…cu un clişeu îşi începe Cristiana Gavrilă semnalul Două scrieri despre psihologia analitică la volumul omonim semnat C. G. Jung şi apărut la Editura Trei – semnal din săptămânalul Time Out (nr. 45 / 16-22 noiembrie 2007) :
Aş spune că această carte este pentru iniţiaţi, dar Jung a devenit un personaj atât de pomenit în discuţii, bibliografii… şi chiar emisiuni TV, încât tindem să credem că are şanse mari să-l ajungă la puncte pe Freud, căruia, fie vorba între noi, i-a cam trecut vremea. Şi dacă toată lumea vorbeşte despre Freud, dacă nu l-aţi citit, ar fi bine să începeţi prin a-l răsfoi pe Jung…
Clişeul bifat este, bineînţeles, cel după care freudismul ar fi revolut… fără a fi fost totuşi asimilat la români. Cunoaştere superficială, prezentă şi în ideea după care trebuie să începem să-l citim pe Jung care ar aduce – se spune implicit – o nouă modă.
Nimic mai fals. Jung a fost opozantul constant şi mai popular al lui Freud în România, dar nu pentru a fi mai citit, ci pentru a-l refula pe Freud. Aceasta este una dintre ipotezele mai vechi ale profesorului Vasile Dem. Zamfirescu (director al Editurii Trei): intelectualii români aderă mai mult la scrierile lui Jung în mare măsură pentru a-l ignora pe Freud şi corpusul fundamental de texte ale psihanalizei (am detaliat la rândul meu această idee într-un articol de acum un an). Ceea ce mă mai surprinde în afirmaţia recenzentei este box-office-ul (numărul de „puncte”) mare pe care i-l acordă lui Freud în preferinţele intelectualilor autohtoni. Nu ştiam că ar fi atât de ridicat – şi parcă nici acum n-aş fi prea convins.
