De această dată, pentru că a apărut, în suplimentul celui mai recent număr (137 / 18-24 octombrie 2007) al revistei Observator cultural – intitulat „The Dance in the Mirror / Dansul în oglindă” (II) – o expunere sintetică de patru pagini a ceea ce s-a discutat la întâlnirea de acum cunoscută.
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.
Pt. Cargo: Nu v-am publicat cele doua comentarii intrucat contin injurii si calomnii (asa cum se numesc afirmatiile defaimatoare, dar nedovedite) la adresa mai multor persoane. Nici nu obisnuiesc sa raspund la astfel de mesaje si sunt liber sa sterg orice comentariu pe care il consider inadecvat. Regulile sunt doar doua, clare si de bun-simt – si anume discutam: 1. pe teme de psihanaliza (aplicata), fie si numai ca trimitere vaga, 2. in limitele decentei, fara injurii si calomnii. Vi se pare exagerat?
Aveti multe intrebari (care, veti fi de acord, nu sunt chiar „nevinovate”!) si o mare revolta. Poate ca blogul nu e cel mai bun cadru pentru a afla raspunsuri la toate acestea, daca raspunsuri doriti sa aflati. Ar fi o alegere nesatisfacatoare in primul rand pentru dv. si o continuare, sub o alta forma, a unei practici despre care spuneti ca v-a nemultumit. Dupa cum nepotrivit ar fi si sa transformam acest loc de exprimare libera intr-o instanta care sa decida cine are sau nu are dreptate. Ma indoiesc de altfel ca incriminarea lui X sau Y v-ar folosi in mod real. Singura persoana care poate decide pentru dv. sunteti chiar dv – si asa e si cel mai bine. Restul intentiilor – de exemplu, cele psihanalitice – pot fi doar de ajutor, uneori oportun si calificat.
Ca o afirmatie foarte generala: bineinteles, precum in orice profesie, si in psihanaliza exista profesionisti buni si altii mai putini buni. Nu am insa cum sa stiu exact care e situatia dv. si nici nu imi inchipui ca doriti sa procedez la o evaluare generala si inevitabil brutala, simplista, cu atat mai mult cu cat e vorba despre evenimente pe care le resimtiti ca esecuri dureroase. Oricum, dati-mi voie sa cred ca nimeni nu va poate sau nu v-a putut determina sa faceti ceva ce nu v-ati dorit sa faceti. Luati aceasta afirmatie intr-un sens optimist si ca posibila baza pentru viitor. Sper, sincer, sa aflati o cale de rezolvare a problemelor care va framanta. Aveti toata libertatea alegerilor dv.
Eu am constatat ca cea mai buna solutie pentru cel care se simte lezat este de a merge si a discuta direct cu persoana respectiva. Aveti curajul acestui demers, d-na./d-le.! Discutiile colaterale cu noi nu va pot oferi nimic pentru ca nu suntem implicati in povestile pe care le mentionati si deci, nu ne putem da cu parerea. Nu luati aceste raspunsuri ca pe o respingere ci pur si simplu ca pe o sincera ridicare din umeri.:) Va urez mult succes si sper sa reveniti mai optimist (a)!