Un scriitor povesteşte despre bunica sa care, la ora 3 după-amiază, se urcă într-un taxi. Şoferul îi spune:
Ştiu: mergeţi la psihoterapeut.
Da, într-adevăr,
îi răspunde femeia,
dar cum de-aţi ştiut?!
Păi unde aţi putea merge la ora asta?!
Scena se petrece la Buenos Aires şi este reprodusă în documentarul BBC Argentina – Dancing To The Music Of The Mind. Ştiam că psihanaliza este foarte dezvoltată în Argentina, dar ascultând acest documentar am realizat care sunt cu adevărat proporţiile: e un fenomen social! Conform statisticilor anilor ’90, se pare că există câte un psihanalist la fiecare 200 de argentinieni! (pentru comparaţie: dacă acest raport ar fi valabil şi în România, am avea atunci 110 000 de psihanalişti români!). Excelent ilustrat, documentarul vorbeşte despre uşurinţa cu care argentinienii se dezvăluie unii altora, chiar şi în chestiunile cele mai intime, despre importul psihanalizei în anii ’20, când se pasionau intens pentru interpretarea viselor, despre practicarea psihanalizei în anii ’60, când tot argentinianul era convins că psihanaliza te face mai eficient, mai fericit, că femeile au primul orgasm după psihanaliză etc.; aflăm tot aici despre o istorie în care psihanaliza figurează la loc de cinste printre scriitori, fotbal, tango, emigranţi, arme şi revoluţionari; despre legăturile dintre psihanaliză şi tango – şi despre rolul prin analogie al psihanalistului (el e “femeia”, contrar impresiilor breslei).
Ascultaţi aici documentarul Argentina – Dancing to the Music of the Mind.
Pe scurt, un documentar care pune în ramă ideea că Buenos Aires este capitala mondială a psihanalizei (oricum, e metropola cu cea mai mare densitate de psihanalişti, alături de New York).
Care e “femeia” / psihanalistul aici?
