Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
multumesc pentru interes
as reveni cu mare placere, dar nu am ce amanunte sa mai dau, am visat chestia aia acum vreo 3 ani si mi-am notat exact atit cit am pus pe blog… nimic altceva nu-mi aminteam nici atunci, cred.
da, e mult prea laconic pt un asemenea subiect, dar speram sa iasa o discutie interesanta si sa mai spuna si altii… ma rog, cred ca s-ar fi putut, daca nu era lumea prea preocupata de cu totul altceva 🙁
Este fain si cat am citit – tocmai de aceea asteptam „urmarea”. Ideal, zic eu, ar fi sa ne transcriem visele, cat mai detaliat… unii o fac… dar cand nu ai cateva ore dimineata, la trezire, e mai greu. Apoi, evident, prezentandu-ti visul, te expui foarte mult. Surprinzator este ca lumea pricepe de multe ori spontan unele simboluri, aluzii, imagini etc. – de la „prima auditie”, oricat de personal sau de ininteligibil ar fi visul.
Mai dati-le incolo de vise,nu traiti cu vise si in vise,traiti REAL,nu…virtual.La ce iti trebuie dle biftoi sa „transcrii” visele in nestire?Nu te paste asa balamucul?
N-as zice. Tocmai, abia notarea viselor e… „cu stire”. Sa nu le analizezi, sa nu le constientizezi sensurile profunde – asta da, este cum spuneti, „in nestire”, si arata o mai pronuntata inclinatie de a „trai cu vise”. Inseamna sa nu aduci in viata diurna (sau in „REAL”, ca sa va citez) – aspecte importante si foarte personale, dar care iti scapa pentru ca se afla intr-o zona greu accesibila. Accesul il inlesneste aici operatia delicata a analizei. Iar prima etapa o reprezinta notarea cat mai minutioasa a viselor. Asta ca sa va raspund foarte pe scurt.
visele… ar putea deveni arta daca le-am pune pe panza, partitura sau chiar in scris.Depinde de autor si de utilizator. Putem vedea aceleasi lucruri? forme culori semnificatii? pentru ca psihanaliza e in primul rand o treaba impreuna cu… uneori poate semana cu un delir in doi…alteori cu ceva ..la care ai acces doar prin initiere..dar la sfarsit seamana cu un portret la care ai participat ca model si autor prin alegerea culorilor, formei, decorului si cumva iti place fiindca stii ca te reprezinta.