Dragi colegi,
Va scriu din dorinta de a va invita sa va alaturati efortului facut de Federatia Romana de Psihoterapie in promovarea legii psihoterapiei. Daca sunteti convinsi de necesitatea acestei legi, va rog sa o promovati prin articole sau orice alte cai. O varianta (penultima) a acestui proiect de lege o puteti gasi pe site-ul meu, psihogen.ro, in sectiunea legislatie. Daca dorim sa se miste ceva, trebuie sa tragem / impingem cu totii.
V-as fi recunoscator daca, in eventualitatea in care considerati ca o asemenea lege nu este necesara, sa oferiti cateva argumente, fie mie personal, prin email, fie in mod public, printr-un post pe blogul Cafe Gradiva.
Cu respect,
Costin Patrascu
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
O sa sparg eu gheata, desi poate nu e tocmai elegabt sa comentez tocmai eu primul. Nu cred ca stiti ca proiectul de lege a fost respins de comisia de sanatate a Senatului, ocazie cu care s-au facut si unele recomandari privind imbuntatirea legii. Una dintre acestea, si aici vroiam sa ajung, este aceea de a restrange accesul la formarea in psihoterapie numai pentru absolventii unor facultati socio-umane sau medicale. Totusi, exista colegi care, desi sunt psihoterapeuti, sunt ingineri la baza. Cu ei ce facem? ii scoatem in afara legii? Ce parere aveti?
Nu cred ca am un raspuns, doar incerc sa elaborez. Din cate stiu, aceste conditii exista si in strainatate (corectati-ma daca gresesc). Intrebarea de fond este: cat timp / efort sunt dispuse sa investeasca aceste persoane cu studii politehnice pentru a deveni psihoterapeuti (cu certificat)? Cu alte cuvinte: Cat de puternica este motivatia lor?
Nu afirm ca aceasta (pre)formare garanteaza si vocatia sau talentul, dar cand cineva le are, atunci cred ca isi poate urmari interesul cu suficienta consecventa si, in fond, spre propriul folos profesional. Oricum, nimeni nu devine psihoterapeut peste noapte, poate doar vraci.
Nu neg ca situatia e ingrata, daca exista deja psihoterapeuti-ingineri (totusi, ce formare psi au ei?! Sunt multi?). Totodata, daca urmezi – ca o preconditie – o facultate (sa zicem) de psihologie, te poti indoi asupra utilitatii concrete a acestor studii generaliste pentru psihoterapie (tot asa cum Freud credea ca studiile de medicina nu te ajuta cine stie cat pentru psihanaliza).
1. Din pacate, nu putem evalua in mod formal, cuantificabil motivatia „inginerilor”. Intr-un text de lege, lucrurile trebuie stipulate clar.
2. In Declaratia de la Strasbourg privind Psihoterapia din 1990, la care au subscris toate tarile membre ale UE la momentul respectiv si la care, prin virtutea integrarii noastre in UE, trebuie sa subscriem si noi, se precizeaza la punctul 5: „Accesul la pregatire se face printr-o serie de calificari preliminare, in special legate de domeniul stiintelor sociale si umaniste” (in original: „Access to training is through various preliminary qualifications, in particular human and social sciences”)
Ma intreb daca am tradus bine, pentru ca asa cum am tradus, s-ar putea intelege ca acele calificari preliminare sunt preferat sa fie din domeniul stiintelor social-umaniste (dar nu obligatorii), pe cand textul in engleza pare mai degraba a spune stiintele social-umaniste sunt exemplificarea sau explicitarea a ceea ce se intelege prin „preliminary qualifications”.
Voi ce intelegeti?
In plus, repet faptul ca si Comisia de Sanatate a Senatului cere o calificare social-umanista sau medicala. Viitoarea Comisie Nationala de Sanatate urmeaza a da socoteala Ministerului Sanatatii (cu atat mai mult cu cat se pare ca se doreste – asta nu imi este chiar clar – ca pe viitor serviciile de psihoterapie sa fie decontate de Casa Nationala de Asigurari).
Eu sugeram ca putem evalua motivatia „inginerilor” prin investitia lor de timp, efort, studii, practica. Caz in care devin din ingineri altceva, eventual psihoterapeuti. Deci problema lor cu legea dispare. Mie mi se pare ca oricine trebuie sa treaca printr-o preformare fie medicala, fie psiho-socio-umanista. N-as minimaliza rolul acesteia.
Mai mult, as spune ca nici psihologilor, de exemplu, nu le-ar strica o formare umanista complementara, pentru ca le-ar asigura o mult mai mare deschidere, ceea ce n-ar fi catusi de putin un lucru indiferent pentru practica lor psihoterapeutica. Inclin tot mai mult si am tot mai multe exemple sa cred asta, si pozitive si mai ales negative (cu un orizont limitat la o bibliografie strict pedagogica, specializata si atat, cvasi-„inginereasca” daca doriti, si cu un limbaj si capacitate de verbalizare adesea foarte marginite, de referat).
Daca vorbim despre psihanaliza, Freud insusi recomanda o formare interdisciplinara, care sa cuprinda, pe langa studiile si practica foarte specifice – si istorie, literatura, arheologie etc. Nu e chiar un moft ori un indemn la formarea unei culturi generale, ci un fundal dezirabil si fertil pentru practica psihoterapeutica. La rigoare, se poate si fara, dar mi se pare o autolimitare.
In ceea ce ma priveste, am terminat facultatea de filosofie si am avut colegi a caror prima facultate fusese politehnista. Unul dintre ei, de pilda, activeaza in prezent ca analist politic in presa scrisa si vizuala si in Societatea Academica Romana. Facand abstractie de performanta in sine: iata totusi o traiectorie clara si o investitie serioasa din parte-i.
In concluzie, inteleg de ce se pretinde aceasta formatie socio-umanista pentru psihoterapii. Sincer, v-ar placea sa intrati in psihoterapie cu un „inginer” sau cu un psihoterapeut (chiar daca la origine inginer)?
In ceea ce priveste Declaratia de la Strasbourg din care citati, mi se pare ca indicatia este foarte clara. Mai exista un cuvant-cheie in afara de sintagma pe care o citati, „in particular” – si anume: „various”. Eu inteleg prin acest cuvant tocmai interdisciplinaritatea si deschiderea despre care aminteam.
Eu as traduce expresia „in particular” cu „si anume” in loc de „in special”.
Pentru „in special” ar fi fost folosit mai degraba „especially”, cred.
In plus, avand contact cu destule acte normative pe care a trebuit sa le studiez pana acum in munca mea, pot spune ca nu vad cum ar fi folosita intr-un act normativ sintagma „in special” care este una ambigua si neconcludenta pentru limitarea unei anumite sfere de referinta.
Cat priveste ideea de principiu, nu cred ca fara o formare (ideal interdisciplinara…, cum a zis Dorin) in domenii umaniste poate fi inceputa direct formarea (teoretica, clinica si supervizari…) intr-o scoala de psihoterapie sau psihanaliza.
Analiza personala poate fi inceputa oricand pentru ca nu presupune detinerea unor notiuni dar, nici macar formarea teoretica nu poate fi inceputa fara acestea.
Domnule Costin Patrascu, indraznesc sa va intreb daca sunteti cumva inscris la F.R.O.P.P. pentru ca nu sunt sigura daca suntem colegi acolo sau este vorba despre o coincidenta de nume. Multumesc!
cu simpatie:)
Scuze pentru raspunsul intarziat: da, ne-am cunoscut la sedinta de deschidere a cursurile de la FROPP.