Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
A pro pos de psihanaliza copilului, am si eu o intrebare pentru care nu am inca o teorie…:)
De unde vine frica de injectii? Sunt cateva cadre medicale pe blog (Cristi si Diana, de exemplu) care au si insertie in psihanaliza si poate ma vor ajuta sa imi formulez un raspuns care sa ma satisfaca.
Un client cu care fac consiliere psihologica prin corespondenta in cadrul unei institutii, mi-a scris recent despre emotiile teribile pe care le simte inainte de a i se face injectie, dupa care constata de fiecare data ca durerea nu a fost nicicum pe masura emotiilor pe care le-a trait in timp ce se pregatea de intepatura.
Pun aceasta intrebare nu pentru ca neglijez posibilele sale motive individuale (ex.: posibile traume pe aceasta tema in copilarie) despre care urmeaza sa discut probabil cu el, desi explicatia din paranteza imi suna mai mult teoretic, ci pentru ca pur si simplu am constatat la scara foarte mare aceasta frica (sa-i zic „fobie de injectii”?) printre adulti…
Multumesc!
este frica de a fi ranit si de a rani pe cineva. cu alte cuvinte daca faci o injectie cuiva trebuie sa stii sa-l ranesti. asistentele stiu cum sa faca, dar nu toate si nu la inceput si nu cu oricine.
practic trebuie sa-ti asumi faptul ca-i creezi o suferinta si apoi sa contii tot ce poti din suferinta aia.
pe de alta parte ca, cadru medical, nu trebuie sa-ti asumi continere pentru nimic pentru ca nu esti platit pentru asta. din pacate injectiile sunt fenomene declarate obligatorii de catre stat si se fac si fara cererea familiei si de aceea genereaza traume ce nu pot fi reparate. altfel, daca nu este obligatorie, ar trebui ca pacientul tau sa se simta cat de cat pregatit pentru trauma respectiva.
daca nu este, macar sa aleaga o asistenta dragutza… si poate ii face si un cadou ceva dupa aia… pentru ca-i cere mult mai mult decat este ea platita sa ofere.
pupici
frica de injectii… me se pare o teama de agresiune. Este posibil ca actul in sine sa fi fost o modalitate de intimidare in copilarie…parintii apeleaza la doctor, politist si alte figuri autoritare pentru a face copilul sa asculte…De multe ori e o teama „irationala” pe care nu o poti lega de nimic, nu o poti ascocia cu-n anume eveniment…dar exista aproape dintotdeauna.
Daca am asocia pe marginea temerii de agresiune …cu tratamentul „aplicat” la fund, expunerea…pacientul poate asocia frumusel …
Vreau sa va anunt ceva foarte important. Se pare ca in legislatia romaneasca s-a luat o masura absolut revolutionara in relatia patron-angajat. Mai din disperarea ca mana de lucru emigreaza, mai din interese pur inocente de ecologie sociala s-a votat o lege prin care angajatul poate da in judecata angajatorul pentru tratament stresant. Mi se pare o masura cu adevarat importanta.
Stiti cu ce imi seamana mie frica de injectii? Cu jocul acela din nu stiu ce emisiune t.v. in care ii leaga la ochi si ii pune sa bage mana intr-un vas fara sa li se spuna ce vor intalni acolo. Atunci de ce apare frica?
E un pic diferit pentru ca acolo e vorba de frica de necunoscut, nu? Si totusi… Si la injectie ti-e frica de momentul intepaturii, cred eu…, adica de elementul surpriza… neplacuta:)
Mai ziceti si voi, poate ne apropiem!
Eu cred ca frica de injectii provine dni frica de penetrare. Parerea mea…
gabriel
e f important. ne poti da mai multe amanunte?
tnx
@ Cristi
Faza e ca eu cred ca originea tulburarii psihice se afla tot in mediul social. Astazi platim politele pentru abuzurile istoriei. E foarte important ca macar in ziua de astazi acest gen de abuzuri sa fie cat de cat stopate. Faptul ca intre patron si angajat se stabileste o relatie de parteneriat si nu una de stapan-sclav e foarte importanta. Pana si sclavii antici erau bine tratati de stapanii resposnabili.
Astazi insa tot felul de frustrati au ajuns patroni si se poarta cu angajatii ca vechii mosieri sudamericani cu sclavii pe plantatii. Din fericire granitele s-au deschis si oamenii au putut sa mearga sa lucreze si dincolo. Din pacate insa cat am stat profesor in Tg. Jiu am vazut cazuri incredibile de mutilare a angajatului, cu munca la negru, cu inventarea de lipsuri pentru a forta angajatul sa plece fara salariu, etc.
ma intreb oare ce relatie este intre seful unui blog si cei care mai scriu pe el
oare cand apare ceva ce nu convine sefului… gata… esti exterminat?
cat de mult valoreaza un blog daca nu reprezinta decat parerea unui singur om si restul sunt pupincuristii lui?
te rog sa stergi si comentariile astea dorin
Draga Cristi, prietene,
Nu ti se pare normal ca daca faci parte dintr-un grup, sa respecti regulile grupului?!
Chiar daca iti place, chiar daca nu, trebuie sa le respecti caci nicaieri nu esti acceptat neconditionat. Ai pomenit tu grup in care sa nu existe niste limite ale acceptabilitatii? Daca aceste limite ti se par tie nepotrivite, nu este vina grupului… grupul exista pur si simplu, iar tu poti sau nu sa faci parte din el. Este valabil si pentru mine si pentru tine si pentru Dorin, pentru oricine. Intelege ca acest grup de oameni care au formare in psihanaliza se definesc intr-un anume fel. De aia s-au strans sa faca ceva impreuna. Nu crezi ca e corect?
De ce sa obligi pe cineva sa te accepte intr-un anume fel daca nu te poate accepta asa, efectiv.
Tu ce propunere ai?
draga mea georgiana,
limitele grupului au fost clar sau neclar exprimate pe blog. este un blog de psihanaliza, mai ales aplicata.
de fapt tema suna asa: „stiri, dezbateri & asocieri libere” si in dreapta se mentioneaza „psihanaliza aplicata”.
desi nu cred ca a scris pe undeva ca nu este voie cu cuvinte porcoase am evitat din politete si din delicatete sa folosesc astfel de „injurii”.
de asemenea am respectat noua conditie aparuta pe blog prin care sunt interzise atacurile la persoana, interdictie care mi se pare foarte pertinenta.
te rog georgiana sa-mi zici ce regula a grupului am incalcat si de ce mi s-a sters mesajul
multzumesc
dorin, georgiana
imi cer iertare pentru mesaj. chiar daca am respectat toate regulile el nu era facut pentru blog. imi cer iertare
cristi
Da…,corect,Cristian,asta e si remarca mea ,cand am intrat iar pe acest blogg: pupincurism la greu!
„Asculta,ma,nenorocitule,prostule,criminalule etc”,pleaca ma si tu de pe blogg,asa cum am reusit sa scoata pe toti de pe blogg,te scoatem noi si pe tine”!…Vei,daca nu asculti de dna Branisteanu,te ard astia pe rug!Cine nu e cu noi,e impotriva noastra!
…Stai linistit,Cristian,nu esti singur! Eu am revenit (si din concediu si pe blogg),o sa mai vina,sa speram si altii.
„De ce sa obligi pe cineva sa te accepte intr-un anume fel daca nu te poate accepta asa, efectiv”?…Pai,sa se mai cultive si ala care nu poate accepta…(indiferent de ce meserie are!),ca relationare,ca om,altfel,daca da dovada de rudimentarism si aspect psihic tribal (da-i cu parul in cap,ca nu e ca tine!…si baga-l la ciorba!),din epoca de piatra…,ajunge „fericit”.Da-i o injectie,Cristian!
pentru alpha:
🙂
Anamaria,nu te mai supara…,rogu-te.Ai o inima,o viata…e pacat.
(: sau 🙂 sau cum vrei tu.
Pt Baldovin: ai dreptate cu legea asta,cu afectarea morala a angajatului de catre angajator (nu se spune chiar de „psihic” sau ceva similar).Poti cere daune morale.Ce nu stii,poate,e ca in Occident sunt la ordinea zilei astfel de procese,s-a ajuns la case de avocatura care cauta efectiv asa ceva si „transforma”,”modeleaza…” si „imprima” clientului un traseu pentru a se ajunge la proces si a castiga bani (de multe ori,nu putini!) de la angajatori.
E cam ce face psihanalistul cu pacientul lui,nu?”Prietenii stiu de ce!”…
Ca sa iti spun ca e notoriu cazul unui angajat la o firma de Fast-Food ce a dat in judecata compania pentru ca…i-a pus la dispozitie numai foi de sris galben-deschis,cu antet negru,iar el a capatat „stres…de veste de mort”(!?) si,apoi,cateva sute de mii de dolari?!
Sau (ma rog,alta situatie) o baba de 92 ani ce a primit 1,8 mil USD de la un lant de cofetarii, tot la americani, pentru ca…s-a ars cu ceasca de cafea fierbinte pentru ca…nu scria pe cana ca e fierbinte si,astfel,baba a fost…”traumatizata”!
E,ce zici,daca ar fi si pe la noi…astfel de tacniti „ochiti” de avocati?Se prea poate sa apara.Si unii si altii.
Dar,iti dau si alta veste: se discuta deja anularea acestei legi,pastrandu-se doar ceva foarte limitatitv ca posibilitate.Ma rog,vom trai si vom vedea.
pentru alpha:
multumesc din suflet pentru grija ce o porti inimioarei mele „suparacioase”.
si, desigur, pentru faptul ca imi inserezi numele in fiecare comentariu. Imi place la nebunie sa mi-l citesc pe ici pe colo pe cate-un gard 😀 Sau pe cate o lista de premianti… Sau pe cate un blog de „renegati”. Precum spuneam, ma face sa ma simt importanta. Si… de bine de rau… constat cu suparare ca inca imi mai incap in piele.
Printre cele mai importante concluzii expuse de Winnicott este :
„Mediul este cel care face posibil ca fiecare copil sa creasca, iar fara un mediu adecvat in care sa se poata avea incredere, cresterea personala a unui copil nu poate avea loc sau aceasta crestere se face distorsionat.
Si dat fiind faptul ca nu exista doi copii care sa fie identici, ni se cere sa ne adaptam in mod specific la nevoile fiecarui copil.”
Mediul principal de care vorbeste Winnicott este cel familial,esential pentru existenta sa,pentru dezvoltarea sa.