APP datează din 2007 şi are scopuri generoase şi diverse: promovarea psihoterapiei, desfăşurarea de proiecte, acordarea de ajutor terapeutic ş.a.Intenţia fondatoare a fost de a contribui la ameliorarea unei realităţi nu tocmai comode, respectiv existenţa probabilă în România a unui număr de peste 2 000 de bolnavi cu tulburări psihice la suta de mii de locuitori (în 2004), dintre care mai puţin de un sfert se tratează – cu disparităţi mari raportat la zonele ţării, mediile urban / mic urban / rural etc.; de pildă, s-a stabilit statistic că în oraşele mici ale ţării numai 0,001 % din pacienţi se tratează prin psihoterapie (mă întreb cine e pacientul zecimal care colorează astfel statistica… se află, oricum, în marja de eroare). Mai multe pot fi aflate de pe elegantul site, lansat în aceste zile, al Asociaţiei pentru Promovarea Psihoterapiei, ori de la membrii acesteia.
Interesant este că persoanele care au în vedere proiecte în sfera psihoterapiilor ori doresc să intre în contact cu Asociaţia o pot face foarte uşor, completând un formular al site-ului.
Tuturor, succes!
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Rezultatele statisticii sunt interesante, chiar daca ori ce statistica trebuie privita cu oarecare indoiala: Care a fost metoda anchetei? Care a fost definitia de tulburare psihica pusa la baza anchetei? S-au gasit diferente intre tulburarile psihice raportate la diferitele zonenele urbane, rurale etc.? – Ca psihanalist (clasic freudean cu tendinte lacaniene) care practiciez de 30 de ani in occident (Germania), pentru mine ar fi interesanta intrebarea daca exista eventual deosebiri specifice intre tulburarile psihice care se gasesc in Occident si cele existente d.e. in Romania, avand in vedere diferentele sociale, istorice, culturale, educatioanale etc. intre cele doua zone. Sau totusi sunt aceste diferente neglijabile? Oare exista reflectii sau chiar cercetari pe aceasta tema?
@thymos:
Autoritatea asupra statisticilor respective apartine Federatiei Romane de Psihoterapie si se bazeaza pe inregistrarile oficiale ale persoanelor cu tulburari psihice. Estimarile (tot din partea Federatiei Romane de Psihoterapie) referitoare la numarul mult mai mare al celor care se afla in suferinta psihica dar nu se trateaza nu stiu prin ce metoda au fost facute, eventual putem consulta direct siteul acestei institutii la adresa: http://www.psihoterapie.ro/
In orice caz, in masura in care aceste statistici sunt reale si cu marja lor de eroare, ele sunt cu-adevarat sumbre, ilustrand intr-un mod aritmetic destul de rece si dur faptul ca exista probleme pe care indivizii din Romania nu stiu sa le abordeze, din cauza unei slabe informari.
Problema ridicata de dvs cu privire la diferentele particulare intre patologiile occidentale si cele romanesti este una deosebit de interesanta, personal nu m-am informat in privinta asta, insa mi se pare intr-adevar un aspect potrivit de dezbatut.
Din cate cunosc, in Romania au inceput sa apara la lumina, cu ani in urma, patologii care in Occident nu mai exista. Un exemplu ar fi nevroza isterica clasica, despre care citim in carti si care se pare ca doar pe la noi si, probail, pe la rusi si bulgari mai exista. Diferente specifice mai sunt si altele, greu de sintetizat aici. O parte dintre ele se refera la urmele lasate de regimul comunist, atai dpdv intrapsihic dar si interrelational, prin transmitere intergenerationala. Nu cred sa existe cercetari viguroase pe aceste teme, dar practicienii de aici, cei care au profesat si inainte de 89, spun ca lor cel putin le sunt limpezi aceste schimbari.
Da, multumita comunismului o sa aiba psihoterapeutii ceva de munca pe o perioada de timp.
Dar cum exact a generat comunismul nevroza isterica? Si, mai ales, de ce?
In acelasi registru… capitalismul ce boli specifice ‘creaza’? Nu de alta, dar sa stim pentru ce ne pregatim, noi astia… ‘mai tineri’…
Este un subiect foarte interesant acesta, de psihopatologie comparata, si as vrea sa stiu si eu mai multe despre ce s-a scris pana acum. Poate cineva sa indice o bibliografie minimala? Multe multumiri!
@Georgiana: Iata un articol interesant legat de subiectul cererii noastre neonorate 🙂 pe care l-am gasit ‘googel-uind’ „capitalism psychic pathologies”:
http://eipcp.net/transversal/1007/bifo/en
spor la lecturat, si… dezbatem? sau tragem pe dreapta?
In conditiile in care esti de acord cu asta, o sa iti mai indic ce mai gasesc a fi revelatoriu. Nu este chiar o ‘bibliografie’ dar… poate reprezenta un inceput.
imbratisari calde
Intr-adevar simptomele diferade la un spatiu cultural la altul si asta arata in ce mod teoria generala a psihanalizei trebuie sa ia in calcul factorul cultural mai degraba decat sa se multumeasca cu o viziune structuralista inghetata asupta aparatului psihic.
Intr-adevar simptomele de „marea criza isterica” pe care lucra Charcot acum mai bine de un secol au disparut in Occident da’ le vezi la noi frecvent „vindecate” in biserici tanacice…;)
apoi
incidenta depresiei in Japoonia are mare legatura cu stilul lor de munca absolut inuman de peste 12 ore pe zi in medie. Cineva mi-a spus ca in Tokyo toti is impbracati in negru cu gulere albe…