu ma intereseaza ca unul care e anonim „DAN” scrie ca e el ateu.Sa fie sanatos.Dar,asa cum aveam banuiala si mai toti cu care am discutat spuneau,daca omul asta totusi e in IPA si spune ca nu a auzit niciodata pe cineva „din tara sau din strainatate, din garda veche sau contemporan, care a fost sau este un om religios”, dvd,dle Baftoi,ce intelegeti?
De remarcat insa interventia dvs.Mai ales ca vine de la un specialist.De departe cea mai interesanta mi s-a parut:
„Delirul mistic e o manifestare frecventa, tot astfel cum si delirul cu vocabular tehnic etc”.Valabil!
PS:
1. E absurd si ar fi in totala contradictie cu profesia sa si ruinator pentru analiza pacientului sau. – ziceti dvs.Bun.Dar sunt n situatii cand se-tampla asta,e „loc”…enorm in practica,iar pacientul,cum stie…?Si,mai ales,cand?
Recunoasteti existenta unor persoane ruinate,la propriu si la figurat,de pe urma unei terapii psihanalitice? Sau a „majoritatii persoanelor”? Sau e „o minoritate”?…
2. „Cei care au semnat cu numele real si complet (inclusiv Dan)”…
Persoana la care faceti referire e anonima,asa s-a „semnat”,anonim.Ca si-a mai zis si „DAN”,e…buna poanta.
Ma rog,ulterior…,s-a hotarat cum il cheama.
Personal,nu ma intereseaza numele celor de pe aci,nu are importanta,ci daca aduc ceva ce raspunde interesului meu pentru domeniu si daca stiu ce vorbesc.Iar in controverse sau pur si simplu discutii,daca te face prost un om destept,in orice,e OK, „digeri”,inveti.Dar daca te face prost un prost,atunci esti un om fericit!Iti dai seama ca nu semeni cu el.
Pt anonimul DAN: hotaraste-te cum te semnezi,devii penibil.
Si inca ceva: daca vei avea rabdare sa citesti ce e pe blog,vei vedea tema traznet si…”originala” ce o propui a fost deja propusa si e in discutii deja.
Nu intereseaza pe nimeni ca te duci in strainatate.Vreim sa iti zic ca mi-am luat eu…nu stiu ce casa?Si ce daca? Ar fi decent sa discutati teme,nu..cai verzi.
Cum se raporteaza terapeutul la crestinism in practica terapiei psihanalitice si implicatiile ei fata de pacient? = a propus cineva in 2 august la 2:06.
In ce mod este afectata terapia de credinta religioasa a psihanalistului? = dl anonim DAN,pe 3 august la 21:41.
Oare de ce vorbesc unii doar sa vorbeasca…vorbe.Sau de ce tin sa para mai inteligenti decat sunt?
Lumea larga.
Din punctul meu de vedere (si aci sunt de acord cu DAN anonimul) ca in practica cu pacientul nu are cum sa existe crestinism sau raportari la Dumnezeu,e non sens in psihanaliza.E ca si cand ai am impune carmaci la un peste…”ia-o pe aci sau prin directia cealalta”;e imposibil.
Dle Baftoi,
n-am plecat de pe blog.Am decis sa raman,chit ca am dezamagirile mele pentru ce e pe aci.
Faptul ca sunt unii oameni pe blog (anonimi sau nu) ce chiar ridica probleme psihanalitice din viata cotidiana sau vin cu abordarile lor pentru un anume subiect e bine.Nu inteleg harjoneala unora si ispitirea inconstienta a altora (vezi mai devreme,chestia cu „plec in strainatate”…,neserioasa si rocamboleasca).
dan v-a transmis ca pleaca ca sa nu credeti cumva ca cedeaza subiectul si dispare in neant lasandu-va cu buza umflata. cu alte cuvinte v-a transmis ca e gata sa revina cu noi argumente sa-si sustina parerea.
uite ma bag si eu in discutzie cu o minora chestiune. diferentza intre un om care se duce la biserica, chiar una penticostala (care sunt destul de pasionatzi) si un psihotic.
diferentza e urmatoarea. un om normal cand iese din biserica revine la activitatzile sale obisnuite, poate mai ramene cu gandul la ce s-a intamplat acolo, poate povesteste numai despre asta… dar daca-l pui sa faca ceva face.
un psihotic fuge de realitate intr-un delir pe teme religioase. daca il ciupesti va zice ca este un semn de la dumnezeu care vrea sa-i incerce credintza.
eu sunt inca trist cu ce s-a intamplat pe un mesaj mai jos :(. ma duc maine sa dau ceva de pomana :(. fie-i tarana usoara.
Remarcabil tonul dvs acru si repetabil in neintelesuri ,dle Cristian Burcos.Cum credeti ca ar „putea” sa „ne” (pe cine?!…)…”lase cu buza umflata”…dl dublu semnatar „anonim”,dar „DAN” sau,mai nou,Dan Niculescu?
Sa nu ma inteleaga cineva altfel.Chiar nu stiu cine e si nu ma intereseaza.
Daca tot sunteti profund afectat de cine si cum se semneaza pe aci,dl Burcos,nu cred ca nu ati remarcat trilogia „identitationala” a dlui ce e „plecat” si „noi” suferim de mama focului…,of,of,of…
Daca suferiti pentru ce s-a intamplat pe un mesaj mai jos,marturisesc ca (*daca e vorba de decesul…) am citit si eu spre ziua…tot ce ati scris voi toti acolo.De multa vreme nu am mai suferit astfel si eu.Fereasca Cel de sus (care credeti in Dzeu)!Si,la urma urmei,te intrebi cum de nu a putut nimeni sa poata sa i faca pe femeia aia sa rationeze,sa o trezeasca?Acum,poate s-a trezit.Se intampla.Din pacate,a pierdut iremediabil (fizic) omul ala…,dar si (relational) copii.Poate s-a pierdut si pe ea.
e ultimul mail in care raspund unui atac la persoana. voi chiar aveti asa o parere ingrozitoare despre ceilalti? domnul Dan a venit si v-a expus idei. pur si simplu. n-a atacat pe nimeni… a pus si numele lui in dreptul ideilor sale. cu ce drept vii tu domnule anonim sa-l certi? si personal? oare tu ai avut curajul sa-ti dai un nume? oare tu ai avut inteligenta de a exprima sau contracara o idee? sunteti ca un copil obraznic care si-a luat nasul la purtare si zbiara si el sa fie auzit… dar n-are nimic de exprimat.
va recomand un coltz de clasa si sa va intoarceti alt om
gs ,vav de absurdintatea si contradictia ce ai afrmat-o …si ce consecinte ar fi, iti zic : pacientul NU stie,nu are cum,nu poate!!
Daca exista persoane ruinate de pe urma terapiei psihanalitice?Cert sunt,fara tagada.In ce proportie,nu stiu,dar am citit azi pe o pagina foarte elocvent explicat asta (nu numai pentru psihanaliza,ce pentru orice terapie,in general),e la PAGINA CU OARE SE POATE SPALA CREIERUL? un comentariu postat in 4/8/07,la ora 18:00 ,de un anonim.
De asemenea,tine cont si de afirmatia facuta de dna Branisteanu,precum ca „psihanalistul nu se raporteaza niciodata neutru la alegerile si valorile pacientului”,deci,draga gs,se implica decisiv si,din pacate,daca-i stimuleaza sensibilitatea la una dintre frustrarile sau tulburarile sale intr-o directie nefasta pacientului,dar conforma cu perceptia sa sau reactivitatea sa la acea frustrare sau tulburare a pacientului ori influentat direct pur si simplu de o anume stare a sa actuala,atunci apar situatii extreme,dramatice (e si pe blog descrisa una…).
Pentru tema cu interferenta cresinism-psihanaliza,vad ca dna Branisteanu a spus ca sunt si persoane care cred in Dzeu in psihanaliza.
Eu nu cred ca exista.
De aceea,v-as intreba,dna Branisteanu ,cat din perceptiile bibilice ar trebui sa-si asume un psihanalist in practica sa curenta?Exista Dzeu la un psihanalist care nu subsumeaza crezul,de exemplu?
Cristian,
Inca odata iti zic,ce ti-am zis si pe alta pagina a temelor ce le alegeti voi:
NU mai ataca pe nimeni,eu spun,din tot ce am vazut aci,NU e nimic in comentariul anonimului dinaintea ta care sa implice reactia ta.A spus omul o parere,nu a dat in cap la nimeni,ce naiba?
Daca vreti sa aveti blog,acceptati sa se DIALOGHEZE,sa se emite pareri despre ce spune ORICINE si depsre ORICE se ridica aici ca tema sau subiecte derivate,din discutii.
Am verificat,suntem 3-4 persoane,eu,gs si anonimul pe care ne-a deranjat cate ceva la Dan:
gs
(e…buna poanta – cu cele cateva notificari de nume,anonim,anonim DAN,dan niculescu,ridicole…),
eu
( spunand ca va lansa o tema traznet si…”originala” ,desi era deja in discutii pe aici),
anonimul (chestia cu „plec in strainatate”…,neserioasa si rocamboleasca)
plus anonimul de ieri (cu ceva similar).
Sustin ca asta ar trebui sa faca oamenii sa fie corecti,sa nu mai minta!Daca asa simt cativa oameni ce sunt deranjati de cineva,poate ar trebui ca respectiva persoana sa schimbe acel lucru dernjant pentru ceilalti si stanjenitor pentru acea persoana.
De ce ai tu obligatia sa raspunzi in locul lui de ce i se spune lui?
Tu ar trebui sa raspunzi,asa e decent,pentru tine.
Vrei sa opresti acest blog,sa plece lumea de aici?Foarte bine,pune un afis si gata,e pamantul plin!Dar ,parerea mea,ai gresi.
Daca pentru tine nu e deranjant nimic din ce s-a spus,Cristian,e treaba ta.Dar lasa pe altii sa spuna ce gandesc.Parca ai fi un tortionar comunist ce sta cu bata la usa inchisorii! NU suntem pe blogul asta la inchisoare,iar eu nu o sa cenzurez parerea mea ,NICI despre ce se discuta,NICI despre parerea altuia sau cum abordeaza blogul aici.
La buna…citire!
dragii mei
dan niculescu este prietenul si colegul nostru de la asociatie. este psihanalist in formare si unul al naibii de bun.
deci m-am atacat pentru ca v-ati luat pe nedrept de un prieten de-al meu. care mai mi-e si drag si a dat si o mare dovada de curaj sa va tina piept la totzi.
sunt de acord sa aveti si pareri despre ORICINE, dar daca va puneti cu prietenii mei va puneti si cu mine (mai ales cand o facetzi gratuit).
…
eu vreau sa cad la pace…
cred ca avem lucruri mai serioase de discutat decat prostii personale.
…
si apropo de cine ataca la persoana… reciteste te rog ultimlele randuri pe care le-ai scris. poate dan chiar este in strainatate… si din cate il stiu… sigur este.
…
alpha. daca nu cenzurezi nu cenzurez nici eu. nu esti la psihanaliza si fiecare agresiune o sa ti-o platesc cu varf si indesat. si nu ma pune sa-mi chem prietenii ca nu te mai spala nici naiba de ce se va intoarce asupra ta.
voi credetzi in dumnezeu? ce poate sa faca si ce nu poate sa faca dumnezeu?
CITAT:
„Referitor la intrebarea retorica din final, daca „psihanaliza este o premisa suficienta ca d-zeu este doar un simbol?”, iti raspund: Ai o singura dovada ca ar mai fi si „altceva” decat o nevoie psihologica?”
RASPUNS:
Inteleg asa: daca D-zeu este un simbol si nu am nici o dovada ca ar mai fi si altceva, trebuie sa trag concluzia ca nu este nimic altceva.
Dar, daca nu am nici o dovada (nu e cazul de discutat in acest context tipurile de dovezi…) ca ar mai fi si altceva, nu ar fi mai realist sa spun ca nu stiu daca exista sau nu acea dovada pe care eu nu o am? Sau cel mult, sa spun ca pentru mine personal nu exista, dar poate exista pentru altcineva acea dovada, ca sa admit ca experienta mea nu este singura posibila si ar putea exista oameni care sa aiba si alte experiente decat am eu…
„Majoritatea ritualurile religioase sunt compulsive si au scopul de a reduce anxietatea. Este adevarat, sunt ritualuri sustinute si incurajate cultural, de aceea nu sunt condamnate pe plan social si tratate medical.”
RASPUNS:
Nu mi se pare potrivita considerarea ritualului religios in sine ca fiind compulsiv. Aceasta caracteristica nu poate fi atribuita decat modului in care un subiect sau mai multi realizeaza un anumit ritual. Orice ritual poate fi realizat intr-un mod compulsiv sau nu. Referitor la scopul de a reduce anxietatea, este iarasi vorba despre generalizari neintemeiate. Nu orice act ce reduce anxietatea este realizat compulsiv. Poate ca ar trebui sa dam niste definitii.
Daca ritualurile religioase nu ar fi incurajate cultural, persoanele ce le efectueaza ar putea fi tratate medical? Cum ar putea fi tratate medical persoanele care isi boteaza copiii sau se cununa religios? Nu inteleg.
„Binenteles ca este vorba de intensitatea delirului religios ca sa fie pus diagnosticul de psihoza… dar tot din aceeasi categorie nosologica a psihiatriei face parte refuzul/negarea realitatii (credinta in miracole, supranatural, revelatii, etc.)”
RASPUNS:
Din acest fragment eu inteleg ca exista delir religios de mare intensitate in psihoze, dar si delir religios de intensitate mai mica in alte situatii… Dar, delirul este simptom specific psihozei…
🙁
Dna Branisteanu,vad ca ati dat cateva raspunsuri.
V-as fi recunoscatoare daca ati binevoi sa detaliati si sa raspundeti la ce v-am rugat anterior:
I dna Branisteanu: „psihanalistul nu se raporteaza niciodata neutru la alegerile si valorile pacientului”,deci,pacientul e…”condus” voit de terapeut si…unde?
II dna Branisteanu ,cat din perceptiile bibilice ar trebui sa-si asume un psihanalist in practica sa curenta?Exista Dzeu la un psihanalist care nu subsumeaza crezul,de exemplu?
Va rog insa sa raspundeti ,adica sa afirmati ceva,nu sa faceti precum mai sus,unde doar ati spus cateva fraze prin care reintrebati ceva.Asta e ca o cuvantare a lui Iliescu.Nu spuneti nimic.
Daca se poate…Multumesc.
crek tema initziala se referea la dependentza unei societati de investitia in imagine…daca reclama e sufletul comertului si comertz dezvoltat inseamna evolutie a societatzii adica civilizatie…inseamna ceva de genu…cu cat ma ingrijesc mai mult de imagine cu atat evoluez mai mult social? si daca da,ce sens poate avea aceasta parvenire(intelesul aici e cel originar, frantzusesc)pt mine?
Toma
si cu prvire la subiectul celalalt…hai ma ca yo am auzit ca in clinica psihanalistul nu se repede sa faca tot felul de interpretari ci mai mult il ajuta pe pacient sa le faca singur..adica, nah, daca vine in terapie unu care e ateu n-o sa inceapa analistul sa se gandeasca …stai ma , de ce e asta ateu? si care e relatia lui cu dumnezeu-tatal?…fara sa mearga pacientul pe calea asta…si invers, daca vine in terapie unu care e crestin si asta chiar crede in dumnezeu, cum i-ar sta psihanalistului sa zica…mdea…claro…dumnezeu tre sa fie in mintea astuia ta-su, fara ca pacientul sa zica o boaba despre asta…nuj…adica ce treaba are credintza sau necredintza psihanalistului ca om , in afara cabinetului, cu ce se intampla cu cei doi cand intra in atmosfera aia a terapiei? poate ca are vo legatura numa daca analistul nu stie ce are de facut acolo…yo am inteles ca ce se intampla acolo e o treaba simbolica, instrumentala si nu are treaba prea mult viatza privata a terapeutului daca asta stie sa-si faca treaba klumea si face si el terapie, supervizare sau stiu yo ce formare zdravana…
Toma
Pt. Toma: Cred ca ati explicat foarte bine situatia psihanalitica si nu pot decat sa fiu de acord cu tot ce-ati scris. Intr-adevar, convingerile religioase (ori atee) ale pacientului nu constituie o preconditie pentru a urma o terapie. La urma urmei, de ce ar fi?
Pt. gs: Cred ca mai bine si fara echivocuri ar fi sa purtati un dialog direct cu Dan Niculescu pe aceasta tema. Inteleg, de altfel, din ultimele sale mesaje, ca exista unele diferente intre noi. Oricum, fiti sigur ca nici un psihanalist (bun) nu-si va sili / seduce analizandul sa-i adopte ideile.
(Privitor la problema care ne precupa pe toti – ca se numeste sau nu Dan, ca a plecat sau nu si unde si daca se mai intoarce: nu e o copilarie toata aceasta discutie? Pentru conformitate, totusi: a semnat de la inceput si cu numele complet, asa cum a revenit si acum. Am putea reveni la fondul discutiei?).
Pt. anonimul de la 00.32: Ma bucur ca nu ati plecat de pe blog, sper ca informatiile si discutiile de aici sa va intereseze in continuare, chiar daca – ni se intampla tuturor – nu sunt intotdeauna ce asteptam.
despre neutralitate:
Psihanalistul simte (ca oricare alt om) orice afect posibil uman. In momentul in care i se povesteste istoria (recenta, trecuta, fantasmata etc.), nu exista nici o diferenta intre psianalist si oricare alt om din punct de vedere al tipurilor de reactie declansate: simpatie, revolta, dispret, teama, mila, atractie, protest, ura, invidie, furie etc.. Este imposibil sa nu „judeci” intr-un fel sau altul ceea cu ce iti vine pacientul. Cine sustine altceva, ori minte, ori este inconstient (in sens psihanalitic).
Freud vorbea despre neutralitatea psihanalistului care trebuie sa fie ca „un ecran alb” care sa nu puna nimic de la el; doar pacientul simte si proiecteaza, psihanalistul doar interpreteaza…
Insa, mai spre batranete, Freud incepe sa-si recunoasca trairile (contratransferul), fara insa sa conceptualizeze acest lucru. Scriindu-i pastorului Oscar Pfister, el ii spune ca resimte transferul pacientului ca fiind o adevarata cruce de dus pentru psihanalist. Deja era dispus sa accepte faptul ca pacientul nu are ceva „personal” cu analistul ci, este intr-un transfer dar, in acelasi timp, si faptul ca psihanalistul poate suferi din cauza acestui transfer.
Care ar fi atunci diferenta intre reactile unui prieten care isi permite de exemplu sa se enerveze pe tine… si reactiile unui psihanalist care trebuie sa „contina psihic” ceea ce nu poate contine pacientul?!
Diferenta consta in felul cum psihanalistul insusi isi traieste starile sufletesti.
Daca e psihanalist, nu inseamna ca simte lucruri „mai frumoase” decat alti oameni dar, daca are la randul lui o analiza zdravana, reactiile lui nu il vor coplesi asa cum i se intampla pacientului.
Psihanalistul trebuie sa joace pe scena psihica proprie exact rolul pacientului sau suferind (identificare proiectiva a pacientului) si sa duca ceva mai bine decat acesta suferinta respectiva. Daca este in stare, va fi si pacientul la un moment dat, exact ca un copil in relatia cu parintele.
Psihanalistul este bine sa nu-si doreasca cresterea pacientului mai mult decat acesta insusi si-o doreste, din mai multe motive.
In primul rand, daca dorinta sa va fi prea mare intr-o directie sau alta, nu va mai face psihanaliza ci sugestie sau demers educativ de conducere a pacientului catre un profil fix, in prealabil stabilit.
In acest sens, psihanalistul trebuie „sa-si suspende dorinta”, asa cum spune Wilfred Bion. A nu se intelege ca trebuie sa o suspende de tot. E nevoie in terapie de un nivel de dorinta a psihanalistului care doar sa sustina (si in nici un caz sa ghideze) cresterea, venind in intampinarea nevoilor pacientului.
Daca psihanalistul isi doreste neaparat ca pacientul sa devina fie religios, fie ateu, inseamna ca inconstient se va centra pe nevoile lui si nu pe ale pacientului.
Inseamna deci, ca el insusi are o problema pe tema respectiva si vrea (nu constient) sa si-o rezolve prin pacient fiind multumit apoi de rezultatul asteptat.
Voi reveni 🙂
Revenind la intrebarea cu privire la intersectia psihanalizei cu religia, eu cred ca de fapt, aceasta intrebare vizeaza in ce masura valorile promovate de credinta in D-zeu. sunt promovate si de psihanaliza.
Sau, altfel spus, un psihanalist ateu poate detine convingeri pro-viata atata timp cat nu are un astfel de model ideal care e D-zeu?
Argumentul religiei cu privire la indemnul pentru individ de a nu face rau este acela ca, facand rau, individul se va indeparta de D-zeu.
Daca nu crede in D-zeu., de ce sa nu faca rau?
Psihanaliza promoveaza aceleasi valori pro-viata ca si religia dar, dintr-o alta perspectiva. Ea nu isi propune sa il faca pe pacient din ateu, credincios si din credincios, ateu sau sa il converteasca de la o religie la alta.
De exemplu, argumentul pentru indemnul de a nu face rau este acela ca, facand rau, iti este rau… Ideea cum ca iti poate fi bine facand rau cuiva (ex.: furt, etc.) este eronata. Putem discuta de ce este asa.
Convingerea mea este ca rautatea vine din suferinta. Sigur, din suferinta pot veni si lucruri bune, in functie de cum este aceasta prelucrata de Eul fiecaruia la modul ca ceea ce nu te doboara te intareste. Dar, „facerea de rau” nu provine niciodata din starea de fericire a persoanei, ci, repet, din aceea de suferinta.
Acesta este si argumentul pentru care, asa cum foarte bine a spus Dorin pe aici pe undeva, psihanalistul nu il „judeca” pe pacient. Sigur ca poate simti si un sentiment justitiar, ca doar e om, dar, intr-adevar nu il judeca in masura in care este in stare sa ii simta suferinta, acea suferinta care l-a determinat sa recurga la lucrurile „condamnabile”…
diana
Este oare posibila apropierea celor doua? Dumneze/ religie? din cate am inteles de la dan, religia presupune o anume gandire de tip „magic” in ceva supranatural. Adica cei care au tendinte sa creada in supranatural, sau sunt inclinati sa accepte ceea ce nu se poate vedea, atinge, proba in vreun fel, prezinta un simptom ce ar trebui tratat. Din acest punct de vedere cei care au „nevoie” sa creada ar trebui sa vada ce-i impinge spre asta, care este nevoia reala, „sa puna mana pe ea”, sa-i dea un nume. Cei carora le sunt suficiente acestea pot subscrie unui astfel de punct de vedere…dar cei carora nu le sunt suficiente?Punctul de vedere al lui dan anonimul ne spune ca atunci functionam cumva separat „clivat” cam ca doua personalitati diferite. Cati ar dori sa afle asta despre ei insisi? Multora li se potriveste…dar mergem mai departe cei carora nu li se potriveste…?Sunt oameni care au experimentat linistea (nonmedicamentos) desigur nu neaparat ca urmare a unei experiente mistice sau poate …pentru ei nu este asa. Au trait un afect pozitv , l-au interiorizat si cred in el. ceea ce am dorit sa spun de fapt a fost faptul ca: religia sau orice altceva poate fi simptom in masura in care nu poti trai cu el, simti ca nu face parte din tine , doresti sa schimbi ceva. Altfel….reprezinta o parte pe care o poti accesa in anumite momente la fel ca orice alta resursa…
psihanalistul poate „lucra” cu ceea ce vine de la pacient, cu simptomul lui doar in masura in care intelege cum functioneaza si de ce ( poate suna tehnicist functioneaza dar e vorba de modalitatile in care reactioneaza in anumite situatii, cum a ajuns in aceste situatii, care ar fi modalitatile de raspuns, de ce acelea si nu altele etc).. abia atunci poate intelege prin ce trece acel om iar pana atunci poate trece suficient de mult timp…Intre timp intre cei doi analist/analizat au loc si ciocniri, neintelegeri ca-n orice alta relatie umana. Poti gresi te poti grabi cu propria stiinta dar ca-n orice relatie e important sa recunosti sa vorbesti despre asta…E important sa intelegi ca un om nu pleaca din cauza formei ci a continutului..pleaca din relatia cu tine din cauza ca… si asta e important.
Psihanaliza promoveaza aceleasi valori pro-viata ca si religia dar, dintr-o alta perspectiva.-Branisteanu
Profesia de psihanalist se poate exercita corect doar de pe pozitia ateista.-Dan
Marfa!
Daca asta spuneti voi,fereasca al de sus sa cada vreun nepastuit al sortii pe mana voastra…,ca pacient!
Astia sunt aia „autorizati”,dl Baftoi?…Vad ca va straduiti din rasputeri sa iesiti din oprobiul multora de pe internet,care va fac cu ou si cu otet.Au dreptate.
DD
psiheea
constat si pe aceasta pagina domnule DD ca sunteti f. suparat pe psihanalisti … sau si pe psihanaliza? Incompetenta se gaseste in orice domeniu. Daca nemultumirea se adreseaza psihanalizei cu atat mai bine pentru ca unii inteleg s-o practice ca pe timpul lui freud…Ce va nemultumeste , ce nu va place? detaliati un pic deoarece imi pareti revoltat dar destul de vag.Si eu am cuiele mele impotriva psihanalizei si a unor psihanalisti dar nu-i bag pe toti in aceeasi oala…multumesc
Dra/Dna/Dle DD,
Nu ma straduiesc sa ies de sub acel oprobriu pe care-l vedeti dv., imi pare rau daca asa ati inteles lucrurile. Inseamna ca discutia noastra s-a incheiat cam repede, nu? Inteleg ca probabil aveti nevoie sa ma vedeti intr-o defensiva disperata. Nu mi-am propus sa fiu nici defensiv, nici ofensiv, ma intereseaza doar ce spun oamenii – chiar si cei suparati – si nuantarea anumitor idei atunci cand ele pot fi nuantate. Nu sunt interesat sa dau verdicte si sa lansez acuze, chiar cu riscul de a va face o impresie defavorabila.
Cat priveste cele doua citate de mai sus: ati oferit exemplul perfect ca exista libertate de gandire in psihanaliza. Daca doreati altceva, e problema dv.
domnule bitfoi chiar pareti un pic defensiv cel putin ultima nota, cea cu care incheiati. As dori sa va intreb puteti sa ne vorbiti un pic de narcisismul fiecaruia? ce este? ce presupune? Fiecare reactionam chiar si dvs. …Deci cum functioneaza cel putin din punct de vedere psihanalitic?
Ma rog, e impresia dv. Referitor la intrebare: vizati ceva concret, o situatie anume? As prefera sa nu discutam generalitati ori sa va citez din carti / net, surse pe care le puteti consulta si dv. cu mai mult succes in plan personal, daca tema intr-adevar va intereseaza.
Da,”asa e”…!
DD
S-a suparat iar DD, dar… nici eu nu am inteles intrebarea:))
Spuneti-ne, DD, ce v-a determinat sa vizitati acest blog?:)
scriu unii ditamai cearceafurile…mai putin, mai concret..nu lalaiala…chiar daca ziceti ceva ce vi se pare interesant, ziceti fratilor mai pe scurt, ca nu sunteti la tribuna! hai va rog yo! ms!
pt Georgiana,
Referitor la partea compulsiva a ritualului religios (adica nevoia imperioasa de a pune in act si incapacitatea de a te sustrage acesteia):
Te intreb, ce poate simti un parinte cu adevarat credincios care nu a apucat sa-si boteze copilul?
Raspunsul foarte probabil ar fi: multa angoasa!!! La fel si in cazul cununiei religioase sau al persoanelor care trec pe langa o biserica si simt o nevoie puternica care le obliga sa se cruceasca… Una mi-a spus odata ca daca ar avea mainile ocupate si-ar face semnul crucii cu limba…
Asadar,in ultima instanta psihologica, diminuarea anxietatii sta la baza ritualurilor de tot felul (religioase,personale, sociale,de afiliere, de trecere, de doliu, etc.)
Destul de confuz raspunsul legat de D-zeu si calitatea de simbol…
Daca nu avem dovezi nu putem sa ne raportam la D-zeu decat asa cum o facem fata de Zeus din Olimp, Poseidon de pe fundul marii,Thor cu ciocanul lui, Zana Maseluta, etc.
Cu totii suntem atei, numai ca unii dintre noi prefera sa pastreze si sa duca un zeu mai departe…
Intr-adevar, intensitatea simptomelor conteaza in situatia patologica… Diferenta este de grad/cantitate si nu de esenta/calitate.
N-as zice ca religia are valori pro viata ca psihanaliza, dimpotriva!!
In timp ce psihanaliza este un demers rational de cautare a libertatii interioare, religia este un produs secundar al evolutiei umane care are insusirea de a mobiliza masiv instinctul mortii (Thanatos).
Intreaga etica a terapiei psihanalitice este guvernata de ceva foarte simplu si cu totul fundamental: valoarea suprema este viata – viata corpului, desigur, dar si – viata psihica. Tot ce se afla in serviciul dezvoltarii ei este bun, cu singura conditie ca aceasta sa nu dauneze nimanui.
Se poate observa ca morala psihanalizei consta in regula interioara a empatiei, iar in cazul religiei (crestine – pt ca este cea mai la indemana) se afla in poruncile impuse din exterior de o entitate supranaturala infricosatoare si admirata in acelasi timp (exact ca un tata idealizat si apoi urcat la cer).
Religia se constituie ca o dogma (irationala) in care trebuie sa crezi orbeste.
Psihanaliza este o metoda de investigare si tratament a realitatii/functionarii psihice.
Zona de interferenta dintre cele doua se poate realiza in masura in care religia devine obiect de studiu pentru psihanaliza aplicata, cea din urma fiind folosita ca instrument de cercetare.
Altfel, apropierea intre cele doua domenii este posibila in masura in care se poate completa teoria reproducerii prin fecundatie cu mitul berzei.
Cateva argumente care sustin calitatea religiei de a capta potentialul pulsional distructiv:
-infantilizare din cauza regresiei, ceea ce poate duce la imaturitate si dezadaptare la realitatea exterioara
-intarirea sadismului unui Supraeu despotic si primitiv cu consecinte in mobilizarea masochista a Eului prin culpabilizare si devalorizare excesiva
-utilizarea masiva a stadiului de gandire omnipotent si persistenta in gandirea magica si egocentrica. Renuntarea la acest tip de functionare infantil poate fi una din conditiile fericirii la varsta adulta.
-mortificarea simturilor perceptive prin tot felul de ritualuri (canoane, posturi alimentare si sexuale, rugaciuni -incordarea vointei pt reprimarea voluntara a pulsiunilor)
-ascetism – realizat prin deplasare si contrainvestitie a libidoului in diferite demersuri spirituale, de aici rezultand o lupta continua cu omorarea dorintelor si implicit a placerii de a fi viu
-iluzionarea cu o viata dupa moarte si resemnarea masochista in suferinta inutila, datorita nevoii firesti de a da un sens la tot ce este resimtit ca fiind prea stimulant, invadator, dureros, angoasant, insuportabil… Totul realizandu-se in detrimentul actualei existente.
-neacceptarea diferentelor (de sex, varsta, rasiale, alegerilor de obiect, confesionale, etc) de unde rezulta intoleranta fata de homosexualitate, inferiorizarea femeilor, incurajarea sclaviei etc.
-sacrificiul uman si al altor animale de dragul zeilor
– stergerea individualitatii prin contopirea cu universul si al armoniei cu Marele Tot generat de „setimentul oceanic” din stadiul narcisismului primar, de unde poate rezulta manipularea facila a maselor de credinciosi
-„ciocnirea civilizatiilor” un eufemism pt conflictele religioase
-atrocitati, violente, genocid, terorism in numele unui d-zeu (Inchizitie, cruciade, jihad, La conquista, shoah, epurare etnica)
-refuzul realitatii prin negarea ratiunii si a cunoasterii obiective, ceea ce duce la inhibitie intelectuala si regres stiintific (pamant plat, respingerea teoriei evolutioniste, geocentrism, interdictia interventiilor medicale, etc)
Stephen King: „Biblia nu poate fi depasita in materie de literatura de groaza.”
maam ce suparat esti
si eu kare credeam k detin monopolul
dan… nu iese fum fara foc (ma repet intr-un mod compulsiv, religios si ritualic, ‘proverbial’ as spune), deci… repetand acest proverb….
ce ascunde in el? ascunde o intelepciune de veacuri… pe care putini pot sa o priceapa din prima… nici eu n-am priceput-o inca pentru ca de-aia o repet.
hai sa vedem cui foloseste religia si ritualul intr-un mod real. pai foloseste unui om care are nevoie de sprijin, care nu se descurca in viatza singur… un om care vede in preotul sau in presedintele statului (cuba de exemplu) salvarea lui…
oare psihanaliza este mai buna de-atat? evident NU. ea inlocuieste preotul cu psihanalistul… dar mai ia si bani pe kestia asta. preotul aduce vorba despre iluminare si despre pace sufleteasca, daca nu pe lumea asta, pe lumea cealalta… psihanaliza promite autocunoastere si autodeterminare, dar numai prin prezenta psihanalistului in viatza ta acest lucru nu se intampla. in primul rand ca autocunoasterea nu se face pe bani si autodeterminarea nu se face intr-o terapie psihanalitica in care te subjugi unui psihanalist (apropo… cu greseli omenesti k si tine) timp de cativa ani… dupa care incepi sa umbli pe la conferintele lor… doar doar o sa-l mai vezi… sa nu uiti k este acolo si sa speri ka o sa-ti mai arunce o privire…
Uat? Cristi, vrei sa spui ca psihanaliza te duce in stadiul naiv-religios? Eu stiu k de acolo se pleaca. Faci din esecuri o regula?
Omul crede in Dzeu fiindca nu poate trai fara el. Finalul unei psihanalize inseamna ca „clientul” poate trai fara psihanalist si sta pe propriile picioare, nu? Altfel nu s-ar incheia, s-ar intrerupe doar.
Cate cunostinte care, dupa ce au terminat o analiza, umbla pe la conferinte sa-si vada analistii, ai? Ca eu nu stiu pe nimeni.
E adevarat ca mare parte din psihanalistii pe care i-am cunoscut/ascultat pareau mai mult sau mai putin indoctrinati, cu o atitudine care trada o oarecare deificare, dar o consider o slabiciune de personalitate, nicidecum o regula, si ii apreciez foarte mult pe cei care nu sunt. Totusi…nu suntem la 1900.
A, mai zici k nu e ok pe bani si cu un psihanalist supus greselii. Totusi psihanaliza se adreseaza partilor din tine la care nu ai acces fiindca sunt ascunse si repetitiilor, suferintelor asupra carora nu reusesti sa ai control de unul singur.
Considerandu-le, tu ce alternativa propui?
sa le infrunti
sa-ti faci prieteni, macar amici
sa-ti iei o iubita si sa traiesti cu ea spaimele tale…
sa traiesti viata… cu bunele, dar mai ales cu relele ei
Na, iubita nu vreau sa-mi iau k deocamdata sunt hetero, dar cine stie pe viitor :D.
Psihanaliza e o experienta de viata cu bunele si relele ei, printre altele. Nu inlocuieste prieteni, iubiti, urcat pe munte si dat in barci.
De unde ideea asta – fiindca multi apeleaza la psihanaliza cand nu mai pot trai, iubi, etc, acum o intoarcem – psihanaliza e inlocuitorul?
Oricum, e alegerea fiecaruia daca se impaca cu lipsurile si suferintele sau vrea sa le schimbe. Eu te-am intrebat despre o cale mai buna de a le schimba
si tu zici – viata. Pai tocmai de aici a pornit psihanaliza – de la cei care nu pot trai.
nu sunt multumiti cu viata lor,
dar de trait traiesc pentru k nu sunt mortzi
In fine, asta nu-i o discutie. S-o lasam balta.
pt. Cristian Burcos
este firesc ca o analiza sa aiba momente bune si mai putin bune. de aceea dureaza si mai mult…”are timp sa te prinda cu de toate” iti poti scoate toate hainele si….chiar daca simti ca ti-au ramas mici…ca nu le-ai mai vazut demult…esti pregatiti sa faci ceva din ele, cu ele, cu altele…si te mai si bucuri ca-ti iese.
ok
„nu sunt multumiti cu viata lor,
dar de trait traiesc pentru k nu sunt mortzi”
Ai dreptate, Cristi, se poate trai si fara psihanaliza… Insa, ada nu la acest lucru s-a referit…
„N-as zice ca religia are valori pro viata ca psihanaliza, dimpotriva!!
In timp ce psihanaliza este un demers rational de cautare a libertatii interioare, religia este un produs secundar al evolutiei umane care are insusirea de a mobiliza masiv instinctul mortii (Thanatos).”
Psihanaliza este un demers rational numai pentru cine o practica astfel… Pentru mine, personal, ea este cu totul altceva… Nu cunosc un alt demers rational in afara de intarirea apararilor si deci, a simptomelor care vor acoperi permanent un conflict intern…
Tot ce ai descris mai jos, cu liniuta, se refera la un anumit tip de functionare religioasa si nu poti generaliza… Este descris aproape un anumit tablou clinic pe care il putem discuta, dar care nu are nimic de-a face cu credinta in D-zeu., la modul general… De fapt, orice generalizare in acest sens devine un punct de vedere subiectiv.
Exemplu de generalizare fara nici un temei:
„Religia se constituie ca o dogma (irationala) in care trebuie sa crezi orbeste.”
Daca ai mai fi spus: „teologia” in loc de „religia”, as mai fi stat pe ganduri… Dar asa, gandeste-te la etimologia cuvantului si ai sa ajungi la ideea de subiectivism firesc: „religo” = „a lega”, rezulta: legatura individuala… vezi psihanaliza care vorbeste de moduri de functionare individuala si nu de tablouri clinice…!!
„-utilizarea masiva a stadiului de gandire omnipotent si persistenta in gandirea magica si egocentrica. Renuntarea la acest tip de functionare infantil poate fi una din conditiile fericirii la varsta adulta.”
Ceea ce spui mai sus se refera la acea credinta fanatica in care cineva, fara sa faca nimic pentru sine, poate sa spuna ca daca D-zeu. va vrea, ii va da de mancare si fara sa munceasca… Am intalnit cazuri…:))
Acest exemplu care merge pe teoria ta nu poate fi insa, generalizat. Credinta in D-zeu. nu functioneaza neaparat ca si componenta a Eului Ideal (care gandeste magic), ci si, posibil, ca si componenta a Eului ce detine un Ideal de Eu (suma de valori catre care ma indrept).
nu dau doi bani pe ada
e in analiza personala
practic e lipsita de personalitate
wow, pai zi asha. atunci de ce te chinui sa-mi adresezi vorbe?
Oamenii pe care ii „consiliezi” sau „analizezi” tu Cristi, sau ce zici tu ca faci sunt lipsiti de personalitate?
Si apoi de ce-tzi pierzi timpul pe blogul asta si in rest cu psihanaliza, daca ai de-a face cu oameni spalati pe creier?
A, si sunt curioasa. Daca acum sunt lipsita de personalitate dupa ce o sa inchei analiza cum o sa fiu? dar inainte?
De fapt mi-e clar ca sunt pierduta…
Georgiana,
Daca psihanaliza nu este un demers rational, atunci cum este?!?
Tu cum o practici altfel?!?!?
Se pare ca faci o confuzie grosolana intre ratiune si rationalizare…
In acest context, demersul rational ar semnifica efortul de constientizare a ceea ce este irational (inconstient). Adica, intelegerea sensurilor si legaturilor fenomenelor psihice.
Pe cand tu te referi la un mecanism de aparare care utilizeaza justificarea aparent logica si artificiala pt a camufla adevaratele motive (irationale si inconstiente).
Ar fi mai intelept daca mi-ai contra-argumenta decat sa cataloghezi afirmatiile mele ca generalizari.
Cum adica n-au nimic de-a face cu credinta in D-zeu? Care dintre ele? Cum asa?
Astept argumentele pro-viata ale religiei? Totodata, astept sa-mi dai un raspuns si la intrebarea legata de psihanalistii credinciosi. Nominalizeaza!
Se pare ca nu avem aceleasi fantasme despre anumiti termeni…asadar, sa mergem la un instrument mai obiectiv (DEX):
Teologia- disciplina teoretica ce se ocupa cu expunerea dogmelor unei religii.
Dogma- credinta imuabila, postulata ca adevar absolut si infailibil, obligatorie pt adeptii religiei care nu poate fi supusa criticii si nu admite obiectii.
„Cred pt ca este absurd”
Etimonul „religio” si nu „religo” se refera la legarea individuala de halucinatia numita D-zeu, mai mult decat la afilierea colectiva a credinciosilor.
Nu vad ce legatura ar avea asta cu Erosul (pro-viata)?!?
Unde-i lipsa de temei???
Sunt de acord cu ultimata ta interventie… cu urmatoarea completare:
Idealul de Eu (suma valorilor spre care tinde un individ) este totodata si „locul” de depozitare a obiectelor bune/idealizate.
Tocmai in asta consta si partea negativa a religiei la foarte multi credinciosi.
In faptul ca idealizarea nu permite critica sau scepticismul care ar leza tot ce are omul acela mai intim si pretios.
Suspendarea gandirii rationale in astfel de situatii este evidenta…
Dan,
Psihanaliza nu este un demers rational deoarece ea nu presupune inferente, judecati etc. prin care, in mod logic, sa ajungi la o concluzie care sa iti evidentieze o parte a realitatii pe care nu o vedeai. Nu isi propune nici macar ca ceea ce este inconstient sa devina constient, asa cum spunea Freud.
Psihanaliza reprezinta un demers de crestere afectiva si cand spun asta, nu te gandi la afectivitatea ca proces psihic, asa cum am invatat la psihologia generala, ci la tot ceea ce stii ca inseamna evolutia unui Eu cu toate mecanismele sale.
Prin urmare, psihanaliza nu isi propune intelegerea sensurilor si legaturilor psihice, ci, crearea unui spatiu psihic al pacientului in care sa fie asezate (continute) elementele ce altfel isi gaseau un drenaj in simptom.
Spun ca generalizezi considerand credinta un simptom si mai spun ca, fiind psihanalist, ar trebui sa tii cont de felul cum ea functioneaza pentru a o considera astfel. Daca poti sau nu sa faci asta, nu ma afecteaza chiar atat de tare.
Ti-am spus, de exemplu, ca poti numi D-zeu. sau Alah sau Iahve… ceea ce in psihanaliza numesti Ideal al Eului.
Prezenta Idealului de Eu nu este un simptom, ci o varsta matura a Eului.
Dar, relatia Eului cu Idealul sau poate fi una simptomatica si acest lucru se vede foarte bine in melancolie, de exemplu, unde, Eul distrofic sufera persecutiile unui Ideal hipertrofic deoarece distanta intre Eu si Idealul sau este una patologica.
Ai sa imi spui in continuare, sigur, asta inseamna ca D-zeu. este o instanta psihica, dar nimic nu te face sa spui ca este NUMAI atat. Din contra, mie mi se pare ca din moment ce este instanta psihica are si o realitate externa pentru ca numai astfel apar si instantele psihice… De aceea psihanaliza mi se pare o dovada a existentei lui D-zeu., la 180 de grade de ceea ce crezi tu cu privire la relatia celor doua domenii.
Si mai departe, faptul ca nu am dovada unei experiente de tip material in privinta lui D-zeu., nu ma indreptateste sa spun ca el nu exista din moment ce nu il defineste nimeni ca fiind ceva de natura materiala.
Exista lucruri de ordin material si lucruri care sunt altceva decat materia (ex.: sentimentele). Poti spune ca nu exista decat cele de tip materie? Nu, deoarece si celelalte sunt cunoscute prin experienta. Exista cate un curent filosofic pentru fiecare idee pe care am inghesuit-o eu aici. Ei bine, cineva poate sa vina si sa-ti spuna ca D-zeu. este cunoscut de catre cei credinciosi prin experienta. Daca tu nu ai aceasta experienta (despre care se mai spune si ca se achizitioneaza prin initiere), este un motiv destul de solid sa spui ca nici ceilalti nu o au si ca de fapt o confunda cu un simptom?
Ba da! Psihanaliza este un demers rational bazat in cea mai mare parte pe constientizare.
Cu toate ca ti-am explicat ce se intelege prin rational in contextul in care vorbim,se pare ca insisti pe cuvinte ca „inferente”(?!?) si „judecati” (?!?)…
Ratiunea nu exclude deloc cresterea afectiva, intr-o psihanaliza este important sa ai libertate totala de gandire si de simtire afectiva (enactement), iar daca spui/faci ceva trebuie sa stii ce si de ce faci…
Dezideratul clinic a lui Freud este inca foarte actual (Wo Es war, soll Ich werden) chiar si in orientarea moderna a psihanalizei (intersubiectivismul).
In seminariile SRP se insista destul de mult pe intelegerea acestei orientari si, intr-adevar, nu se mai pune accentul pe recuperarea amintirilor, ci mai mult pe constientizarea relatiilor de transfer si contratransfer „aici si acum”.
Dar tot o constientizare rationala ramane,ca o aducere la suprafata din incs prin care Eul ia in posesie un anumit continut psihic, pe care-l poate stapani mai bine sau care se poate dizolva prin simplul fapt ca nu mai prezinta un pericol.
Demersul rational nu exclude continerea psihica, asta si pt ca metoda psihanalizei permite construirea spatiului psihic.
Daca ar fi suficienta continerea psihica nu si intelegerea sensurilor si a legaturilor dinamicii psihice,atunci nu am mai avea nevoie de analisti formati, ci doar de mame suficient de bune care sa nu gandeasca sau sa spuna prea multe, iar prin preocupari materne primare sa metabolizeze incs doar angoasele pacientilor.
Stii prea bine ca interpretarea potrivita poate demonta o defensa ceea ce permite Eului cresterea afectiva / maturizarea si astfel eliberarea de un fals Self.
Interpretarea este tot un demers rational care vine sa puna in cuvinte ceea ce este simtit dar nu inteles.
Psihanaliza adultilor ramane in mare parte o terapie prin cuvant si cunoastem prea bine cata nevoie are un pacient traumatizat sa-i fie continuta durerea prin cuvinte care sa-i dea un sens rational, astfel legandu-se afectele de reprezentari.
In continuare persisti in a nu aduce evidente in cazul generalizarilor mele si spui ca eu ca psihanalist ar trebui sa tin cont de felul cum functioneaza religia.
De ce crezi tu ca n-as tine cont?
Ce vrei sa spui?
De unde le scoti?
Arata-mi unde am spus eu ca neaparat Idealul de Eu este un siptom!
Am specificat ca aumite manifestari ale acestei formatiuni intrapsihice pot sa se organizeze deficient in vederea adaptarii la realitatea exterioara, asa cum se poate intampla si cu alte instante psihice.
Declaratia ta prin care spui ca din moment ce exista o instanta psihica trebuie sa fie si un corespondent in realitea externa, tradeaza disperarea cu care te agati in a dovedi ca ar fi o divinitate.
Binenteles ca Ideaul Eului are un corepondent extern = parintii (vezi Freud; Laplanche si Pontalis), si nu D-zeu asa cum insinuezi. Este similar construirii lumii obiectelor interne.
Asta-i chiar o afirmatie deosebita: „Psihanaliza este o dovada a existentei lui D-zeu”. Vino cu dovezile aduse de psihanaliza si argumenteaza!!
Nu se poate alfel… doar pt ca asa simti tu…pt ca asa vrei tu?!?!? Aceste nu-s deloc argumente, cele care fac apel la genul asta de trairi personale.
La psihologie se studiaza enorm asta, simturile ne insala (vezi trairile intense-revelatii, iluziile peceptive).
Nu este nevoie de dovezi materiale directe ale existentei lui D-zeu, ci macar unele indirecte,asa ca niste epifenomene…
Intr-adevar, teologii nu-l definesc ca avand o natura materiala prin care-l putem cunoaste, dar in acelasi timp (culmea!), stim ce gandeste, ce vrea de la noi si mai ales ca este foarte preocupat de viata sexuala a muritorilor.
Cum explici aceasta contradictie?
Vorbesti despre natura imateriala a sentimentelor?!?!
Sentimentele au o baza materiala neurochimica evidenta… se poate observa asta foarte simplu prin modificarea pe cale chimica a cantitatilor de libido din instantele psihice.
Si pedofilia, nu numai religia, poate fi achizitionata prin initiere(identificare).
Atunci iti intorc intrebarea: Putem spune ca un astfel de comportament ar fi un simptom?
Georgiana, afirmatiile tale extraordinare au nevoie macar de niste dovezi ordinare!
Asadar, te rog sa dai niste nume de autori, citeaza cateva carti, articole, trimite niste link-uri, sa vedem de unde-ti vin astfel de idei, altminteri ma vad nevoit sa decretez ca tot ce spui pe aceasta tema este pur si simplu „wishful-thinking”.
Nu de alta… dar o creada lumea ca psihanaliza este un delir mistic si psihanalistii niste sacerdoti morbizi!
Referitor la curentele filosofice… se pare ca faci apel la dualismul cartezian in care exista o distinctie clara intre spirit si materie.
Ar trebui sa stii ca alaturi de existenta inconstientului si organizarea in 3 instante a psihicului, psihanaliza postuleaza continuitatea intre corp si psihic.
Sa fie aceasta dovada pe care psihanaliza o face ca ar exista cele sfinte?!?
Georgiana,
Obstinatia ta ma duce cu gandul la ce se spune despre teoreticienii religiei:
„Un teolog este ca o persoana oarba aflata intr-o camera intunecata care cauta o pisica neagra ce nu se afla acolo – si o gaseste!”
Buna, Dane!:) Pai, sa continuam…:)
Psihanaliza nu este bazata pe constientizare ci, pe perlaborare. Tu stii ce inseamna…
Am impresia ca, pomenind de seminariile I.P.A., ai in minte constientizarea transferului si contratransferului din partea psihanalistului si daca e asa, nu te contrazic. Cred ca asta ai avut in vedere de la inceput, asa e? Nu cred ca te-ai referit la constientizarea din partea pacientului, ca nu ne intoarcem la Sigmund Freud…:)
Ca sa inteleaga mai multa lume, pacientul constientizeaza doar o parte din tot ceea ce reuseste sa integreze psihic.
Adica, pur si simplu constientizarea este o consecinta posibila (intr-o anumita masura) a demersului analitic, si nu o cauza sau conditie…
Citind acum inca o data textul tau, nu sunt sigura daca nu cumva tu confunzi… Cand zici „constientizare” in cura, la ce naiba te referi: la constientizarea din partea pacientului sau analistului?
Uite textul tau care ma nedumireste:
„In seminariile SRP se insista destul de mult pe intelegerea acestei orientari si, intr-adevar, nu se mai pune accentul pe recuperarea amintirilor, ci mai mult pe constientizarea relatiilor de transfer si contratransfer „aici si acum”.
Dar tot o constientizare rationala ramane,ca o aducere la suprafata din incs prin care Eul ia in posesie un anumit continut psihic, pe care-l poate stapani mai bine sau care se poate dizolva prin simplul fapt ca nu mai prezinta un pericol.”
Zici in urmatorul pasaj ca demersul rational nu exclude continerea psihica? Pai asta ma intereseaza pe mine, ca psihanalist? O.K., nu exclude, si ce daca? Repet: demersul rational (e aiurea spus, de fapt am in minte tot constientizarea…) este o posibila consecinta a continerii psihice, adica tot aceasta din urma este de baza.
Am impresia in acest moment, Dane, ca noi discutam doua subiecte total diferite: despre cum se practica psihanaliza si despre credinta in Dumnezeu.
Parerea mea sincera este ca cele doua lucruri nu au nici o legatura unul cu altul, dar noi incercam sa ne justificam (eu, credinta iar tu, ateismul) prin prisma unor argumente teoretice imprumutate din psihanaliza, lucru pe care il resimt ca fiind eronat si putin ridicol.:)
Cred ca acest demers „irational”:) a fost initiat de sustinerea ta cum ca credinta in D-zeu. este un simptom… ce tip de simptom, Dane? Sa nu ma iei iar cu „obsesional” si „psihotic”…
Cum este posibil ca tu, ca psihanalist, sa consideri o anumita manifestare a omului drept simptom pur si simplu… ?! Cum ai invatat tu sa pui asa diagnostice? Normal ca ma simt cumva lezata personal, adica, eu sunt ori obsedata ori psihotica pentru ca cred in D-zeu.? Cam asa vine…:)
Hai, sa sar acum la subiectul „credinta”… Eu consider ca lumea obiectelor nemateriale are o alta origine decat cea a obiectelor materiale si asa imi demonstrez existenta lui D-zeu. Nu pot sa cred ca din materie deriva „nematerie”… Asta e…
Spui ca exista situatii in care simturile ne insala… O.K., stim ca exista… De aici tragi tu concluzia ca daca eu simt ca exista D-zeu., acesta este un simt care ma insala? Pe ce te bazezi sa generalizezi asa?
Nu imi vine sa cred ceea ce scrii despre „baza materiala neurochimica”… Aceasta nu este declansatoarea sentimentelor (trairi afective superioare), ci cel mult, a afectelor si dispozitiilor.
Prima lectie din manualul de psihologie de cls. a X-a este despre faptul ca psihicul nu este emanatie a creierului…
Freud postuleaza, intr-adevar, continuitatea dintre corp si psihic prin intermediul conceptului de „pulsiune”.
Pornind de la bagajul sau conceptual, tu explici viata psihica ca fiind o „derivare” a celei biologice…?