Citeştedespre
Ma uimesc un pic rezultatele chestionarului [E psihanaliza in carti?]. Cred ca lumea stie despre psihanaliza citind carti de psihanaliza sau auzind de la prieteni cunoscuti care urmeaza o cura psihanalitica.
Cred ca multa lume nu e ferm convinsa de beneficiile psihanalizei sau ale psihoterapiei de inspiratie analitica. Intrebarea care apare este: E psihanaliza doar pentru oamenii din mediul intelectual? Putem noi ca psihoterapeuti sau psihanalisti sa convingem oamenii altfel decat cu ajutorul cartilor? Se poate promova psihoterapia si psihanaliza inca din scoala sau din universitati (nu numai de psihologie)? Cred ca poate impactul de promovare a psihanalizei prin intermediul tinerilor e mai mare. Cred ca foloasele si pierderile in alegerea drumului pentru profesia de psihanalist sunt mai putin cunoscute de la specialisti. Apoi, mai este si preceptia sociala comuna din Romania care vizeaza eliberarea rapida de simptome in scurt timp si cu investitii minime (afective si financiare).
Alexandru
>> Cu ce se ocupă un psihanalist
As zice ca si chestionarul respectiv reflecta ceea ce spuneti: oamenii afla despre psihanaliza de cele mai multe ori din carti (iar mai nou si de pe internet, desi am impresia ca aici exista alte tentatii mult mai puternice de petrecere a timpului liber). Primele doua rezultate ale chestionarului sunt de altfel foarte apropiate cantitativ. Unii (cam jumatate, aici) raman la acest nivel – si nu as privi catusi de putin aceasta ca pe ceva rau sau de mantuiala.
Daca psihanaliza este mai accesibila intelectualilor… Inclin sa cred, impreuna cu altii, ca da. Nu e o fatalitate, dar e cert ca oamenii cu un anumit nivel de cultura – intelectuali, titrati, autodidacti chiar – inteleg mai usor si mai repede exigentele si evolutia interpretarii psihanalitice (tot cunostintele lor pot functiona, altfel, si ca rezistente). Sa nu uitam mediul de burghezie cultivata in care s-a nascut aceasta disciplina, nici ca ea actioneaza esential prin verbalizare. Oamenii cu un anumit nivel de cultura verbalizeaza evident mai usor, au obisnuinta si cultura discursului. Nu se poate exclude, fireste, nici ca o persoana sa detina nativ anumite calitati necesare.
„Sa nu uitam mediul de burghezie cultivata in care s-a nascut aceasta disciplina..”
🙂
Ce ma bucur eu cand vad cum principiile metapsihologiei traditionale se apropie de cele ale mele. Hai sa ne intrebam mai departe dspre originea micii brghezii vieneze si, in definitiv, a celei europene de la sfarsitul secolului al 19 lea. Si atunci deschidem „cutia pandorei” genealogiste dincolo de barajul perioadei infantile
Nu stiu daca am inteles bine ce spui, Gabriel, dar nu la vreo reteta sau suspiciuni eugenice ma refeream eu, ci la climatul socio-cultural al unei epoci, de natura sa inspire psihanaliza. Psihanaliza era mai ales pentru burghezi cultivati, e o realitate, si nu intamplator exista referinte culturale adanc intricate in istoria si interpretarea psihanalitice.
„climatul socio-cultural” nu poate fi despartit de eugenie fie ea si cea spirituala.
In momentul in care vorbim despre o comunitate suntem obligati sa luam in considerarea istoria ei, in special cea recenta, adica cea de cateva sute de ani si nu doar cea de cei 7 ani 🙂