Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
…este titlul articolului lui Valentin Protopopescu din penultimul număr (97 / 08.11.2007) al revistei Cultura, în care autorul reclamă o lipsă de apetenţă a psihanaliştilor români pentru ieşirile în forul public. Cu întârziere de o săptămână, postăm un link către acest articol care, prin argumentele şi impresiile autorului său, deschide o problematică mai largă: este necesar sau nu ca psihanaliştii (unii) să devină persoane publice?
mi-a placut mult articolul lui valentin, incisiv ca intotdeauna. in acelasi timp, mi-a parut rau sa recunosc ca are dreptate. dar lucrurile trebuei asumate asa cum sint. psihanaliza, la noi, la nivel publicistic cel putin (care vorbeste si despre nivelul gindirii analitice, in cele din urma, si mai ales al originalitatii acestei gindiri), este… aproape moarta. mai prolific pare a fi un corin braga, om din afara spatiului psy, decit ai nostri psihanalisti care, de ocupati ce sint sa-si vada de pacienti si de pastorirea institutiilor personale, nu au timp sa scrie, sa-si foloseasca mintea intr-un sens creator. ok, nu generalizez, dar cu o floricica nu se face primavara.
asadar: mi-a placut articolul lui valentin, dar e trista rau realitatea infatisata.
Psihanalistii romani sunt anonimi pentru ca romanii au foarte mult de ascuns cu privire la viata lor si prefera sa traiasca in minciuna asa cum i-a invatat sistemul. Cei care sunt dispusi la deschiderea sufletului sunt oamenii de la tara insa lipsiti de mijloace materiale. Din acest caz cei potentiali psihanalisti penetranti au ales alte domenii de activitate cu succes mai mare si beneficiari mai elevati.
Pe de alta parte inclusiv psihanaliza internationala se afla in recul de ceva vreme. Dolto & co. nu se poate compara nici ca anvergura si nici ca putere de creare de sistem teoretic cu Freud si Jung.
Dezvoltarea acestor idei la mine pe blogul baldovin concept
Este adevarat… nimeni nu poate contesta o realitate… Insa, desi cred ca suna banal, cea mai plauzibila cauza mi se pare a fi faptul ca psihanalisti sunt foarte putini la noi si au o agenda extrem de incarcata… E si aceasta o realitate greu de contestat…