…se numeşte interviul pe care Victor Popescu i l-a luat lui Alain Braconnier, în Cotidianul de astăzi. Punctul de pornire îl constituie cartea Cum să fii un tată bun pentru fiica ta a psihanalistului francez, recent tradusă la Editura Trei.
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.
Calitatea mea de fiica incestuoasa ma obliga sa fac si eu o observatie. Am citit articolul (nu si cartea) si mi-au atras atentia referirile la adolescentele anorexice. Aici as vrea sa vin si eu cu o posibila interpretare in plus fata de ceea ce am citit in articol. Cred ca anorexia poate fi si o formatiune reactionara la dorinta fetei de a face un copil cu tatal. Teama ei de a fi grasa se leaga de vinovatia pe care o resimte in raport cu fantasmele inconstiente incestuoase de a purta sarcina tatalui ei, drept pentru care supracompenseaza devenind din ce in ce mai slaba.
mda. Tare prost scris articolul urmarind linia interviului. Fara stil, asa. Clisee obosite si golite de continut…
In fine cred ca e discutabil si continutul practic al ideilor.
Un tata bun nu treb’e sa fie un psihanalist zic eu ci mai mult un amic. Ceva viziune , nimic?
Psihanaliza ar trebui sa se faca in scoala cu oameni platiti foarte bine pentru asta. S-ar mai putea scoate niste materii inutile din programa elevilor in scopul trecerii lor pe la cabinetul/cabinetele de psihanaliza ale scolilor. In felul acesta gandurile incestuase ale viitorului tata ar fi mult mai slabe. Si astfel de interviuri ar parea penibile
Mai… eu cred ca educatia psihanalitica nu ar „slabi” gandurile incestuoase ci ar domoli punerile in act si tentativele de seductie care apar mai mult sau mai putin inconstient. Un tata educat din punctul asta de vedere nu cred ca ar resimti o atractie mai mica fata de fiica, ci ar stii sa gestioneze mai bine relatia cu aceasta astfel incat sa nu ii afecteze dezvoltarea.
Nu stiu daca avem in minte acelasi lucru cand ne referim la „educatia psihanalitica” . eu ma refer chiar la cura si nu la seminarii.
Eu zic ca daca ar trece prin astfel de experienta terapeutica viitorul tata ar simti o atractie mai mica fata de fica-sa. Mi-e imposibil sa cred ca psihanaliza nu are efect in continutul dinamic al pulsiunii ci doar in culturalizarea ei, in sublimarea ei. Sunt de acord ca face si asta insa, macar pentru faptul ca sufera o satisfacere ea isi pierde din intensitate.
Apoi stim ca in puseele incestuoase sunt infiltrate continuturi/traume/ fixatii diferite de cele pur sexuale asa cum le stim fiecare. Daca cestor pulsiuni amestecate dupa modelul „anaclisisului” li se da posibilitati de manifestare/sublimare pe cai proprii lor atunci pulsiunile incestoase sunt vaduvite de niste forte importante si atunci se resimt mai putin.
Da, m-ai indus in eroare cand ai spus „psihanaliza trebuie sa se faca in scoala”. Automat m-am gandit la aspectul teoretic.
Acum, intelegand la ce te referi (asta daca am inteles de fapt), vin cu urmatoarea problema: psihanaliza „facuta in scoala” asa cum spui, crezi ca mai este psihanaliza? Daca ii adaugi atributul de „obligatoriu” cred ca se altereaza destul de mult demersul.
🙂
Nu stiu de ce dar eu cred ca va fi „bataie” pe ea. Nu va fugi nimeni de ea. Cel putin nu ca de ore :).
Dar noi stim ce nevoie au copiii de un secret friend cum numai un psihanalist poate fi.
Uita-te si tu cat de mutilant poate fi sisteml actual de invatamant cu care bagam informatie inutila in cap copiilor, informatie care va ajunge depasita atunci cand va ajunge adult. Nu e asta o aruncare pe apa sambetei a timpului si resurselor comunitatii? Psihanaliza i-ar ajuta sa devina niste oameni mai siguri pe ei.
Dar aici intervine o problema politica cu multe dedesupturi din pacate …
Complet de acord. Numai ca, fara cerere nu cred ca cea despre care vorbesti tu se numeste tot „psihanaliza”. Se numeste „ceva” de tip psihanalitic, eventual. In fine… sa lasam rigurozitatea pe seama specialistilor.