Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
…sau “Tulburarea obsesiv-compulsivă” este tema unui articol de Laura Matei apărut în cel mai recent număr (rectific: în penultimul) al revistei Psihologia azi. Articolul este mobilat cu exemple, topuri şi teste şi face o popularizare utilă a simptomelor acestei tulburări. Aflăm printre altele că sunt afectaţi de TOC actorii Harrison Ford, Leonardo di Caprio şi fotbalistul David Beckham. Jack Nicholson e şi el un bun exemplu, dar nu în viaţă, ci în filmul Mai bine nu se poate / As Good as it Gets, unde portretizează un obsesiv-compulsiv tipic. Aş adăuga eu şi un personaj construit tocmai pe această idee, dintr-un serial care cred că se mai află încă în programul unuia dintre posturile de televiziune româneşti, Monk.
Filmul lui Nicholson mi-a placut f. tare… f. explicit modul de functionare: combinatia obsesie-compulsie. gand invadator, retragere si ritual ca diminuare a anxietatii(aparare). Intrtebare: O tulbuarea de acest tip se grefeaza pe o personalitate de un anume tip? Intreb aceasta deoarece simptomul /compulsia este manifestarea vizibila. Ce s-ar putea afla in spate?
Cand avem de stabilit un diagnostic psihopatologic, intotdeauna trebuie sa avem in vedere doua mari si importante aspecte sau laturi ale persoanei: structura si manifestarile.
Structura se refera la consistenta, limitele si modul de functionare a Eului intrapsihic (obiectele interne, mecanismele de aparare, constructiile fantasmatice, structua semnificantilor – vorbesc despre acestia din urma daca ma refer la limbajul lacanian).
Manifestarile se refera la simptomatologia vizibila de obicei in cadrul relatiilor obiectale.
Primul psihanalist care a facut distinctie intre structura si manifestari a fost marele Jacques Lacan.
Intrebarea dvs. contine cunostinta acestei distinctii, fapt ce imi usureaza formularea raspunsului.:)
De la psihanalistii lacanieni stim ca in spatele manifestarilor simptomatice de tip compulsiv se poate afla sau nu o structura obsesionala. Astfel, nu vom mai diagnostica nevroza obsesionala in functie de simptomatologie, ci de structura.
Este deci posibila o structura normala, neobsesionala, dar cu “ceva” fixatii (freudian vorbind) de tip anal care sa construiasca simptome ce pot fi caracterizate ca obsesionale: ex.-inainte de a pleca de acasa, verific in mod repetat butoanele de la aragaz de frica unui incendiu sau, dupa ce am venit acasa, controlez in mod repetat daca am incuiat usa de la intrare ca sa nu intre hotii sau spal podeaua de cateva ori pe zi ca sa nu aibe microbi…
cum se face deosebirea intre o structura de tip obsesional si o manifestare de tip obsesional?
Pentru ca manifestarea vizibila (simptomatologia)are radacini in ceva mai profund, nu cred ca reusesc…sa la deosebesc .Fiecare scoate ceea ce are disponibil.dar daca e…in aceste conditii ar fi posibila o structura isterica de exemplu si o manifestare de tip obsesional?
Hai sa mergem pe limbajul freudian.
Gandeste-te ca sunt o multime de simptome obsesionale fara sa aiba in spate o structura obsesionala: gelozia de o anumita intensitate, zgarcenia, un accentuat spirit al ordinii sau preocuparea exagerata pentru curatenie (avand o placere latenta de a intra in contact cu mizeria pe care o tot curata…).
Nu orice fixatie pulsionala de tip anal descrie o structura nevrotic obsesionala.
De aceea psihanaliza considera ca un diagnostic initial in cura tebuie luat cel mult ca fiind provizoriu deoarece se poate schimba dezvaluind pe parcurs o alta structura decat ceea ce ni se parea la inceput.
Nu stiu daca exista ceea ce spui tu. Structura isterica si manifestari obsesionale inseamna nevroza obsesionala ca aparare de isterie…
Dar stiu sigur ca exista nevroza obsesionala ca aparare de psihoza, de exemplu.
Atunci cand intalnesti “doua diagnostice” suprapuse astfel, ce inseamna?
Intotdeauna cel de-al doilea din formulare (psihoza) este mai regresiv decat cel care ni se arata manifest (nevroza obsesionala), adica ceea ce vezi ca fiind manifest reprezinta o aparare de ceva mai regresiv (ex.: aparare de psihoza).
Acel “mai regresiv” iti da structura.
Cum depistezi asta?
Prin intermediul regresiei din cura, pe fondul transferului fiind continuta (e in siguranta), sau printr-o decompensare.
daca ai /stii vreun pacient in cura si s-a decompensat psihotic la un moment dat…ce faci? cum actionezi? pentru ca a “contine” psihoza pare asa… nu stiu..riscant prin implicatii (poate pleca din sedinta si trece la act). Ce faci? iei legatura cu cineva apropiat pacientului? exista alte solutii?
Pai tocmai de aceea este bine sa il iei in terapie numai fiind sub tratament medicamentos ca sa eviti decompensarile carora nu le poti face fata prin psihoterapie.
georgiana tratamentul medicamentos e bun pentru cei de acasa
pentru un analist bun si pentru un psihiatru bun este o incurcatura pentru ca limiteaza capacitatea de exprimare si de manifestare… si nu mai intzelegi nimik
Nu cred… Pentru psihanalist este indispensabil ca psihoticul sa isi ia medicamentele pe care i le-a prescris psihiatrul deoarece psihoterapia psihanalitica nu functioneaza decat in momentele de remisie a simptomelor psihotice.