dragii mei nu iese fum fara foc. este foarte probabil ca in trecut, mai ales in timpul comunismului securitatea sa fi apelat la metode de spalare a creierului.
din cate am auzit si eu tehnica de lucru este foarte simpla:
1. se izoleaza „pacientul” (acuzatul) de mediul inconjurator. adica se inchide intr-o camera fara lumina si fara ferestre si se leaga de-un scaun si se pun niste electrozi pe maini si pe picioare.
2. se asteapta pana „pacientul” (acuzatul) are o reactie de revolta
3. imediat dupa reactia de revolta sau in timpul ei se declanseaza un soc electric care este pe masura revoltei respective. daca revolta creste… creste si socul electric.
4. operatiunea se repeta de cate ori este nevoie
5. in acelasi timp functioneaza o caseta cu fraza pe care „pacientul” (acuzatul) trebuie sa o invetze in urma instructajului realizat.
ma intreb… daca dupa ani de zile de terapie in care ti se spune ca esti bolnav si ti se dau si argumente stiintifice si morale ca este asa si in fiecare cuvant pe care-l spui ti se descopera ceva patologic… sau dupa ani de zile in care te duci la un om si acesta tot iti transmite inconstient ca tu ai nevoie de ajutor si de-aia te-ai dus la el… oare ce ramane dintr-un om dupa ani de zile de „terapie”?
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Nu ramane …nimic.
Raman poate doar…sechele.
uite eu stiu o poveste cu un imparat caruia i-a facut o imparateasa doi copii cu totul si cu totul de aur. dar imparateasa a murit si imparatul si-a luat de nevasta o tziganca urata si rea. ea de cum a intrat in casa i-a poruncit barbatului sa omoare copiii. si acesta a ascultat-o si i-a ingropat sub fereastra lui. dar… din locul in care i-a ingropat au crescut doi meri cu totul si cu totul de aur… tiganca vazand aceasta tare era invidioasa ca imparatul avea asa meri frumosi sa a poruncit sa-i taie si sa faca din ei pat pentru imparat si „imparateasa”. si asa au facut un pat… iar noaptea se auzeau glasurile copiilor… „tie nu ti-e greu?” „nu ca la mine doarme imparatul” „la mine e tare greu ca doarme tziganca cea urata”
stie cineva cum se continua de aici?
eu am uitat… dar pot sa inventez 😉
Probabil unii oameni care sufera se „lipesc” de acei terapeuti care le alimenteaza suferinta…grosier spus victimele isi cauta agresorii si printre terapeuti, in mod foarte real, nu in fantasma. Un cerc vicios care rar se poate rupe…
Integral de acord cu anonimul de la 12:58.
Am convingerea ca multi suferinzi,oameni cu probleme,cu tulburari comportamentale,chiar incapabili sa traiasca intr-un mediu „sufocant” mama-tata-copii,nu numai ca nu-si rezolva problema,dar ajung chiar terminati psihic,uman,social,comportamental,mai ales prin tratamentul ce-l urmeaza (inadecvat sau nenecesar).
Pacinentul ,asa e,ajunge sa fie pacient-victima chiar de pe urma
terapeutului,de multe ori,se intampla,acesta pur si simplu il aduce in stare de sucombare launtrica,adancindu-i suferinta sa reala (sau fantasmagorica).El
interactioneaza cu terapeutul cautat cu nesat,din varii motive (reale/fantasme),devine dependent de terapeut,”se indragosteste”,…”il uraste”,…regresia…si sfarseste…Nu e numai cazul psihanalizei,desi aici legatura pacient-terapeut e cea mai foavorizanta unei astfel de intamplari.Sunt si alti practicieni ai psihicului „impicati”,psihaitri,psihoterapeuti…Cert e ca de multe ori cel
caruia i se prezinta un pacient la cabinet da dovada de incapacitate de a da solutie corecta pacientului,retinerea de a-i transmite fie ca terapia nu ii e utila (a sa sau in general),fie ca nu stie a evalua simptomatologia,trairea,tulburarea pacientului in mod corect si eficient,fie ca nu poate din motive ce tin de propria evolutie,de starea sa,devine in mod direct o agresiune cu consecinte imprevizibile si periculoase pentru pacient.
Se stie ca tulburarile de comportament au drept cauza combinatii ale evenimentelor vietii si evolutiei cuzelor psihologice pe termen lung,precum si ale predispozitiilor din punct de vedere biologic.
Exista n exemple dramatice ale calitatilor inselatoare ale diagnosticarii,ale terapiilor urmate si rezultatelor lor.Dupa parerea mea,aveti chiar un exemplu al acestui fapt pe una dintre paginile acestui blog (femeia in terapie…,caruia i-a murit „sotul”;acum,in cata masura poate fi incriminata ea sau terapeutul sau alegerea terapiei,e doar o chestiune de procente ,pentru cine a urmarit situatia ,nefericita in sine).
Va spun ca azi exista studii ample unde se demonstreaza cele spuse si de anonimul de mai inainte si de mine.Relevant este inclusiv studiul clasic facut inca din 1973
de Rosenham David.
Rosenham si inca 11 persoane apropriate s-au dus la diversi terapeuti ce trateaza psihicul,spunand ca prezentau simptomul „aud voci…”.Si-au dat nume false,insa au expus exact situatia despre sotie/ sot,parinti,copii,relatii de la serivici s.a. (invers cum a incercat dl burcos,cu nume real si o descriere inventata;chit ca-i oarecum alta discutie acolo).
Spre surprinderea lor,cu exceptia unei singure persoane,restul de 11 au fost toti diagnosticati ca…schizofrenici!
Cu toate ca s-au purtat toti absolut normal,nici unul dintre terapeuti nu si-a dat seama ca ei erau impostori!
Ca sa vedeti..,culmea!,in spitale sau la cabinetele individuale ale terapeutilor s-a constatat ca…mai mult de o treime din pacientii „reali” au fost indentificati ca fiind…impostori!!
Concluzia lui Rosenham a fost ca odata ce unui pacient i se pune diagnosticul de „schizofrenic” (sau…sau…sau… sau…),
terapeutii sunt incapabili sa vada dincolo de el,afectandu-i in mod direct,mai mult sau mai putin,dar in mod clar afectandu-i comportamentul,evolutia sa ulterioara si raportarile la relatiile de familie,la mediul socio-uman ce-l inconjoara.
Nu numai ca diagnosticele si terapia ce o urmeaza un pacient pot fi inexacte,dar ele pot sa aiba o pleiada de efecte negative asupra individului.
Cercetarile ce au urmat au indicat faptul ca incadrarea intr-o terapie anume si catalogarea sa ulterioara ,in mod gresit,conform acelei perceptii pe care apoi
o asimileaza fuzional si pacientul despre persoana sa,despre starea sa si cei din jur,pot avea urmari catastofale,evolutia persoanei fiind marcata negativ,cu repercursiuni grave,inclusiv facand dificil sa-si mai ia un serviciu sau,daca e oficializata terapia si „boala”,sa ia un imprumut la banca etc,deteriorandu-se functionarea sociala si psihologica a individului.
Link a aratat in 1991 ca efectul este ca tratarea tulburarii,situatiei derapajului psihic concret al individului (ori cel putin incadrarea in terapie si diagnosticarea tulburarii respective) poate induce rezultatul ironic al inrautatirii problemei personale.
Mai mult,auto-catalogarea poate fi o mare problema,mai ales pentru cei ce studiaza sau practica in domeniile psihologie,psihoterapie sau medicina, e o tendinta comuna anormala de a vedea in ei insisi tulburari despre care ei au invatat si/sau aplicat.Evident,difera ca manifestare directa in comportamentul acestora,insa de multe ori poate duce la situatii grave.
Cunoscand simptomatologia referitoare la diferite tulburari,ei pot sa-si recatalogheze propriile comportamente ca simnptome ale acelor tulburari.Daca,de exemplu,descopera ca sufera in mod „evident” de unul dintre comportamentele anormale despre care a citit,a aplicat intr-un anume tratament,intr-o terapie anume,ar fi bine sa se gandeasca de doua ori,nu ar trebui sa ajunga imediat la concluzia ca este „tulburat”,”afectat”,”epava din punct de vedere emotional”,”nepotrivit cu partenerul” etc,impingandu-si intregul comportament si intereaga relationare cu cei din jur spre „rupere”,”trairi spasmatice”,”impuls” etc.Spun asta,cu modestie (sper ca nu am deranjat prin ce am expus aci) si pentru ca aud tot mai des in ultimul timp,cu dezamagire,de mai multe persoane cu pregatire in domeniu…,care au avut diverse comportamente si reactii publice si/sau familiare de-a dreptul absurde,dramatice,urate si din punct de vedere terapeutic;iar daca ne gandim la consecinte…
inca astept o fata sau o tanara femeie sa ma ajute sa continui povestea… hai ca voi o stiti…
Nu stiu daca te ajuta,dar ai citit ce scrie la comentariul dinaintea ta?
Mi-a placut.
Pe fata din vis,fata din flori sau fata morgana …nu o gasesti niciodata…
Haha, anonimi identificati dupa ore? Ha ha… ce frumos… eu vreau un anonim la unu jumate =))
Si la ce va trebuie dragilor fata din vis? Si-asa nu stiti ce sa faceti cu ea, mai bine va vindecati de nevroza „nu te merit deci nu ma meriti” decat sa visati ca prostii si cand apare fata din vis sa o tratati cu curul.
Cu stima si respect.
da gs am vazut…
dar sa mai vada si altzii. si mie mi-a placut 🙂
Cristi mama, respecte pentru fobia ta de stadiul fuzional… Am invatat retroactiv de la tine o multime de chestiuni interesante.
Multumiri enorme pentru mailurile pe care le-ai postat pe dezbpsih, fie ca ai simtit ca sunt primite sau nu.
Chiar asa, ai descoperit cum fugi de asta? Ca din cate spuneai, mesajul era „fugiti, fugiti, fugiti”. Ai descoperit cumva cum? Avnad in vedere ca nu mai am acces la contul de yahoo, nu stiu ce descoperiri importante pentru sanatatea omenirii ai mai facut, asa ca te intreb direct si verbal, asa cum ii sade bine unui om sanatos la cap.
te pup
sunt multe cai de a fugi.
aici, pe acest blog anonimul care a scris primele 2 randuri a gasit-o pe prima si cea mai usoara, cumplita pentru un om obisnuit.
sa te inchizi in tine incat nici aerul, nici rasuflarea diminetzii, nici briza marii, nici taria muntzilor, nici iubirea lui dumnezeu sa nu mai ajunga la tine.
sa nu mai ramana nimic vizibil.
un cadavru inca viu, un organism in hibernare intr-o carapace de otzel armat.
pentru un astfel de om… doar un anumit om are cheia carapacei lui. iar acel om va veni la el cu darul cel mai de pretz. o iubire adevarata.
noi psihiatrii numim asta tulburare depresiva majora cu sau fara componente psihotice.
oamenii din popor au numit-o „povestea frumoasei adormite”
asta e prima cale
o prietena de-a mea… in psihanaliza de ceva timp se plange ca psihanalista o tot acuza ca este maniaco-depresiva. constient sau mai putin constient. ea nu se simte defel asa, dar are incredere in psihanalista ei si in interpretarile ei psihanalitice.
m-a intrebat: „oare daca incep sa ma port ca o maniaco-depresiva si sa fac ca toate alea… ma lasa in pace?”
a doua cale
mult mai grea. merge mai ales daca ai de a face cu un terapeut care nu are in spate o mare scoala de terapie cum este cazul psihanalizei.
solutzia este sa-l contzii pe terapeut. adica sa fii un fel de mamica a lui sau un fel de copil-parinte.
evident oroarea e maxima. te vei duce acolo, vei da banii tai ca sa-i faci lui bine si nici nu-si va da seama de asta… dar e unica solutzie.
cand agresiunea unui om este contzinuta si se transforma in iubire in popor se numeste: „frumoasa si bestia”
a treia cale este urmatoarea
„buturuga mica rastoarna carul mare”
ganditi-va pe ce se bazeaza terapeutul vostru. care sunt punctele lui de sprijin si cum se sprijina pe ele.
acceptati realitatea. sunteti un om slab… sub puterea lui. va si place asta… e un drog intens… de fiecare data cand suferi te duci la terapeut sa-ti spui (adica sa-ti iei doza de heroina).
slabiciunile terapeutuli sunt credintzelele lui reale
doboara-i credintzele mai ales prin slabiciunea ta nu prin taria ta si te vei elibera
a patra cale…
daca nu va e prea scarba… vrajiti-l pe terapeut. chiar provocati-l la sex. este si el un om… cu dorintze… chiar daca le neaga pana in fundul sufletului.
nu va vindeti pentru asta… jucati teatru si studiati reactiile lui…
ganditi-va ca are ani de experientza si experientza taticilor lui terapeutzi in spate. nu e usor.
luptati cu armelele lui: luciditate, sange rece, viclenie (inconstienta), manipulare (inconstienta sau constienta), dar nu va vindetzi. asta doar daca nu intentionati sa iertati omul respectiv si sa faceti o familie cu el
a 5-a cale
cea mai grea
este sa mori impreuna cu el si cu toti cei apropiati tie. sa alegi moartea psihica… sa te anihilezi si sa-i anihilezi pe toti cei care depind de tine.
daca e in puterea ta va pica si el
daca esti in puterea lui… vei disparea pur si simplu si niciodata nu va sti ce s-a intamplat. va ramane cu un mare semn de intrebare si un mare gol in viatza lui… gol pentru a carui umplere va trebui sa plece in cautare de tine si pana la urma va muri si el pe acest drum
atentie. daca alegi aceasta cale… nu pastra nimik pentru tine. nici onoare… nici bani… nici rude… nici relatii… ai voie sa pastrezi doar lucrurile care nu renuntza ele la tine orice-ai face. se numesc lucuri reale. in general se numara pe degetele de la o mana (daca esti norocos) si sunt lucruri „minore”… o floare uscata, un sambure de caisa… cine stie… o nuca.
!atentie pentru politisti!
eu vorbesc aici nu de moartea fizica… pentru ca este irelevanta. vorbesc de moartea psihica.
vreau sa va mai explic mecanismul proiectiv… un mecanism aplicat des in psihanaliza 🙁
cand tu te duci la psihanalist si-i zici… mi se pare ca esti ca mama mea… ea se va bucura… pentru ca a realizat un prim pas din planul terapeutic si anume realizarea identificarii cu imaginea materna. pacientul nu-si da seama de asta si va crede ca el se bucura ca a vazut-o ca mama lui… si va interpreta bucuria ei ca pe o acceptare a acestei relatii. !niciodata un psihanalist adevarat nu accepta sa fie mama ta! decat la modul „simbolic”.
ca sa testati daca „a acceptat” cereti-i un lucru real. o nevoie reala din viatza voastra. un lucru pe care orice mama l-ar face pentru copilul ei.
o sa va refuze si o sa va dea diverse explicatii (ca metoda nu-i permite… ca nu asa se face… ca rolul lui este altul)
atunci vei avea dovada adevaratei relatii care este intre tine si el
succes dragii mei
daca se atinge cineva de ce am scris aici (recte dorin) am salvat paginile si merg la ziar. si si-asa nu garantez ca nu o sa o fac
cu mila…
bafta dragii mei psihanalisti
Hmmm…. nu-i rau deloc… dar suna cu adevarat sinistru.
Chiar asa! De ce nu denuntati acest terapeut sau terapeuti care v-au facut rau? Ati ajuta foarte multi oameni in felul asta. Nu stiu daca poate fi demonstrat…puteti macar incerca.
legal nu face nimic rau
desi psihanaliza este ilegala in romania. multzumesc dragul meu anonim.
si, de fapt nici un fel de terapie psihologica… si nici ce fac tziganii (vrajitoarele)
nu putem face nimic acum dpdv. legal, desi o sa ma gandesc la asta. intreruperea „terapiei” pentru atatia oameni ar intrerupe o dependentza deja de durata in care omul ala si-a pus toata increderea intr-un hotz.
reactia la ruperea dependentzei (sindromul de sevraj) ar fi prea puternica si ar fi in masa. nu putem face asa ceva acum.
dar ideea e valoroasa. o sa ma gandesc ce putem face.
Pentru ca nu e vina lor… terapeutii fac si ei ce pot, fac ce stiu. Nu e vina terapeutului ca traumele au o anumita configuratie, la fel cum nu e vina pacientului. De ce nu dai vina pe un parinte ca a murit de cancer? De ce nu il denunti? De ce nu dai vina pe o fetita ca a fost violata in copilarie? (ma rog… unii dau), de ce nu o denunti?
Fratilor, cumnatilor? Voi aveti idee ce inseamna o profesie? Chiar as vrea sa aud pareri pe tema asta… de ce ne alegem profesiile pe care ni le alegem?
Si inca o intrebare? De ce spalatorul de veceuri nu il denunta pe cel care a defecat in veceu?
Parcurg o poteca. Si, in drum, un bolovan maaaaare. Maaaaare… ooo… nu am coarda, nu am pioleti, sunt singura… In stanga perete, in dreapta prapastie, in spate de-abia spalasem, si… oricum, dupa bolovanul ala se intuieste o lumina frumoasa. Ma uit in jur, intrezaresc ceva prin intunericul impasului, si, ca dintr-o minune dumnezeiasca, apare un salvamontist. Ma vede, surprins ca vede o domnisoara singura si curajoasa, scapa echipamentul in prapastie… Cum un barbat nu lasa niciodata o gagica la necaz, salvamontistul se ofera sa ma ajute sa ridic bolovanul. Ne straduim amandoi, pentru binele omenirii sa eliberam poteca de greutatile vietii. Dar bolovanul este greu… prea greu pentru un singur salvamontist, cu echipamentul risipit in prapastie, sa il ridice, impreuna cu o gagica. Prin urmare… raman langa bolovan o vreme, tanjesc dupa lumina de dupa el, si ma resemnez si fac cale intoarsa. Ma gandesc, cand ajung jos, sa il denunt la prima sectie. Mama lui de salvamontist… de ce s-a facut el salvamontist daca nu sa mute muntii din loc? Da… il dau pe mana politiei de nenorocit, sa vada el ce inseamna sa fii salvamontist…
Just, nu?
Exista „terapeuti” sarlatani. Orice nebun care a terminat psihologia poate sa se dea psihanalist si sunt destui. Un pacient tarumatizat de un astfel de personaj ar trebui sa-si poate face dreptate in justitie, la fel cum isi face cand ii fura hotul banii din buzunar. In medicina exista malpraxis, in domeniul psi ce se poate face?
ce fac altii din noi…mai e cum mai e, da ce facem noi cu ceea ce fac altii din noi…aici e beleaua!
Toma
Stimate dle Cristian Burcos,
ma bucur ca sunt oameni care au fost interesati de ceea ce mi-am permis sa scriu si eu la dvs.
Imi cer scuze daca ma semnez in continuare asa la dv.Pentru mine e confortabil.Nu-mi place sa aleg nici pseudonime sau nu stiu ce.
De asemenea,am vazut ca pe altii am deranjat.Chestie aparent banala si normala..Este cineva care,dintr-o frustrare poate neevaluata corect sau din cauza
afectarii convingerilor sale (neargumentate,dar probabil intersate din punct de vedere „loz”-istic),isi refuleaza toate in faptul ca am dat eu…ora la care a scris cineva inaintea mea,asta era „marea „mea greseala!
Aveti dreptate,dle Cristian Burcos,ati dat exemlu concret,de amica a dvs careia ii e indusa miseleste o stare anume,de catre psihanalista.Eu va spun clar care e scopul: sa o tina cat mai mult in terapie,pana o s-o aduca la un stadiu comportamental si perceptional al legaturilor sale manifestate public si/sau familiar cu consecinte inclusiv de genul rezultatului ce l-ati dezbatut si dvs pe blog,unde femeia aia pe care,din pacate (dupa parerea mea) ii mariti mult din contributia la tot ce s-a intamplat acolo.Eu afirm cu tarie ca,inclusiv in acest caz,sunt premizele ca acea persoana care ii e psihanalist sa faca parte dintr-o adevarata mafie (si nu am nicio rezerva sa o numesc astfel) de terapeuti,cu precadere in psihanaliza,care produc adevarate tragedii inter si intraumane.
Ati intuit bine,exista pericolul ca ,daca se inrerupe „dependenta” de ani de zile…in care pacientul si-a pus toata speranta sa ca „se face bine” (de ce simptom,nu stie…,urmeaza sa i se…”puna pata” sa i se nazare psihanalistului…).E o mare mare problema.Eu trag un serios semnal de alarma pentru cei care cunosc ,au persoane apropriate intr-o astfel de terapie.Ademenirea este facuta cu stil,de aceea…,ca un copil la jeleuri…,cum sa nu te arunci?!Ati numit ademenitorul modest hotz,dle Burcos.Eu consider o crima asta.
Au mai fost cateva pareri care spun de existenta terapeutilor sarlatani care ar trebui dati pe mana justitiei.
De asemenea,cineva intreaba de ce nu „dati in vileag psihanalistul ce v-au facut rau” (am iesit de pe internet,citatul e aproximativ,scriu acum si intru apoi sa postez).
Este simplu,stimate domn sau doamna: pacientul NU POATE,”servajul” il impiedica sa miste,teama de sucombare launtrica si autolipsirea de asa-zisul suport…estompeaza orice demers posibil re-directional(-t), in sensul exprimat de dv.
Daca face asta,e ca si cand ar muri si el,lagatura e „pana la moarte”.Ma duc acum cu gandul,inerent,la doua chestiuni: la ce s-a ajuns in final cu cel cu nevasta aflata in psihanaliza si cu terenul…si la urletul de la meci (sunt pe dinafara total,dar e imposibil sa nu remarci,atat de aiuristica si macabra e stigarea) „caine pana la moarte”…
Legatura e fuzionala total,indestructibila.Stiti doar ca e „iubirea ” (sex?) -diferita de la caz la caz,una e sa fie,de exemplu,pacientul barbat si psihanalistul femeie sau sa fie tot barbat,desi…- ,”inrairea” si „izgonirea din rai” a terapeutului …etc,ca sa nu mai zic de „refularea” a tot ce a inmagazinat pacientul in viata sa (copilarie etc) cu virulenta catre inmagazinatorul intuit,indus de terapie,coroborat cu sentimentul de care pomeneati dvs dl Burcos de „fugi,fugi,fugi”…,de oricine „te tine” in neevolutie (a cui,a pacientului sau a psihanalistului?)
si,astfel,esti canalizat spre „revolutie” cu tot ce te „opreste” de la a fi fericit („fructul oprit”
…ti se transmite in fapt fructul otravit!),calci totul in picioare,”razi”,nu ierti nimic,aduni,cumulezi din rasputeri tot ce ai avut ca frustrare,ca necaz,ca neintelegere,ca suferinta (fizica sau emotionala)…Ti-i arunci rand pe rand peste bord sau chiar simultan uneori,ba chiar esti expus reluarii intr-o
ciclicitate a traseului deja „servit”,pe toti ce ia-i (ti s-au )trecut pe „lista neagra”,cu intensitate mai mare sau mai mica la fiecare (tendinta fiind de a „aplica lovitura mortala” cu precadere locatarului cu care EU-l tau relationeaza cel mai intens,dar e si cel mai izolat de restul…,unde ai sanse maximale , maximizate conjunctural relational).
Spuneati ,stimate domn,ca e ilegala,ca practica.Si atunci,cum de a ajuns sa aiba atatia practicanti (mai ca as fi scris prozeliti)?Chiar pe blogul acesta am gasit parere
sustinuta si recunoscuta ca o practica in psihanaliza precum ca „
„psihanalistul nu se raporteaza niciodata neutru la alegerile si valorile pacientului” (Branisteanu),ci…(?!).
Imi permit sa afirm ca,vis-a-vis de momentul in care s-ar putea face ceva…(sindromul servajului,despre asta zic),daca am fi stat toti la tv,nu stiu daca inca nu stiu cati ani nu mai era in tara asta comunismul…
Daca nu acum,atunci cand,dl Burcos?
Oricum,daca doriti si va implicati,in mod clar aveti un sustinator.Dar va zic ca daca ati vrea sa faceti un partid,ati avea toate sansele sa-l inscrieti!
Cu stima,…hai sa-mi zic X,e cel mai impersonala notare posibila (desi,am zis,imi displace sa procedez astfel),sa fie o raportare…
Aici e scaparea… ca mai putem face si noi ceva pe cont propriu, nu sa ne lasam toate greutatile pe seama altora ca niste tembeli plangaciosi… Iti gasesti singur drumul spre sanatate… asta e… si apoi… te intorci si vezi unde s-a gresit, si ce se poate repara, daca e cazul. Sa dai vina pe unul pe altul, si sa nu te uiti la ce contributie iti poti aduce chiar tu este o mare dovada de prost gust. Nimeni nu poate sa iasa dintr-o terapie mai rau decat a iesit. Daca aveai atata parte sanatoasa in tine incat sa o duci cat de cat inainte de terapie, in mod sigur o poti gasi.. daca o cauti… daca te uiti ca prostu’ si dai vina pe terapeut, pe sarlatani, pe dumnezeu, pe soarta, pe basescu, pe sistem… atunci.. dumnezeu cu mila…
Dupa mine, a te gandi la politie cand cineva iti provoaca un neajuns, de orice natura, mi se pare o atitudine de paracios, de copil mic, de genul „mama lu’ andreeei… andrei mi-a spart mingeaaaa :((” Penibil, jalnic… Politia are treba ei… furturi, violuri, crime, jafuri… si-asa sunt putini si ca vai de ei, prost pregatiti si sfrijiti… cred ca daca ii spui unui politist ca te-ai dus la terapeut si ala nu ti-a interpretat corect o situatie transferentiala si din cauza asta tu acum nu mai poti sa iesi din regresie, se uita crucis la tine si te trimite la spitalu’ 9. Sau… poate vreti ca acum, sa se dea o ordonanta sa prescrie si politistii medicamente? Psihanalisti din toata lumea, uniti-va… ce e Politia? Nu e un fel de „il chem pe tata”?? Si ce e „il chem pe tata?” nu e atitudine de copil tembel?
Fratilor… just… clean up your own mess…
dle X,
sa inteleg ca sunteti persoana ce a postat comentariul tot la fel de amplu de pe 4 august?
Exact,gs.
Si scuza-ma ca nu ti-am multumit si tie pentru…atentie!
X
Da…,chiar mi-a placut.
Ati continuat in acelasi mod (ptr mine).
la intrebarea dnei Anamaria,de mai jos
Si inca o intrebare? De ce spalatorul de veceuri nu il denunta pe cel care a defecat in veceu?
eu dau un raspuns ce o sa vi se para cu siguranta un panaceu,poate…,sau ceva de SF,nu stiu :
pentru ca e doar un rahat cu apa rece,dna !!!! )))):::::….
Ca si psihanaliza,prin reductie.
V-ati suparat pe Cristian ca …pe sat.Paralelismele ce le tot postati ar avea darul sa contracareze ce zice omul asta si altii ca pacientii nu pot sa-i demaste si sa-i aduca in fata legii pe psihanalistii ce au cazut prada unor astfel de „specialisti”.De rasul-plansul lumii!
Da,omul chiar are curajul sa zica ceva si…”pac,ia vezi…!,intri pe teren minat,taci!”.E posibil,la cate nenorociri si malformatii umane lasa apretate psihanalistii,e posibil sa se gaseasca multi care sa se simta lezati.E ca-n poanta cu hotzul striga „uite,hotzul!”
Succes si de la mine,Cristian Burcos!
Se pare ca voi ati raspuns deja in legatura cu creierul spalat:)
E o tehnica si asta a ta…,ca psihanalista?Sau a avut grija deja de tine persoana te psihanalizeaza.
Fericitilor!
Dupa mine, a te gandi la politie cand cineva iti provoaca un neajuns, de orice natura, mi se pare o atitudine de paracios, de copil mic, de genul „mama lu’ andreeei… andrei mi-a spart mingeaaaa :((” Penibil, jalnic – Anamaria Ivan.
Nu-i adevarat. Sa nu luam tot ce zboara in sens psihanalitic. Societatea asta are niste legi care nu-ti permit sa te razbuni singur pe un agresor. Daca eu ma duc si-i dau in cap psihanalistului fiindca si-a batut joc de mine, eu voi sta la puscarie, nu el. Ideea ca eu mi-am facut-o cu mana mea nu se potriveste in orice situatie. Multi dintre cei care apeleaza la o terapie nu sunt capabili sa reziste manipularii din partea lui. Eu nu vorbesc de psihanalistii ok, ci de sarlatani. Cate cazuri, in special in america, n-au fost de abuzuri din partea psihiatrilor. Dovedite.E un domeniu foarte delicat, asta-i problema, nu infantilismul pacientilor.
La psihanaliza nu se poate „spala creierul” deoarece este un tip de interventie care tine cont de rezistentele pacientului. Nu il lasa pe pacient fara aparari la dispozitia terapeutului, ca in hipnoza, de exemplu.
Chiar si sugestia devine minima cu cat psihanalistul a fost mai bine analizat si nu isi proiecteaza propriile dorinte.
Psihanaliza nu pune in pacient nimic din ceea ce el nu detine deja ci doar scoate la iveala ceea ce pacientul are nevoie ca sa supravietuiasca mai bine. E mult, e putin, habar n-am.
Daca i-ar spala creierul, ce i-ar pune in loc…? Pe al terapeutului? Nu stii daca ar fi neaparat mai bun:)
ce e aia o rezistentza?
Rezistenta? Rezistenta la…a nu face ce i se induce,ca sa ramana in terapie pana innebuneste de-a binelea si aduce satisfactii financiare si de natura terapeutului.Uitati-va ce aflux de papa-lapte lucreaza cu psihicul oamenilor si veti vedea la ce riscuri enorme se expun acesti defavorizati ai sortii daca apuca pe mana unuia de aceasta speta.
Problema spinoasa e ca psihanalistii lucreaza ilegal si nu au o pregatire reala si solida in domeniul psihologiei.Orice profesoras si orice pusti cu oarece idei de psihologie…) intra aci,la psihanalisti.Nu mai zic ca sunt din „vechea garda” o sumedenie de…,dar daca li s-a dus vestea,trag saracii acolo ca musca la rahat.
Terapia in sine e periculoasa,tratare lunga…,boala grea…,venituri multe…
intr-adevar…iti dai seama ce pilaf tre sa fii ca sa te duca de nas un papa-lapte?:))) macar asa…daca te fraiereste unu destept mai ai o consolare da asa…:D
Toma
Toma,
aici nu e vorba ca te fraiereste unul la piata la cantar…
E vorba de oameni si,daca pacientul are clar o disfunctie (emotionala ori de alta natura),psihica,atunci e ceva in neregula si,fie el (daca nu e mort) ,fie cineva din jurul lui,ar putea sa-i arate pe cineca ce lucra cu psihicul uman.Daca insa persoana respectiva e un papa-lapte,adica un novice ,un nepregatit (ca sa iti traduc) profesional sau el insusi cu probleme mai mari ori mai mici,inclusiv poate identice ori apropriate cu ale potentialului pacient,pot aparea mari probleme pentru potentialul pacient.
Ca sa fiu si mai clar ,pentru tine,daca pui un baietel de asta…ce am vazut pe aci ca mai sunt,cu 12 clase (maxim) si care doar a citit el niste Freud pe diagonala sau are vreo fantasma ca n-a fost ghicitor in stele ,sa se apuce de psihanaliza (si/sau altceva,la adlerieni,la hipnoza etc…),iese rau! Ori vreo fatuca dintr-asta care a mers si ea pe la nu stiu ce intrunire,a avut o problema ca i-a dat ma-sa lapte si ea a confundat cana cu cutia de aracet…etc,iar acum si-a descoerit vocatia dupa un „curs” la fara frecventa de o saptamana-doua…,s-a vazut psihanalista intr-o vedenie de-a ei gen aurolacul ce striga „am venit,sunt Isus Hristos” etc,e cazul sa sigilam aceasta ineptie!
Daca o prectica ilegala ,psihanaliza,a ajuns sa produca atatia „specialisti” ,sa se inmulteasca precum sobolanii si exista,iara,atatea probleme ce direct le genereaza,negative,e un semn de intrebare nu pentru cei ce incaseza onorariul,nici pentru cei ce-l dau,ci pentru societate in sine.
Ca sa merg si mai departe,poate intelegi (sper,pentru tine),uita-te si matale prin ce e prin politica,cum e o adevarata placere a astora ce ne conduc sa puna vreun electronist cu liceul ministru la agricultura sau pe unul cu mecanica la sanatate etc,n exemple.Ce iese?Poate nu stiu,poate nu vezi,dar …e „foarte bine”,nu?
Nu neg ca poate unora le place.
Si inca o intrebare? De ce spalatorul de veceuri nu il denunta pe cel care a defecat in veceu? Dra Anamaria Ivan
Raspunsul: PENTRU CA E UMAN!!!
de-asta…
Fac o precizare, pentru a stavili aceasta fantasma a psihanalistilor fara numar: psihanalisti sunt foarte putini in Romania in acest moment – si in absolut, si relativ la numarul celor care au nevoie de psihanaliza.
Pentru a afla numarul psihanalistilor romani(acreditati!), vizitati site-ul Societatii Romane de Psihanaliza, http://www.srdp.ro. Pentru psihoterapeuti in general: Federatia Romana de Psihoterapie, http://www.psihoterapie.ro.
interesanta asociere ana
Superinteresanta asociere!!! Mama,mama,ce de cai verzi pe aci…!
Raspuns pentru Anamaria Ivan:
vad ca tu intrebi,tu raspunzi…Te grabesti sa te asculti singura pe blogg?
Nu denunta spalatorul de WC pe cel ce face caca acolo pentru ca el astam stie sa faca,sa spele WC.Iar asta nu e o infractiune,sa speli WC.Infractiune este sa duci un om nevinovat (poate doar de suferinta sa,de frustrarile sale,de incapabilitatea de a avea o relationare sanatoasa cu semenii sai),acel pacient,spre suferinte iremediabile (chiar si la moarte…,dupa cum am vazut,din pacate).Si,daca apelezi la ceva ce e ilegal si periculos,la ce sa se astepte pacientul?
Adaugare: s-ar putea sa-l denuntem,totusi,daca mai eram pe timpul lui Ceasca,poate atunci ala ce spala WC putea fi un turnator,in afara de a turna apa peste caca.
vad ca rocky si anamaria ivan si un anonim stau sadezbata de vreo 3 zile palpitantul subiect „veceu-caca-rahat”.Mai luati o pauza!Uneori,la unii semeni ai nostri ar trebui chiar sa li se spele creierii (minim partial).
I
pentru dl Baftoi : sunteti sigur ca toti cei de pe lista aia cu „acreditati…” nu sunt in stare sa faca parte din categoria acelora descrisi foarte interesant de dl X pe mai sus?
„Acreditati…” cum…?Au fost in analiza la unul care le da nota de trecere si-i zice:”apt,treci la incasari de azi?”…
Se poate ajunge la a fi psihanalist acreditat fara sa ai studii de specialitate (gen medicina,psiholologie etc…)?
Daca aveti amabilitatea,raspundeti.
Si inca ceva…Care e numarul celor din „generatia urmatoare…” de psihanalisti? Daca subliniati ca exista o lista cu cei (acreditati!),ce se intampla cu cei neacreditati? Cei acreditati activeaza legal in Romania?Si ar mai si altele…
II pentru dna Branisteanu:
Daca ati zis ca… :
Psihanaliza nu pune in pacient nimic din ceea ce el nu detine deja ci doar scoate la iveala ceea ce pacientul are nevoie ca sa supravietuiasca mai bine.E mult, e putin, habar n-am.
…,daca dvs personal nu stiti,atunci cum de „stiti” ca psihanaliza scoate la iveala ce are pacientul nevoie? De unde stie asta?
Si,daca sunteti amabila,pacientul are nevoie doar de atat,doar sa supravietuiasca,doar atat?Nu e cam periculos sa credeti asta? Eu stiam ca omul are si alte aspiratii,sa daruiasca si sa primeasca iubire,sa se reproduca,sa aiba bucurii,sa aiba cariera s.a.m.d.!
Dar,fiecare cu parerea si limitarea lui.Mie mi se pare o tinta prea mica aceea pe care o expuneti aici si vad asta si ca o slabiciune personala ce o expuneti,dar si ca o limitare a terapiei ce o sustineti.
Pt. dl alpha: „acreditati” era un fel de a spune, poate ca nu cel mai fericit.
Pentru a putea fi psihanalist e necesara o „formare”. Preconditiile sunt: 1. Sa fi urmat tu insuti o analiza, cu scopul de a putea aproxima apoi cat mai bine si prin proprie experienta ceea ce traieste pacientul; 2. O licenta in (alternativ) Medicina, Psihologie, Pedagogie, Sociologie, Asistenta sociala, Filosofie; 3. Activitate clinica de psihoterapie si psihanaliza, macar ca posibilitate; 4. Motivatia si aptitudinile necesare.
Admiterea in Programul de formare se realizeaza sau nu in urma unor interviuri cu psihanalistii (deocamdata, straini) din asa-numitul „Sponsoring Committee”, membri IPA (International Psychoanalytic Association). Programul de formare presupune: 1. Analiza personala; 2. Seminarii teoretice si clinice, timp de 4 ani; 3. Doua cazuri supervizate de psihanaliza.
La incheierea Programului de formare, exista o evaluare finala, in urma careia persoanele din program, denumite candidati, sunt admisi sau nu ca psihanalisti practicieni.
In fine, nu va mai plictisesc cu detalii, dar le puteti afla de pe site-ul SRP, la sectiunea „formarea in psihanaliza”. La „statut si membri” veti vedea ca exista in acest moment 9 psihanalisti „plini” si cam 19 candidati (lista mai poate fi actualizata putin). Nu stiu care e parerea dv., dar chiar si pentru un singur oras, cum e Bucurestiul (aici sunt masati cam toti), nu mai zic pentru o tara, sunt extrem de rarefiati in „teritoriu”. Daca vorbim despre psihanalisti. Daca dorim sa vorbim in general despre psihoterapeuti, atunci foarte bine poate fi citita si lista de pe site-ul FRP.
Scuze pentru aceste explicatii putin cam tehnice, dar erau inevitabile daca e sa va raspund la ce m-ati intrebat. Fireste, nu neg ca pot exista cazuri de specialisti slabi sau de malpraxis. Este riscul oricarei specialitati, iar psihanaliza nu face exceptie. Dar dati-mi voie sa am indoielile mele atunci cand citesc pe acest blog, numai in ultimele doua saptamani, depre vreo 4-5-6 cazuri de psihanalisti care ar fi nenorocit diferite persoane – daca am numarat bine. Mai avem putin si, vorba bancului, depasim granitele tarii.
Mai exista, din cate stiu, si cazul in care unele persoane se pretind psihanalisti si, eventual, apar cu cate un anunt la mica publicitate in care spun ca vindeca – urmeaza doua puncte si, de-a valma, o lista de afectiuni – psihice, spirituale, destinale, paranormale – oricat de lunga. E ridicol, desi inteleg totodata tentatia sau dilema cuiva care nu stie foarte multe despre psihanaliza (si, in fond, nici nu e obligat sa stie). Dar e bine sa stii daca psihanalistul sau psihoterapeutul de orientare psihanalitica la care mergi este membru al Societatii Romane de Psihanaliza sau al Asociatiei Romane de Psihoterapie Psihanalitica (ori al asociatiilor corespondente in cazul jungienilor, adlerienilor, existentialistilor etc.). Caz in care inseamna ca are un cadru profesional si sansa la o formare.
diana
„pacientul are nevoie doar de atat,doar sa supravietuiasca,doar atat?Nu e cam periculos sa credeti asta? Eu stiam ca omul are si alte aspiratii,sa daruiasca si sa primeasca iubire,sa se reproduca,sa aiba bucurii,sa aiba cariera s.a.m.d.!”
Este adevarat tot ceea ce sustineti doar ca exista niveluri diferite ale intelegerii. conceptele folosite au cumva continut diferit.”A supravietui” nu se refera in acest caz la nevoi bazale (foame, sete ,sexualitate etc)ci la tot ceea ce s-ar putea ascunde in spatele unui comportament de acest tip dincolo de limita supravietuirii .(poti manca cand esti depresiv mai multa ciocolata sau inghetata, achizitiona lucruri in dorinta de-a capata o noua identitate, poti face sex crezand ca-ti cauti partenerul, poti fi agresiv pentru ca doar asa razbesti in aceasta lume dura…sau o multime de alte explicatii..diferite desigur de la persoana la persoana. Intr-o analiza se ajunge dincolo, cumva in spatele aspiratiilor, in spatele imaginii frumos fabricate pe care intr-o proportie mai mare sau mai mica o servim celorlalti…deoarece fiecare comportament uman are in spate o motivatie adanca…aceea de-a primi ceea ce are nevoie. Unii pot intelege asa cum dealtfel au fost invatati ca nu pot primi dragoste decat daca ofera primii, altii asteapta ca mai intai s-o primeasca…orice alte atitudini isi au propriile justificari decelabile intr-o analiza. In masura in care ajungi sa intelegi cum functionezi tu insuti si sa accepti, fara a cere feed-back.uri externe de genul ( e bine asa? cum sa fac? nu stiu sa ies din asta?)poti „supravietui” pentru ca-ti cunosti nevoile si modalitatile de satisfacere…Nu stiu daca am reusit sa fiu suficient de explicita …scuze daca m-am exprimat prolix…
Hai ca ma bag si eu in discutie…(ma rog,dna Alpha,am inteles ca doreati un raspuns de la dna Branisteanu,dar acum zic si eu,dupa Diana,daca nu e cu suparare…)
E…,da,e „adanca” rau…,Diana:
fiecare comportament uman are in spate o motivatie adanca…aceea de-a primi ceea ce are nevoie
Deci,saracul pacient,pentru el psihanaliza e o forta malefica unde el se duce turmentat de viata,ca la ultima speranta, sa primeasca „ce are nevoie”.Si psihanalistul ghiceste,afla el cu mijloace specifice…care e nevoia,ce are nevoie pacientul.Cat de veridica poate fi abordarea asta?Eu am dubii mari.
Cumportamentul uman…Da,comportamentul uman are nevoie de ceva ce ii convine,insa daca se aplica intocmai asta,care-i pretul?Si daca e cum spui tu Diana,ar insemna sa facem toti ce vrem si cum avem nevoie,iti spun,ceea ce tu afirmi inseamna ca omenirea ar fi murit de mult timp,daca ar fi fost asa.Nu,nici vorba de asa ceva,a aspira sa primim ceea ce are comportamentul nostru nevoie,sub tenta exclusivista pe care o spui tu,fara sa tinem cont de mediul in care existam si de cei din jurul nostru (familie,colegi de serviciu,de studii etc,de la chestii marunte ,curente,la cele mai mari,ale fiecaruia) ne separa de lume,ajungem…Esti putin cam visatoare.In lumea reala,oamenii ,din cate stim si vedem,ca sa poata trai,trebuie sa renunte la o parte din vanitatile proprii,sa faca si compromisuri,sa poata sa renunte la unele din dorintele afisate sau ascunse in EU-l propriu,altfel,nu pot convietui.E un paradox,poate,dar necesar.A aspira la a avea,a primi ce „are nevoie” e un lucru normal,e necesar,dar e exclus sa poata fi si suficient,fara compromisuri si cedari personale,in favoarea a ceea ce „are nevoie” si cei din viata ta,de oriunde ar fi.Iar daca in analiza „ies” si mai pregnant,decisiv,astea la iveala,stimuland precum…(scuze,dar nu am alta comparatie) precum punctul G (zic asta ca intre noi,femeile,ca nu ne…aude nimeni!), atunci pacientul primeste un stimul maximal,e excitat la maxim si,”satisfacut” ca a primit ce doreste si i-a placut la nebunie (nu insinuez nimic,desi…,ma rog…),revine in viata de zi cu zi,agitatie,oameni,probleme,conflicte,frustrari…,pai…”ia mai dai in m…tii ma-sii pe astia,nu corespund aspiratiilor,ai vazut ce m-a !stimulat adanc! psihanaliza,ia…” si…”rade tot ce prinde” in afara „satisfacerii” persoanale.
Traim inconjurati de oameni,mai mult sau mai putin exact cum ne-am dori,Diana!
A,mai iti zic o chestie,cu feed-back-urile externe…Asta spui ca iti place,ca ajungi la satsfacerea nevoilor,cum ai zis tu…
Iti impui un stil de a fi izolat,izolant,Diana.Te cunosti pe tine ,corect.Dar ce supravietuire e aia in care…doar urmaresti autosatisfacerea unor necesitati (de orice natura) proprii?Chiar tu spui ca unora le place sa ofere…numai dupa ce primesc,altora invers,mai inainte ofera,apoi vor sa primeasca.E o biodiversitate in omenire,ai evaluat corect.Si iti dau solutia,unica: fara compromisuri,fara a renunta fiecare la ceva,nu se poate trai.Si,nu spun ca e in general la toti,dar asa ar trebui sa fim,asa cred eu,asa sunt eu personal:daca nu imi place un lucru,o chestie anume…la persoana cu care am o aspiratie comuna (oricine ar fi),am o satistactie peste cea pe care as fi avut-o realizandu-se aspiratia mea,daca se realizeaza aspiratia persoanei respective,pentru ca stiu ca datorita mie s-a realizat si sunt bucoroasa ca am daruit aceasta posibilitate,indeplinind astfel dorinta,aspiratia acelei persoane.Asa cum am mai adus vorba mai inainte,daca am face toti ca tine (ai zis ca te-ai „exrimat prolix”),familiile din lume ar avea o singura persoana,am fi precum animalele…,ne-am reproduce toti cu toti…si supersatisfactie!
Eu as zice ca ai nevoie si de un dus rece,cu apa sau de alta natura.
De unde stim ca psihanaliza scoate din pacient ceea ce el are nevoie?
De la pacienti… Nu vi se pare ciudat ca dintre toate situatiile de „malpraxis” discutate ai, pe blog, nici una nu este relatata de catre persoana in cauza: pacient, ci de catre altcineva ce l-a cunoscut pe cel care a fost in cura psihanalitica?
Voi explica de ce se intampla astfel cu cei din anturajul pacientului, intr-un posibil alt mesaj.
Ce se intampla cu pacientul pe parcursul curei? Din punct de vedere afectiv, el redevine copil pentru a-si relua cresterea pe un alt fagas alaturi de un alt tip de parinte.
Pacientul ar fi putut in dezvoltarea sa ontogenetica sa parcurga un traseu mai echilibrat daca parintii sai ar fi fost mai echilibrati.
Prin intermediul curei, relatia cu psihanalistul nu il face sa fie altceva decat ceea ce ar fi putut fi. In acest sens, solutiile adaptative nu sunt venite de la psihanalist, induse, asa cum spune, de exemplu, corespondentul nostru numit X., ci sunt create de catre pacientul insusi in relatia cu analistul.
In acest sens am spus ca pasihanaliza scoate din pacient ceea ce el are nevoie.
In ceea ce priveste „supravietuirea”, colega mea Diana cred ca a explicat chiar mai bine decat as fi putut-o eu face.
Mi se pare ca subiectul pe care il puneti in discutie, d-na. g.s., este cu totul altul decat discutia ce l-a declansat, dar, in ceea ce spuneti, aveti dreptate.
Noi plecaseram de la intrebarea in ce fel psihanaliza scoate din pacient solutiile de care acesta are nevoie.
Dvs. puneti in discutie o intrebare cu privire la legitimitatea sau adaptabilitatea sociala a nevoilor individului.
pentru X.:
Psihanalistul nu ii distruge rezistentele pacientului ca sa prelungeasca terapia?:)
Pai de ce nu o scurteaza pacientul? Ce credeti? De ce nu ii spune analistului: „Te rog, ajuta-ma sa fiu mai sugestionabil si zi-mi apoi ce sa fac ca sa fac asa cum e bine si sa termin cura mai repede!”. Ce ati raspunde daca ati fi psihanalisti? Hai, vreau raspunsuri!
diana pt. dna. gs
cu scuzele de rigoare pentru exprimare… Ceea ce am dorit sa exprim a fost faptul ca de multe ori ne simtim cuva „obligati” sa adoptam animite comportamente simtind ca nu putem face altfel peentru ca nu se cade, pentru ca nu facem noi asta sau pentru ca nu am facut niciodata. Si cateodata facem aceste compromisuri cu-n efort mai mare decat merita… Faptul ca traim intr-o societate presupune adoptarea anumitor reguli desigur dar normele sociale s-au tot schimbat de-a lungul timpului. Ceea ce-a fost valabil intr-o anumita societate si intr-un anumit timp a fost prohibit in altul.Nu traim izolati, nu inseamna ca nu avem moralitate dar cu totii stim ca undeva in lume copii mor de foame si nu ne tavalim pentru asta, ne ducem la film, ne cumparam haine, plecam in concediu. Suntem oare mai putin morali? Cred ca interpretarile nu pot acoperi arii largi, explicatiile nu pot si nu trebuie sa o singura varianta. Va multumesc
Dl Baftoi,multumesc de raspuns.Tehnic,e corect ce m-ati informat.Practic,e putin cam diferit…Teoria ca teoria,dar practica ne omoara!
Daca aveti curiozitatea,pe aceasta tema lansata de Crisian,chiar pe pagina asta de comentarii,este cineva care a adus niste informatii,concrete,pentru ce se intampla in realitate,chiar si Cristian a abordat subiectul.
Va convine sau nu,ar trebui sa acceptati ca psihanaliza e o practica ce nu are legalitate in Romania,nu exista niciun control asupra acesteia,de orice natura (vedeti ca s-a facut o analiza a opreatiei lui Teoctist,l-a controlat medicul Oprescu,in aceeasi asociatie si prieten cu el,pe cel care l-a operat pe Teoctist;intuiti rezultatul?)…etc.Iar daca sunt aceste cazuri pe care unii le-au relatat,m-as fi asteptat sa nu va enerveze asta,ci sa cuantificati corect,sa va bucurati ca sunt persoane ce vin sa iti spuna cu curaj problema pe blogg.Eu am gasit interesant sa intru aici exclusiv pentru asta.Si pentru ca se discuta si dezbate,nu doar citim clisee si poze.
Ai explicat Diana, ceva…,dar nu m-am referit la nevoi de „foame si sete …” cand am zis de „aspiratii”.Desi,de multe ori si astea pot fi.Dai dovada ca si pentru tine e asa.Nu-mi place.Aspiratiile…,da…
Gs,nu m-am suparat,dimpotriva,eu cred ca asta e si motivatia de a fi pe blogg,sa discutam.De acord cu ce ai spus tu,cu o observatie: nu toti sunt capabili sa asimileze chestia cu „imi place sa fac asa cum vrea si el sau ea,ma bucura fericirea lui si de asta sunt fericit/a,chit ca nu coincide cu ce as fi fost eu ferit/a sa facem in cutare problema”.
In plus,daca ne aratam muschii si zicem „da,e asa cum zici tu,dar vreau sa facem ca mine”,atunci aspiram mental ce zice Diana,”satisfacerea” a ceea ce avem nevoie,dar practic ne ducem asta in derizoriu,caci acea aspiratie poate fi neralista,
incorecta efectiv.Si,daca tinem s-o punem in practic,ca asa vor muschii nostri,aspiram…si consecintele,de regula nefaste.
Pentru ca,din fericire (parere si a mea,gs) ,nu traim singuri cu noi doar,iar incapatanarea de a satisface nevoia mea,nu pe a ta,daca sunt ambele realizabile practic (nu ma refer la tipologia nevoii,nu conteaza) sau,pe a mea,chit ca e gresita,dar pe a mea ca vreau eu si asa am eu satisfactie!,ne induce o stare de placere momentana,ca se face nevoia mea,dar inonstient imi fac mie rau,prin ce intervine ulterior,atat relational,cat si in interiorul meu.Ca unii suntem si masochisti,asta e clar.
Dar,mai mult decat orice,mi se pare o lipsa crasa de toleranta si dialog in societatea de azi,atat la nivel micro,al familiei,cat si la nivel macro,al insasi societatii in care…”supravietuim”.
Multumesc si de raspunsul dat,dna Branisteanu.Dar tot nu spuneti daca „aveti habar” daca „e mult sau putin” ceea ce ati afirmat anterior.la ce va intrebasem…Si,stiti sau nu?
Daca spuneti ca pacientul urmeaza…traseu copil-adult la psihanaliza,bun,asa e,dar…ce va garanteaza dvs ca in analiza proprie terapeutul a capatat acele abilitati de a face corect demersul de care ar avea nevoie pacientul?
Mai ales ca va contraziceti grav in afirmatii,intrucat anterior ati afirmat ca psihanalistul nu asista ci se implica direct in…!?Acum ziceti ca ,de fapt,pacientul creeaza si isi face…E o meteahna grava a psihanalistilor (sunteti psihanalista si dvs?).Vorba lui Cristian,toti vorbiti…si scrieti,dar mi se pare si mie ca nu spuneti decat ce ati vrea voi sa auda ceilalti,ce aveti voi satisfactie pentru ce comunicati,nu realitatea.
Au fost cateva cazuri puse aici de probleme,eu nu le-as numi pe toate malpraxis.Insa,daca au fost,inseamna sa le negam daor pentru ca unora nu le convin,nu le accepta?
Ati spus ca nu sunt spuse de pacient.Si eu cred ca nici nu au cum,a face asta,e alta treaba…,ii e fie imposibil (cum ne-a zis dl X,ca motivationalitate),fie cred ca sunt probleme de alta natura (expicate si de Cristian si de altii).
Nu stiu de ce aveti inclusiv dvs,dna Branisteanu,aceeasi tendinta obstructionista ce am mai remarcat=o si la altii,mai ales bloggeri,de a „vopsi” cioara,cand realitatea existentiala si cazuistica ne prezinta cu totul altceva.Poate e si o frustrare launtrica,poate si o tendinta absolutista,nu stiu…,dar ceva nu e in regula.
Psihanaliza scoate din pacient ce are el nevoie…,prin faptul ca-l creste,cum ziceti,de la copil la adult.Si daca-l creste mai prost decat a fost crescut?Si daca pe traseul asta (indragostire…,ura…,refulare…) se intampla ceva de genul dnei din Craiova,cat mai poate ea fi fericita si cat anume din nevoile ei sunt azi satisfacute,cat din ce a primit ea ca satisfacere a nevoilor proprii de la psihanaliza mai e de actualitate dupa…o moarte,dupa starea in care-s copii aia si chiar din trairile ei de azi,post sau intra cura psihanalitica?
Nu e posibil ca pacientul sa traisca in fapt o pseudovindecare,o pseudosatisfactie?Daca e o pacaleala si el,in fapt,traieste o (dez)iluzie si asa mai departe,un perpetuum mobile extrem de satisfacator pentru psihanalist…,din pricini…multe?
In plus,daca vd asimilati cumulativ ce ati spus impreuna cu chestia cu „saisfactia”…Dianei,chestie ce o aveti fuzionala cu Diana…,mi se pare o reductie ilozationalista a persoanei,pentru ca nu poti fi axat exclusiv pe perceptia si dorinta ta intrinseca,ca si cand nu ai exista decat tu si…”satisfactia” ta.Daca spuneti asta din experienta psihanalitica,e cu atat mai ingrijorator.
diana
cuvantul „satisfactie” poate fi deranjant in masura in care te gandesti la frustrare… Nu e nimic in neregula in a trai o satisfactie de un anumit tip .Cu totii incercam sa facem asta intr-un fel sau altul…Poti trai satisfactia nu neaparat in pofida sau privand pe cineva de ceva…Doar ca sunt nevoi a caror satisfacere presupune intimitate,singularitate iar altele presupun relatie, impartasire. ceea ce am incercat sa transmit a fost nevoia din spatele comportamentului ( chiar de-a relationa, a nu fi singur, sau de-a te izola in anumite momente). Multumesc, cateodata pot fi luata de val intr-o anumita directie neluind in seama altele..
Diana,
eu am urmat 3 ani cura psihanalitica si,cand am scapat de „simptomele” si frustrarile copilariei ,in care am fost aproape siderat ca mama ma obliga sa mananc ciorba,ca „are vitamine”,iar eu vomitam…(fara sa ii spun,de multe ori),ca tata ma batea cu cureau acasa ca nu luam note mari la ce-i placea lui,istoria si eu uram sa invat ca papagalul nasteri si crime si 1907 s.a.m.d, cand am ajuns apoi,la 34 ani, sa divortez de sotie si sa-mi las fetita sa o creasca doar ea,cand am trecut sa ma „afirm” ca sunt mai tare ca Superman si sa sfidez pe toti pentru ca asa doream (si n-o mai certa alpha pe dna Georgiana,asa este ce spune,asa ti se intampla,iesi… Superman si eu mi-am dorit asta de la psihanalistul meu,cu o ardoare disperata,feroce),cand am ajuns sa decid eu si sa arat,mie si celorlalti,ce puternic sunt,m-am trezit intr-un neant de „fericire si satisfactie…”,de…Da,ce vreme,lasam pantalonii pe pat ca asa vream eu,nu ma mai deranja nimeni (sotia) sa pun unde vrea ea,nu ma stresa nimeni ca sa nu ma duc la meci cand trebuia sa iau fetita de la gradinita,nu ma mai deranja nimeni ca vroiam eu sa-mi cumpar motor si altcineva vroia sa mearga sa vada Piramidele (ce grotesc mi se parea) etc.
Sa va zic ca nu am fost la inmormantarea maica-mi?Va spun,si stiu ca toti o sa ma injurati si pe blogg si in sinea voastra.Asta e…,asa am fost.Acum,as vrea sa fi putut aseaza altfel lucrurile in viata mea si…
Va spun astea pentru ca ati zis ca nu e nimeni curajos sa spuna nimic personal,din terapia lui,nu auzita.E!
Am fost recasatorit 1 an,am divortat iar.Dar s-a intamplat sa imi vad fetita la tv,la o emisiune,cum canta si,m-am „rupt”,a erupt din mine ceva ce…Nu v-as dori sa treceti prin asta!As fi intrat in ecranul tv la ea…
Din pacate pentru mine,maica-sa nu doreste nici macar sa aiba vreo discutie cu mine,nici nu vrea sa ma vada.Desi,eu inauntrul meu,tot cred ca…,mai cred ca ar fi posibil…Ea nu s-a casatorit apoi,nu stiu daca a avut sau nu pe cineva dupa ce am divortat,la vreo cateva luni dupa ce nu am mai fost la psihanalist,dar acum cert nu are pe nimeni.Cam ce spunea dna Georgiana,ce nevoie mai aveam eu de ea si de fetita,eu eram mare si tare,eram preocupat de satisfacerea nevoilor mele,nu ale altora!Stiti ce inseamna sa-ti consideri fetita ta si mama ei ca fiind in afara satisfacerilor nevoilor tale,ca se opun tie?Nu v-as dori.Nici pentru atunci,dar nici pentru ce e in sufeltul meu azi.
Am dat mai jos cu copy-paste un pasaj din textul pe care il puteti gasi complet pe http://www.copsi.ro.
Pe site, pe coloana din stanga, dati „Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie”, iar dupa ce intrati pe ea, dati la „Proceduri de atestare, acreditare si certificare”.
„Art. 22. Modalităţile de psihoterapie recunoscute sunt cele stabilite de normele internaţionale în domeniu. Aceste modalităţi de psihoterapie pot fi grupate în următoarele categorii, fiecare categorie incluzând mai multe şcoli (care vor fi acreditate de Comisia Clinică a CPR):
Ÿ Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală, psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală etc.);
Ÿ Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitică, psihoterapia analitică, terapii dinamice de scurtă durată etc.);
Ÿ Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);
Ÿ Psihoterapii scurte (ex. terapia scurtă focalizată pe soluţie, orientarea pe competenţe şi resurse, abordările constructivist-colaborative şi narative, etc);
Ÿ Psihoterapii umanist-existenţiale-experienţiale, sistemice şi transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experienţială, analiza tranzacţională, etc.).
Comisia Clinică a CPR poate propune şi recunoaşterea altor orientări psihoterapeutice (prin vot majoritar simplu) pe baza reprezentării lor în literatura şi practica psihologică de specialitate.
Hipnoza şi sugestia, asemeni altor tehnici de intervenţie care se regăsesc în mai multe domenii de specializare şi/sau forme de psihoterapie (ex. tehnici de relaxare), nu sunt asimilabile ca modalităţi de psihoterapie. Aceste competenţe se dobândesc prin asociaţi profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR.
Art. 23. Procedura de atestare în psihoterapie se realizează în spiritul normelor internaţionale în domeniu”
„Fie ca ne place sau nu”, dupa cum a spus cineva de pe aici…, trebuie sa recunoastem realitatea: psihoterapia psihanalitica este legalizata in Romania.
De asemenea, pentru ca au existat aici framantari cu privire la ceea ce este de facut in cazul in care avem o plangere sau o reclamatie vis a vis de serviciile unui psihoterapeut psihanalist, trebuie sa stiti ca exista o structura care se numeste Comisia de Deontologie si Disciplina ale carei date de contact sunt afisate pe site-ul pe care vi l-am dat.
Am vazut si eu precizarile aduse mai sus.
E bine ca stim ca exista o comisie de deontologie…Din cine e formata,din lupul-mare care stapaneste o haita de lupi?
Exista vreo institutie a statului roman care controleaza activitatea unui psihanalist?
Cum e protejat pacientul potential de abuz?
DD
Foarte interesant dle anonim cu povestioara dv.
Logic,ce v-ati astepta de la cineva care va aude,sa va compatimeasca,sa va planga de mila?!
E de admirat totusi faptul ca aveti bunul simt sa recunoasteti ca ati gresit.
Sincer,personal nu cred ca aveti nici o sansa cu fosta dvs sotie.Dar,cine stie,s-au mai vazut minuni „reale”.
Dle X,ziceai ca nu pot si nu au curaj sa spuna cei care au trait…si au avut reprcursiuni de la psihanaliza asupra lor si familiilor lor?
Noteaza si dumneata,dle Burcos,ca si dumneata sufereai de scepticism mai inainte,cu al tau „
nu putem face nimic acum dpdv. legal”.
DD
Anonimule,pentru ce ai scris aci,nu ai de ce sa te mai consumi inutil.Din ce ai spus sintetic e ca ti-ai lasat la greu nevasta si fetita,ca sa hoinaresti,iar acum,ai vrea sa revii spasit.E bine,pentru tine,ca om,ca regreti.E un prim pas.Pentru tine.Nu iti face iluzia ca si pentru fosta ta nevasta.Ai ranit-o grav,ai lasat-o sa-si creasca singur fetita si te astepti sa te primeasca cu flori?!
Depinde ce-i oferi azi,ca sa te ierte pentru ieri.Depinde de tine,dar si de cat e dispusa ea sa accepte ca ar putea sa iti dea vreo sansa.Eu,ca femeie,ti-as da o sansa.Dar nu am trait cu tine sa am ranile eu.Pentru ca,hai…,pentru ea,mai era cum era…,dar daca ai ingnorat propriul tau copil,daca ti-ai permis sa lasi familia de izbeliste (cati ani are fetita?),in urma puterii tale fara margini (Superman,a?Acum ce esti,tantar?) dobandite in psihanaliza,ar trebui sa realizezi cum te simte si vede mama copilului tau!!
Daca spui ca banuiesti ca in sufletul ei te-ar putea ierta,incearca.
Ce fel de relatie ai cu fetita actualmente?
DD si gs,nici nu ma asteptam la alta reactie din partea voastra.Stiu ca am scandalizat pe multi care m-au cunoscut,deci,ca mai sunteti si voi…,e inca o picatura intr-un ocean.Ce as putea face ,sa dau timpul inapoi?Nu am cum.Am regretele mele,am suferintele mele,nu e usor.Cu siguranta ca astea sunt mai mici mult decat ce am putut face la vremea respectiva…Dar,cata vreme inca exist,mai sper.
„E bine ca stim ca exista o comisie de deontologie…Din cine e formata,din lupul-mare care stapaneste o haita de lupi?
Exista vreo institutie a statului roman care controleaza activitatea unui psihanalist?
Cum e protejat pacientul potential de abuz?”
RASPUNS:
Comisia respectiva este o structura a Colegiului Psihologilor din Romania care legifereaza practicarea psihoterapiei psihanalitice.
In cazul in care constatati ca aceasta institutie a statului roman nu isi face datoria, o puteti chema in instanta.
Pantru un nivel mic de salariu (nu mai stiu cuantumul), aveti dreptul sa solicitati instantei judecatoresti un avocat din oficiu.
In cazul in care va simtiti nedreptatit si de catre tribunal, exista instante judecatoresti internationale.
Va urez mult succes!
Trucaje tipice de psihanalisti,dna Branisteanu.Discurs cursiv,coerent…,super!Cine ar auzi asta fara sa stie ca e un mecanism fortat si de arta fotografica,ar putea sa va creada,cat de cat.
Sunteti in confuzie.
Colegiul Psihologilor…,”psihanalistilor”…?
Eu nu am pus problema a da in judecata…Colegiul Psihologilor,e o gogomanie ce ati inventat-o mizerabil dvs personal.
Dar persoanelor ce pot face rau,chiar si cazuri de malpraxis,pentru ca tot am vazut ca s-a pus problema asta pe blogg de catre dl Burcos,nu ar trebui sa li se permita sa aiba vreo activitate cu pacientii.
Stiti cumva cum se cheama meseria celor care practica psihanaliza,e undeva in cartea de munca a lor scris asta?Legal sau ilegal…,cum e?
Practicantii psihanalizei (atat aceia din „vechea garda” ,cum zicea Dan,cat si altii „acreditati”…de cei care le fac analiza (supertare!) sau cei care se invart sa intre la „acreditati” sau cei ce au „cabinete” deschise sau cei ce dau anunturi ademenitoare prin ziare…,e ,astia au vreo treaba cu Administratiile financiare din Romania?
S.a.m.d. ! Cat despre …procese si judecati la tribunalele internationale,aveti ganduri marete!!!
DD
psiheea pt.domnul DD..
sunteti f. suparat? motivul este ilegalitatea, ilegitimitatea? Exista o multime de oameni care lucreaza la negru, copii care cersesc, batrani care mor de foame, peste tot se da mita in chiar sistemul de stat…
nu inteleg ce doriti de fapt?
are mare defecte prin faptul ca nu este legala.
in primul rand colegiul psihologilor este o fantasma. desi exista, n-are nici o putere reala, iar in ceea ce priveste psihanaliza nici atat. intr-adevar asociatia de terapie psihanalitica (ceea ce nu e acelasi lucru cu IPA) este afiliata la colegiul psihologilor, dar oricum, daca vei vrea sa-i dai in judecata va veni un om de la colegiu, psiholog si el, care ii apreciaza pe oamenii acestia pentru ca sunt niste somitati in domeniu… si tu ca omuletz simplu vei depune o cerere… probabil care va ramane acolo.
cu alte cuvinte… daca iti face ceva terapeutul n-ai la cine sa apelezi (la cineva neutru).
deci daca va duceti la psihanalist… nu numai ca nu va protejeaza nici o lege… nici o organizatie din tzara… dar ei mai sunt si o destul de mare organizatie de tip pseudoierarhic si se protejeaza unii pe altii si au, ca orice alta organizatie un cod al tacerii…
psiheea
domnule Burcos … am auzit de mai multe cazuri de psihiatri care sunt si psihanalisti. Dumneavoastra pareti sa contestati psihologii…psihanaliza…colegiulmi s-ar parea mai in regula sa admiteti faptul ca va simtiti cumva amenintat in practica psihiatrica de psihanalisti/psihologi. Toata acea certitudine pe care o revendicati este tributara ramurii medicale atotstiutoare. Dar sa fim seriosi exista si printre medici o multime de incompetenti si diagnostice gresite. In aceste conditii ceea ce spuneti mi se pare bla…bla. De fapt dumneavoastra va scapa ceva important..acel ceva …apartenenta la psihanaliza
Pt. alpha: De ce credeti ca m-as fi suparat pe ideea semnalarii cazurilor de malpraxis din psihanaliza?! Foarte bine si corect, sa fie semnalate si reclamate forurilor in drept! Tocmai va scrisesem ca sunt in principiu posibile.
Constatarea mea se referea la numarul mare de cazuri de malpraxis semnalate aici in doar cateva zile – mare si in general, mare si relativ la numarul psihanalistilor romani. Oricum, primele despre care am auzit in psihanaliza romaneasca. Dati-mi voie sa am macar un moment de recul.
Repet, ele pot exista. Ce va rog este sa nu-mi cereti sa decid imposibilul, respectiv sa discern care e real si care nu dintre cele descrise pe blog (de altfel, nici n-am prea inteles in ce-au constat ele, concret). Pot doar sa banuiesc, ca toata lumea – dar asta-i tot. Va incredintez in schimb ca nu sunt un „aparator” al psihanalizei si al psihanalistilor, nimeni n-are nevoie de asta, nici eu, si n-ar fi doar plictisitor, ci si inutil.
V-as intreba altceva: De ce ii cereti psihanalizei garantii pe care nici o alta specialitate nu le ofera (pentru ca nu le poate oferi)? Va inteleg grija, pentru ca e foarte fireasca: te incredintezi cuiva si ai dori ca acea persoana, acel specialist sa fie bine pregatit, atent si de buna intentie. Regret sa va spun totusi ca nici in psihanaliza – cum, de pilda, nici in chirurgia pe cord deschis – nu exista asigurari complete impotriva esecului. Ne asumam riscuri, o facem mereu in viata, asta este… si speram ca am facut alegerea potrivita. Avem unele cai de control si de protejare – cum sunt cele institutionale indicate de Georgiana Branisteanu. Poate ca nu vor functiona intotdeauna, ori poate ca, dimpotriva, vor fi eficiente. Sau poate ca nici nu va fi nevoie sa recurgem vreodata la ele. Dar cunoasteti vreo situatie in viata in care sa fim la adapost de riscuri si de alegeri?
Daca imi permiteti o parere si apoi o speculatie: mie mi se pare ca investiti psihanaliza cu puteri pe care nu le are – si inca maximale. Si atunci solicitati garantii maximale, care in realitate sunt imposibil de dat. Cred ca de fapt sunteti (foarte) interesata de psihanaliza, sub tonul hipercritic pe care-l adoptati. Spuneti-mi daca gresesc.
Eu nu am legatura cu anonimii anteriori dar am avut si eu experiente neplacute cu psihoterapeutii la care am fost … asa ca as putea sa va dau cateva raspunsuri:
„De ce ii cereti psihanalizei garantii pe care nici o alta specialitate nu le ofera (pentru ca nu le poate oferi)? „
Eu la serviciu sunt obligat sa le ofer garantie clientilor pentru serviciile pe care le ofer. Si pot sa garantez pentru ceea ce fac pentru ca ma bazez pe cunostiinte dovedite stiintific. Daca gresesc mi se scade din salariu. Ati auzit sa se intample asta in cazul psihoterapeutilor ?
„mie mi se pare ca investiti psihanaliza cu puteri pe care nu le are – si inca maximale. Si atunci solicitati garantii maximale, care in realitate sunt imposibil de dat.”
Dar costurile nu sunt si ele „maximale” ? Cum v-ati simti daca ati plati ratele ani de zile pentru o masina cuiva care v-o promite c-o sa v-o aduca… si in final va spune „Imi pare rau dar se pare ca nu va doriti suficient de mult masina” ?
Pe toate site-urile cabinetelor de ce ofera astfel de servicii se spune CLAR ca psihoterapia te vindeca, te scapa de fobii, depresii etc., te ajuta sa relationezi mai bine cu cei din jur, te face sa ai incredere in tine… vi se mai par in aceste conditii asteptarile clientilor „maximale” ?
Pt. Mihai M.: Regret sincer experientele negative pe care le-ati avut cu psihoterapeutii dv. Evident, sunteti cel care poate aprecia in primul rand daca aceste experiente au fost negative sau pozitive. Mi se pare justificat in principiu si ceea ce spuneti despre garantiile care ar trebui oferite beneficiarului. Daca as plati ani de zile ratele unei masini si aceasta n-ar functiona, nu m-as simti prea bine, pentru a nu spune mai mult. Si da, asa este, terapiile psihanalitice sunt de regula destul de costisitoare.
Faptul ca in anumite medii de informare se afirma cu atata certitudine ca psihoterapiile te vindeca de cutare sau cutare mi se pare de domeniul imprudentelor neprofesioniste si o dovada de gandire magica. Personal, nu cunosc profesionisti in psihanaliza care sa se hazardeze in acest fel (ar fi si ridicoli printre colegi), iar potentialii pacienti e bine sa nu ia ad litteram anunturi de site sau de presa care sunt prin natura lor eliptice ori sa nu dea crezare cuiva care ar afirma asa ceva, pentru ca acea persoana are cel putin o problema.
Stiti de ce specialistii se feresc sa afirme categoric ceva in privinta vindecarii sau al confortului personal obtinut prin terapie? Printre altele, pentru ca fiecare persoana este unica, iar un psihanalist bun asa o va trata, ca fiind unica. Nu cred ca v-ar placea sa vi se aplice o suma de proceduri standard si sa fiti analizat dupa „reteta”. Vedeti, din acest motiv nu exista nici garantii certe, dupa modelul garantiilor pentru masini. Terapia-masina nu exista. Sincer, mi-as dori si eu astfel de garantii riguros „stiintifice”, dar daca asta inseamna sa intru intr-o terapie pe banda rulanta – atunci multumesc, nu. Mai bine deloc.
Domnule Bitfoi, ma scuzati daca am inteles gresit, dar nu cumva dvs. va referiti la cazul clientilor „rasfatati” care vin la terapie pentru ca vor sa se cunoasca mai bine, sa li se acorde atentie (pentru ca asta inseamna „sa fie analizati”). Din puctul meu de vedere „confortul personal” (psihic) e un moft in astfel de cazuri, sanatoase dpdv clinic dar „rasfatate”. Dar ce spuneti de cazurile disperate in care omul vine la psihoterapeut nu pentru ca vrea „sa fie analizat”, ci pentru ca de ex. din cauza fobiei se poate rata dpdv profesional si personal ? Cred ca omul acela nu mai face mofturi ca i se aplica proceduri standard si „retete” atat timp cat dau rezultate.
domnului mihai
fobia presupune o anume frica sau altfel spus o temere specifica, o anxietate legata de un obiect. aterapia scurta in 10/15/20 pasi presupune insusirea unor tehnici, exercitii nimic mai mult. In aceste conditii psihanaliza spune ca e posibil ca acea temere sa ascunda o alta sau altfel spus teama de acel ceva sa treaca dar sa se deplaseze pe altceva. De ce? pentru ca acea temere este doar manifestarea vizibila a ceva mai profund.
este discutabil desigu in ce masura omul are disponibilitatea financiara de-a intra intr-un astfel de demers de lunga durata sau daca are chiar disponibilitatea de-a „sti”, psihanalitic vorbind ce se afla in spatele fricii ,daca se afla ceva…pentru ca el nu este convins de asta. A trait biner merci pana acum nestiind nimic de psihanaliza si nu-l intereseaza sa stie nici acum . El vrea sa-i treaca si gata.
Chestie de disponibilitate am putea spune. Doar ca suferinta nu e o chestiune de disponibilitate.. Ori treaba asta presupune si ceva educatie in acest sens. scuzati-ma nu as dori sa sifonez pe nimeni dar romanul nu este obisnuit sa se duca la psihoterapeut. El se duce la psihiatru, pentru ca daca-i boala trece doar cu pastile. De ce s-ar duce sa dea niste bani doar sa vorbeasca si de cele mai multe ori singur ca-n cura psihanalitica?
El abia-si duce zilele din salariul sau, daca poate pleaca o data pe an in concediu sau la tara si atat…Cum sa dea bani pe vorbe pe ceva impalpabil? pai de vorbit poate vorbi cu oricine si fara bani… pe de alta parte temerea ca ar putea pati ceva pe-acolo cam ca la vrajitoare, ceva catastrofal e de-asemeni uriasa…deci va mai trce probabil ceva timp. Multumesc pentru intelegere si rabdare…
In esenta, asta e si parerea mea. Sigur, exista cazuri mai urgente ca altele (nu intotdeauna si mai complicate). Iar daca – asa cum se intampla adesea in anii ’70-’80, cand psihanaliza facea moda in Occident – doamnele (ca sa luam cazul lor) mergeau mai intai la coafor, iar apoi la psihanalist sau invers, te poti gandi atunci ca exista o categorie de clienti „rasfatati” si o alta cu probleme „reale”.
Personal, n-as comite o atare distinctie. Observ mai degraba ca „dorinta de autocunoastere” e o denumire generica pentru o suma de probleme foarte personale care asteapta sa fie descoperite. Nu se intra intr-o analiza dintr-un vag interes filosofic. Pe parcurs, toti descopera ca sunt lucruri foarte particulare si intime despre care doreau sa discute. Si ca acea „dorinta de autocunoastere” era o metafora pentru probleme concrete si adeseori dramatice.
Mai adaug si eu ceva…
Ce asteptari este o.k. sa avem de la psihanaliza? Sau, „La ce bun psihanaliza?” (Elisabeth Roudinesco)
Nu va duceti la psihanaliza decat daca aveti cel putin o vaga banuiala ca tot ceea ce simtiti sufleteste este si contributia dvs., contributie care nu tine nici un pic de vointa pe care o aveti, ci de parti din dvs. pe care nu le puteti controla pentru ca sunt sadite in Inconstient din copilarie.
daca tot nu le poti controla…
„la ce bun psihanaliza”
?
este o intrebare-concluzie? pentru ca mai exista si alte argumente in favoarea psihanalizei…dar mi se pare mai atragator sa te descoperi, sa ai curaj sa-ti vezi vulnerabilitatile si punctele tari…in orice caz mai onest decat sa vrei sa controlezi, sa faci o multime de exercitii (poate ritualuri-compulsii)…Pan’ sa-ti cresca muschii psihici iti plesnesc doar sinapsele …
„fiecare fluture isi are propria zbatere …inchis… atras fiind de lumina”
pentru Cristi:
…unii zic ca la a te ajuta sa iti devina sub control…
…Am revenit si vad ca si pe aici e…”pupincurism” la greu !
Cu nesat si disperare smechereasca,l-ati ingnorat pe bietul anonim ce a indraznit sa-si spuna in 8 august ceva din ce patit in urma mergerii la psihanlist.Ce mai bucurie pe voi!…Ati inchis gura anonimului asta,ati adus bloggul la un stadiu anost si stupid (poze,carti,YES si…cai verzi!).Se vorbea pe aici de agresiune?Ati scapat de toti ce intrau de placere si gaseau bloggul interesant,vad ca …pustiu mare,au „taiat-o” toti!Asa,ca orice psihanalist…,faceti din agresiune un cult(„le-am tras-o,suntem tari,inchideti…,dati-i numai pe cei care sunt bloggeri!”),v-ati exercitat puterea si agresivitatea asupra vizitatorilor prin asta.
Cum sa accepte un psihanalist sa-i spui in fata ca e un escroc?Cum sa accepte ca exista oameni multi distrusi de psihanaliza? Etc?Nu,…pentru ca (Psyheea zice…):”mai exista si alte argumente in favoarea psihanalizei”…care raman „secrete”,pentru psihanalisti si ei psihanalizati de alti mai tari si mai mari…s.a.m.d.,”rauri-rauri”…de prosteala…
Dna Branisteanu,dvs spuneti ca la psihanaliza mergi daca ai „cel putin o vaga banuiala ca tot ceea ce simtiti sufleteste este si contributia dvs., contributie care nu tine nici un pic de vointa pe care o aveti, ci de parti din dvs. pe care nu le puteti controla pentru ca sunt sadite in Inconstient din copilarie”
Sunteti ,se pare…,in ceea ce ne spune dl Mihai M, in „cazurile disperate in care omul vine la psihoterapeut nu pentru ca vrea „sa fie analizat”, ci pentru ca de ex. din cauza fobiei se poate rata dpdv profesional si personal ? Sau…din
Dvs mai stiti ceva sa faceti in afara sa…puneti intrebari,sa vorbiti fara sa spuneti nimic si sa faceti afirmatii de o ridiculitate…,cum ca ar putea sa existe cineva pentru care TOT ce simte sufleteste (stiti ,real,ce inseamna asta sau scrieti „din scripte”?!)nu e SI contributia sa? Si,cum ziceti,”vaga banuiala”…? Vaga,vaga? Ceata mare…,mare…!?
…”parti din dvs nu le puteti controla…”.La dvs,dati-ne exemplu,sa intelegem,ce parti din dvs dna Branisteanu ,nu le puteti controla:o mana,inima,creierul,un picior,fobiile,parul,coloana vertebrala…,ce?!Care parte v-a dus la psihanalist?Pe care ati simtit-o? Sau sunt mai multe,”inconsitente”,saracele…?
V-am regasit revenind pe acest blogg ca facand aceleasi afirmatii…aiuristice,si,cand vi se cere sa explicati ce spuneti,”vag,vag…”
sau „??”…
Tipic unui psihanalist.
…Psihanaliza te ajuta.Te ajuta sa „iti devina sub control…”.Cu ce pret?Cat de indobitocit sa fii sa crezi ineptia ca ,daca te „incita” si „indoctrineaza” psihanalistul…cu „povesti nemuritoate”,pe care tu i le spui si el ti le zugraveste,cu „gura” ta,din copilaria ta…,din viata ta…,din frustrarile tale…,daca-l saturi de bani pana te duce la rapa,esti vindecat?Esti pe dracu!Esti proasta,doar proasta.Sau prost.
Domnul Cristian Burcos,parca tema lansata de dvds aici era „Oare se poate spala creierul”,nu?…Vad ca se practica din plin.
Despre ce „garantii”…,dl Mihai M,sa fie vorba in psihanaliza?…E ridicol a pune o asftel de problema.Stiti care e unica garantie in psihanaliza?Ca la vrajitorie,cam asa e: te face sa te vinzi si pe tine sa dai bani la psihanalist,sa te macine la interior…,sa iti creeze continuitate in terapie,cu false probleme,minore…dar „marite”,sa te distruga.Duminica,in ultima zi de concediu,am vazut la tv cum o arestasera pe una ce practica asa ceva,vrajeala vrajitoriei.Cand o sa vina vremea sa fie arestata si vreuna sau vreunul din psihanliste sau psihanalisti?
N-am uitat ,Cristian Burcos:”inca nu e momentul”.Dar va veni.Si eu cred.
pe tine la ce te mai ajuta?
cate lucruri iti scapa acum de sub control? le-ai putea numara?