***** Interes psihanalitic
…prof. univ. dr. Florin Tudose îşi sintetizează o mai veche preocupare în articolul „Anul 2007 – Alegătorul la majorat, schimbarea decisivă” şi (psih)analizează pe patru pagini clasa politică aflată în diferite stadii de evoluţie libidinală. Astfel, de exemplu, stadiului oralităţii i-ar fi corespuns în societatea românească a anului 1990 dependenţa maximă a maselor de structurile de autoritate, intoleranţa la frustrare, pasivitatea şi consumul social excesiv (rezerva valutară de un miliard de dolari a fost consumată într-un an), frecventele greve ale foamei, lipsa de identitate şi opţiune la votare (scorul enorm al FSN) ş. a. Analog, sunt ilustrate celelalte stadii – pentru ca autorul să concluzioneze că astăzi alegătorul român ar fi atins vârsta majoratului. Schematizările sunt din plin incluse (dar se poate oare altfel într-un astfel de cadru?). Articolul „Cum să-ţi faci autoanaliza”, fără a fi propriu-zis psihanalitic, apelează pentru lămuriri la psihoterapeutul adlerian Vlad Grigorescu, care trimite la rându-i la Viktor Frankl. Din acest număr al revistei mai poate fi reţinut, spre popularizare, articolul „Sindromul Burnout – Când munca te poate ucide” (care, funny, are ca foto de deschidere un Brad Pitt – Mr. Smith – care se uită îngrijorat la o dna Smith – Angelina Jolie – surprinsă întâmplător cu o privire dezolată, amândoi echipaţi fiind ca nişte supereroi de intervenţie).
O scurtă notiţă a unui anonim de 43 de ani, cu privire, cred (nu se înţelege prea bine) la experienţele sau trăirile „spirituale”, îmi reţine de asemenea atenţia:
Abordările psihoterapeutice tradiţionale, din dorinţa de a fi considerate „ştiinţifice”, au ignorat, marginalizat şi chiar ironizat în mod sistematic astfel de nevoi, considerând trăirile spirituale drept stări de regresie profundă ale eului, stări primitive marcate de dorinţe infantile de fuziune, simbioză şi omnipotenţă. În Occident este utilizat termenul de „urgenţă spirituală” pentru a descrie manifestările somatice şi psihice care pot fi uşor confundate cu tulburările psihice, în timp ce ele anunţă în fapt trăirea spirituală. Este echivalentul bolii iniţiatice din culturile şamanice, care îl obligă pe viitorul şaman la o transformare în plan spiritual.
Din punctul meu de vedere, analiza psihoterapeutică (anonimul pare să se refere mai ales la psihanaliză) şi aşa-zisele „experienţe spirituale” reprezintă două planete diferite ce pot fi, ambele, vizitate. Este vorba despre două planuri paralele de discuţie şi nu putem aduna, nici aici, mere cu pere. (Am impresia totuşi că Dan Niculescu va avea alte păreri şi va argumenta că aceste două tipuri de experienţe – psihanaliza şi mistica – de fapt se întâlnesc, pentru a se bate cap în cap!). Ceea ce mă pune pe gânduri este caracterul comun şi atât de răspândit al percepţiei după care psihanaliza se opune şi chiar înjoseşte trăirile elevate. Chiar dacă scrisoarea de mai sus nu spune asta şi se exprimă remarcabil de echilibrat, totuşi, o atare judecată este conţinută în rândurile de mai sus. Care par cele ale unui iniţiat, într-o anumită măsură, în vocabularul şi problematica interpretărilor psihanalitice.
Întrucât am primit reproşuri referitoare la prezentarea pe blog a unor reviste de popularizare, soldate cu cumpărarea acelor reviste şi ulterioare dezamăgiri, de acum înainte voi acorda un punctaj cât priveşte interesul psihanalitic pentru acest blog al materialelor (semnalate, ci nu recomandate). Această evaluare este, bineînţeles, subiectivă şi priveşte nu valoarea în sine sau publicul-ţintă al publicaţiilor, ci, aşa cum spuneam, relevanţa lor pentru Cafe Gradiva.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
M-am trezit si io cu revista in mana (de obicei nu cumpar genu’ asta de reviste) si m-am uitat pe articolul lui Tudose. Chiar daca foloseste destul de bine conceptele psihanalitice nu mi se pare foarte profund. Articolu’ pot spune ca aproape m-a indignat. Amestec partial de ce e mai prost in sociologie, jurnalism romanesc (cu atacuri la perosana si formulari tipice) si psihanaliza.
A gasi acum cei 18 ani de postdecembrism ca un prototip de formare a „Eului” mi se pare usuratic. Apoi a pretinde maturitatea electoratului roman e mult prea fortat. Electoratul in general e imatur de vreme ce nu e in stare sa guverneze el insusi si sa evite in a-si alege parinti sprea o face in locul lui. Apoi cel roman mai are mult pana sa prinda din urma pe cel occidental (in caz ca il luam pe acesta ca standard de maturitate)
Dorin,
impresia ta este putin eronata in ceea ce priveste parerea mea.
Psihanaliza si mistica nu se bat deloc cap in cap!
Repet: exista un conflict intre psihanaliza si mistica, asa cum exista o controversa intre teoria biologica a reproducerii si basmul cu barza.
Gabriel: „A gasi acum cei 18 ani de postdecembrism ca un prototip de formare a „Eului” mi se pare usuratic.”
Ce inseamna „usuratic”?
Dan: „Psihanaliza si mistica nu se bat deloc cap in cap!
Repet: exista un conflict intre psihanaliza si mistica”
Daca exista un conflict cum adica nu se bat cap in cap…?
Poate fi dovedit prin observatie care este sursa nasterii copiilor asa cum s-a dovedit si care este forma Pamantului si miscarea planetelor.
Dar, nu se poate demonstra astfel nici existenta, nici nonexistenta lui Dumnezeu.
Dan, am impresia ca faci o eroare de logica.
Georgiana,
daca vei citi si a doua parte a comparatiei mele poate ca vei intelege…
~Exista un conflict in aceeasi masura in care ar fi o controversa~
sper sa nu fiu prea subtil si de aceasta data…
„nu se poate demonstra astfel nici existenta, nici nonexistenta lui Dumnezeu” – Aceasta este intr-adevar o eroare grosolana de logica! Se numeste „burden of proof” care ne arata ca obligatia dovedirii se afla la cel care face afirmatia.
Ce spui tu poate fi usor demontat prin afirmatii absurde de genul: Existenta si non-existenta Zanei Maseluta nu pot fi dovedite.
Se poate inlocui zana cu Inorogul Roz, Monstrul Zburator din Spaghetti, Reincarnarea Zeului Elefant pe Muntele Sfant, etc.
Mai mult,tu folosesti si o alta eroare de gandire care se numeste „argumentum ad nauseam”, pentru ca repeti la nesfarsit acest tip de afirmatie in conditiile in care ti s-a mai raspuns.
Oricum,imi amintesc cu amaraciune o alta declaratie de-a ta.Mi-ai spus candva ca n-am cum sa te conving asa cum tu nu vei reusi sa ma convingi pe mine. Cred ca ar trebui sa te referi doar la propria persoana. Eu in orice clipa as putea face o reverenta pana la pamant in fata oricarei evidente pe care mi-o poti aduce si automat sa-mi revizuiesc gandirea.
@ Georgiana
Usuratic in sens de fortat, facil. Da-l incolo de „Eu” ca il facem varza daca il definim si prin cei 18 ani din societatea nosatra postdecembrsta. Nu vad nici o relevanta. None