André Moreau, Autocunoaştere şi autoterapie asistată, Editura Trei, Bucureşti, 2007, 256 p., traducere din limba franceză de Virginia-Smărăndiţa Brăescu şi Tudor Jijie, prefaţă de Gina Chiriac
Psihiatrul belgian André Moreau este binecunoscut specialiştilor de la noi, fiind tradus în ultimii ani cu mai multe volume dedicate sexualităţii, Gestalt-terapie-ei sau orientărilor din psihoterapie. Conduce de ani buni grupuri terapeutice, plecând de la ideea că acesta e mediul optim pentru a ne descoperi şi schimba stilul inadecvat de relaţionare. În „Prefaţa” volumului de faţă, psihoterapeutul Gina Chiriac (preşedintele executiv al Asociaţiei Europene de Psihoterapii Integrative) explică miza celor 250 de pagini:
Autoterapia asistată presupune dezvoltarea încrederii în sine pentru a reduce dependenţa de psihoterapeut. Intenţia autorului este de a ne învăţa să ne folosim inteligenţa emoţională pentru a renunţa treptat la sprijinul psihoterapeutului şi a ajunge să ne rezolvăm singuri problemele, adică să devenim propriul nostru terapeut.
Volumul Autocunoaştere şi autoterapie asistată este structurat în două părţi majore. Prima jumătate este teoretică, iar a doua parte cuprinde exerciţii practice (meditaţie, relaxare, vizualizare etc.). André Moreau recomandă deschiderea spre diversitatea orientărilor psihoterapeutice. El însuşi fiind format în psihanaliză, grup Balint, Gestalt, sofrologie, analiză tranzacţională sau hipnoză ericksoniană. Bogata “experienţă de teren” îl ajută să nu
cadă pradă absolutismului idelologic sau prozelitismului naiv,
observă în „Cuvântul înainte” Henri Boon, preşedintele fondator la Societăţii Belgiene de Sofrologie şi Relaxare.
Autocunoaştere şi autoterapie asistată debutează cu o prezentare a principalelor nevoi, de la aceea de a iubi şi de a fi iubit la nevoia de securitate sau de a ne face utili. În privinţa dragostei, autorul îşi permite un mic excurs speculativ, afirmând că fidelitatea n-ar trebui să fie văzută ca o privare de libertate sexuală, ci ca o încredere reciprocă. El lasă astfel loc poligamiei, precizând totuşi că acest gen de relaţie poate funcţiona doar atunci când
există multă dragoste între parteneri şi aceştia sunt foarte motivaţi, autonomi şi se simt în stare să iubească mai multe persoane în acelaşi timp.
După descrierea nevoilor umane, Moreau se referă la conştientizarea lor şi la căile de împăcare a dorinţelor cu datoriile noastre, cuvintele-cheie fiind “aici şi acum”. Este vorba despre a trăi în prezent, a evita fuga de conflictele noastre interioare. Iată un posibil exerciţiu pentru un mai bun contact cu sine:
Tradu în fraze ceea ce simţi în acest moment. Acum respir, sunt aşezat pe acest scaun, în această cameră, în acest cartier; acum, fac acest lucru. Încearcă timp de câteva minute să descrii în fraze ceea ce conştientizezi imediat.
A simţi şi a conştientiza o nevoie (cea de securitate, de pildă) nu este suficient într-o (auto)terapie. Criticînd psihanaliza care se mulţumeşte doar cu interpretarea şi conştientizarea, Moreau subliniază că vindecarea survine atunci când începem să acţionăm altfel, când ne schimbăm comportamentul inadecvat. Iată câteva ilustrări folosite în terapia de grup:
Intrarea în acţiune poate fi simbolică: îi vorbeşti şefului (cu scaunul gol în faţă), îţi exprimi mânia în faţa mamei bătând o pernă cu o rachetă de tenis sau răsturnându-ţi partenerul, jucând acest rol într-o psihodramă. Poate să fi şi reală: declarându-i, de exemplu, animatorului: Ajunge! Nu o să-mi mai fie teamă de tine!.
Ultima parte a cărţii se referă la rezistenţele la schimbare şi la mecanismele de apărare. Philippe, povesteşte Moreau, a crescut la orfelinat nutrind credinţa că părinţii îşi părăsesc de obicei copiii (introiecţie). Aflat în preajma educatorilor sau terapeuţilor este convins că va fi abandonat (proiecţie), aşa că începe să se poarte urât, îndepărtându-i în cele din urmă pe cei care vor să-l ajute (transfer-contratransfer).
Chiar dacă are profilul unei cărţi de self-help, volumul Autocunoaştere şi autoterapie asistată oferă suficiente sugestii teoretice şi exerciţii terapeutice pentru a merita să fie deschisă şi de către psihologi şi psihoterapeuţi.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
