Topul psihanalizei aplicate (rezultatele chestionarului)

Acestea sunt rezultatele chestionarului din ultimele trei luni, la care fiecare respondent a putut exprima mai multe opţiuni. Numărul total al acestora este de 301.

Precum se poate vedea, cei mai mulţi sunt interesaţi de psihanaliza literaturii, ceea mi se pare previzibil chiar dintr-un punct de vedere… istoric: este o opţiune ca să-i spunem aşa „freudiană”, prezentă încă de la începuturile psihanalizei şi în mod constant cea mai vizitată, relaţia cu literatura fiind privilegiată printre toate cele ale psihanalizei (aşezarea acestui domeniu în fruntea listei propuse nu a fost întâmplătoare; s-ar putea ca această poziţie să fi influenţat şi votarea, dar cred că pe fond rezultatul este corect).

Pe al doilea loc al preferinţelor s-au clasat interpretările legate de societate şi viaţa cotidiană (aşa-numita „psihopatologie a vieţii cotidiene”). O poziţie de frunte în top care arată că oamenii sunt foarte interesaţi să înţeleagă mai bine lumea şi mediile în care trăiesc, psihanaliza oferind, într-adevăr, o cheie de interpretare excelentă (ca peste tot, ea trebuie utilizată cu multă prudenţă şi intuiţie şi pe cât se poate fără proiecţii personale). Din păcate, o ofertă concretă „pe piaţă”, la noi, nu prea există în acest moment – şi recunosc (nu de-acum) că nici în şedinţele de interpretare ale Asociaţiei Interdisciplinare de Psihanaliză Aplicată, vreo 70 la număr în peste patru ani, nu am avut vreodată un subiect din această foarte interesantă categorie. De ce e atât de greu să ne referim în mod concret, exemplificator la ea, când de fapt este atât de tentantă şi interesează atât de mult? E o întrebare la care merită reflectat.

În al treilea rând, respondenţii şi-au exprimat preferinţa pentru psihanaliza aplicată în general, ceea ce arată că, mai mult uneori decât domeniul la care se aplică, fascinează exerciţiul în sine, dinamica şi resursele interpretării de tip psihanalitic. E o poziţie de frunte care de asemenea nu mă surprinde. Mulţi dintre cei care au răspuns sunt interesaţi de psihanaliză în principiu, lucru îmbucurător (aplicând, fireşte, corecţia necesară rezultatului, în sensul că numeroşi vizitatori ai acestui blog sunt probabil din domeniu sau din domenii apropiate).

Pe al patrulea loc se află filmul, de asemenea un rezultat înscris în graficul aşteptărilor dat fiind că vorbim despre o artă foarte populară, urmat la două voturi diferenţă de psihanaliza teatrului. Mă surprinde puţin poziţia psihanalizei muzicii în top, înaintea psihanalizei picturii şi a sculpturii (şi la strânsă concurenţă cu celelalte două enumerate înainte). Iar aceasta pentru că, prin natura ei, muzica a fost întotdeauna un domeniu foarte greu de abordat – nu doar de psihanaliză, ci şi în general. Oricum, variaţiile relativ mici din zona locurilor 4-7 ale clasamentului îmi sugerează că la nivel statistic (nu individual) avem o privire sau o percepţie întrucâtva nediferenţiată, „de grup” sau „în buchet” a psihanalizei aplicate la aceste arte.

22 de voturi a primit filosofia politică, ceea ce este de asemenea o surpriză (plăcută) pentru mine, pentru ca interpretarea politicii şi a istoriei (psihopolitica şi psihoistoria, ca să numim domeniile mari) să primească numai 19 voturi şi un neaşteptat loc 8. Mă miră această clasare; eu aş fi văzut psihanaliza acestor domenii mai aproape de cea a societăţii şi cotidianului. La final de clasament se plasează opţiunea altor domenii nespecificate aici (dar, din păcate, cele 6 voturi nu au indicat şi care ar fi aceste domenii – fie pentru că respondenţii s-au referit la o lărgire în general, de principiu a listei, fie pentru că indicaţia de a numi aceste domenii în căsuţa alăturată nu a fost suficient de clară), ultima poziţie a clasamentului fiind ocupată de cei care au declarat că psihanaliza aplicată nu îi interesează (există un singur comentariu în acest sens, laconic şi care nu prea ne lămureşte: „e limitată”).

Asumându-mi aproximările fără îndoială mari sau foarte mari ale acestei metode de sondare (am mai discutat despre ele şi despre cauzele lor), chestionarul mi s-a părut totuşi foarte util – pe de o parte pentru că îmi confirmă foarte mult din ceea ce bănuiam anterior (iar aceasta, paradoxal pentru că subiectiv, poate funcţiona ca un indiciu pozitiv pentru seriozitatea rezultatelor), pe de altă parte pentru că oferă sugestii noi (şi mă refer aici îndeosebi la locul 2) pentru ramificarea şi ponderea interpretărilor de psihanaliză aplicată.