A apărut (recent, cred) cartea editată sub egida Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Pseudomemoriile unui general de securitate (Editura Humanitas, 2007), cu două studii introductive semnate de Cristina Anisescu şi Silviu B. Moldovan. De semnalat aici este primul dintre ele, întrucât uzează – firesc, dar inedit la noi – de un aparat conceptual psihanalitic pentru a pătrunde psihologia “pseudomemoriilor”. Studiul Cristinei Anisescu este în mod declarat psihanalitic şi face pe parcurs trimiteri lacaniene, (anna)freudiene, kleiniene, bioniene, ogdeniene, kafkiene, kristeviene ş.a., discutând despre “funcţia maternă a Securităţii”, conţinere şi castrare, “obiectul dorinţei mamei” şi “tatăl omnipotent”, Numele-Tatălui, mecanismele de apărare ale eului etc. – toate situate în contextul relaţiilor generalului de securitate Tănase Evghenie cu partidul comunist şi cu Securitatea în perioada 1945-1968.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Nu am citit încă cele 59 de pagini ale studiului, descoperind cartea doar ieri, dar în sine încercarea Cristinei Anisescu mi se pare lăudabilă şi, cum spuneam, în mare măsură inedită la noi (mai există, fireşte, contribuţiile unui Vasile Dem. Zamfirescu ori Radu Clit). La prima vedere, scriitura autoarei pare întrucâtva atacată de stilul academic al unei lucrări preelaborate, didactică şi uşor preţioasă. O impresie care trebuie verificată la o lectură atentă. De remarcat însă, mai întâi de toate, curajul autoarei de a se aplica psihanalitic şi de a uza de un lexic (castrare, aspectele oedipiene etc.) care îi mai face încă să dea înapoi sau să ricaneze – pe cât de vehement, pe atât de ridicol – pe foarte mulţi intelectuali autohtoni. De altfel, pe lângă calitatea sa de consilier la Direcţia Cercetare a CNSAS, Cristina Anisescu are studii româneşti şi britanice în psihanaliză şi psihoterapie – se află, prin urmare, în domeniu.
