Citesc psihanaliza în scop
| profesional (47) | 47% |
|  | |
| ||||
| strict personal (39) | 39% |
| | |
| ||||
| doar întâmplător (10) | 10% |
| | |
| ||||
| nu citesc (5) | 5% |
| | |
|
O dată mai mult, se poate vedea că majoritatea vizitatorilor de la Cafe Gradiva e de specialitate psi. Mai mult, spre nuanţarea unui chestionar anterior prin care încercam să aflu profesiile de bază ale vizitatorilor şi în care majoritatea covârşitoare a votanţilor erau specialişti psi, avem acum un procent specific al psihanaliştilor (desigur, foarte aproximativ, ca şi întreg chestionarul). De observat, oricum, că
Cred ca sunt extrem de putini analisti ceea ce face ca acest parcurs sa fie destul de greu de urmat in Romania!
Altfel, există şi va exista întotdeauna o „psihanaliză de interval”, adică acea psihanaliză discursiv-interpretativă care îi interesează pe şi e „practicată” de neprofesioniştii domeniului.
Aceştia, având cele mai diferite formaţii, vor citi psihanaliză, vor discuta şi vor scrie eventual pe teme de psihanaliză, vor urma poate şi o cură psihanalitică – dar fără a aspira să devină psihanalişti. Istoria ultimului veac şi puţin ne oferă exemple strălucite de teoreticieni ai psihanalizei politico-socio-culturale care nu erau psihanalişti (aş fi chiar tentat să afirm că marea majoritate a acestora nu avea o formare psihanalitică). Pe scurt: există amatori + specialişti ai interpretării psihanalitice culturale care nu sunt psihanalişti.
E funny ca 5% dupa ce ca au intrat pe blog au facut si efortul sa raspunda la chestionar. Ce vant ii aduce? Daca erau impotriva sau critici ai psihanalizei nu aveau cum sa spuna ca nu citesc :).