…şi de trimiteri psihanalitice este Psychologies, cel puţin cel mai recent număr al ei, pe decembrie. E un fapt fără precedent în lumea publicaţiilor româneşti – chiar dacă multe dintre aceste trimiteri rămân doar punctuale sau conjuncturale. Pentru că “lună de lună, un scriitor contemporan recomandă un clasic”, “Ioana Pârvulescu îl preferă pe Rilke” în contextul următor: “În 1875 s-au născut trei dintre oamenii de cultură care, pot spune aproape fără metaforă, mi-au marcat viaţa: Thomas Mann (în ziua de 6 iunie, la Lübeck), Carl Gustav Jung în 26 iulie, într-un canton elveţian, la Keswil, şi Rainer Maria Rilke, în 4 decembrie, la Praga.” Articolul (nu ştiu cât de psihanalitic) “Nevoia de vedete” solicită opiniile preşedintelui Societăţii Române de Psihanaliză, Alfred Dumitrescu, pentru ca despre Anaïs Nin, să citim o casetă cu cele două încercări de analiză ale scriitoarei, nereuşită / reuşită (?!) cu René Allendy / Otto Rank. “Toţi părinţii sunt vinovaţi?” e un material structurat îndeosebi de opiniile Brânduşei Orăşanu, pentru ca “Iubire maternă, iubire filială” să apeleze la Eugen Papadima şi la Raisa Constantinescu. “A-i accepta [pe părinţi] înseamnă a-i iubi aşa cum sunt”, afirmă Vera Şandor în interviul realizat de Iuliana Alexa, iar atunci “Când redevenim copii” suntem consiliaţi de Daniela Luca. În fine, un articol despre analiza tranzacţională aminteşte faptul că întemeietorul acesteia, Eric Berne, avea formare psihanalitică.
Desigur, intervenţiile psihanaliştilor noştri sunt adesea prilejuite de adaptarea unor articole străine pentru publicul românesc. Totuşi, este remarcabil că redacţia Psychologies îşi alege interlocutorii preponderent dintre psihanalişti, cel puţin deocamdată.
Adăugire: Observ cu oarecare întârziere că şi în articolul Îi răsfăţăm prea mult? – despre copii şi Moş Crăciun – se face apel la opiniile unui cunoscut psihoterapeut de orientare psihanalitică din Bucureşti, Genoveva Teleki.
am dat si luna asta banii pe Psychologies. a meritat. am citit lucruri stranii. 95% articole traduse si adaptate. si stim cum vine asta, nu? se ia articolul de baza, se traduc frazele cheie si se augmenteaza cu exemple scoase din burta, vezi, doamne ale unor persoane reale din Romania.
apoi, am aflat – inimplator eram in cunostinta de cauza – cum ca cineva intervievat intr-un articol este si… profesor asociat la o universitate, si psihoterapeut. ceea ce, in ordine reala, persoana respectiva nu este nici una, nici alta. sau: in nici un caz una, nici cealalta.
in afara de vreo 3 articole mai interesante, restul mi s-a parut fix apa meteo.
asadar: nu cumparati asa ceva, sint lucruri cu mult mai bune de facut cu 7 RON.
corolar: o revista in care sint adusi psihanalisti nu capata, automat, calitatea de ‘buna’.
Probabil ca te referi la mine desi nu imi dai numele. Au gresit cumva dar nu foarte mult. Am tinut seminarii la o facultate cu toate ca, e adevarat, asta nu te face “profesor asociat”. Am studiile necesare si am si practicat meseria de psihoterapeut desi acum nu o mai fac. E un mod aproximativ de a descrie o realitate nu o minciuna.
Nu vad ce e rau sa fie preluate articole din editia straina. Titlul revistei este Psychologies nu Ropsihologia 🙂 Lucrul aceasta se face cu acceptul proprietarilor din strainatate, deci nu e un furt. In plus ei au o experienta mai mare si in domeniul revistelor si in domeniul psihologiei deci , din nou, nu vad unde e problema.
Dat fiind ca la noi sunt aproape inexistente revistele de psihologie eu consider un castig nu o pierdere daca as fi nevoita sa renunt la o cafea in pasaj la universitate ca sa cumpar tot de acolo, cum recomanzi tu, 3 articole interesante… Mai exact spus 7 lei nu e o suma asa de mare cat sa fie data ca argument impotriva cumpararii unei reviste de felul acesta.