Citiţi despre

Mass-media si comportamentele achizitorii

Jeff şi cu mine nu avem o relaţie prea echitabilă. Eu câştig banii, el îi cheltuieşte. Eu lucrez în afara casei, el se ocupă de casă, de proprietate, de mine. În ultimul timp ne-am tot certat pe subiectul cheltuielilor prioritare, iar de câteva luni el se îmbufnează când nu sunt de acord cu el. Dacă se duce în altă cameră, mă simt pur şi simplu abandonată. După ce prima mea căsnicie s-a destrămat, ceea ce am urât cel mai mult a fost singurătatea şi nu mai vreau să trăiesc niciodată aşa ceva,

mărturiseşte una dintre pacientele psihoterapeutei Susan Forward, autoare a volumului Şantajul sentimental. Cum să te aperi când alţi oameni folosesc frica, obligaţia și vina ca să te manipuleze, scris în colaborare cu Dona Frazier.

Apărut la Editura Trei, volumul specialistei din Los Angeles are un subtitlu care concentrează foarte bine miza cărţii. Este ceea ce Lynn, pacienta pe care am citat-o, nu pare să ştie prea bine, de vreme ce se lasă manipulată de soţul care-şi urmăreşte interesele prefăcându-se că o părăseşte.

Autoare a unor cărţi de self-help bine vândute peste Ocean, Susan Forward defineşte cu fineţe situaţiile de şantaj, desenează profilurile psihologice ale şantajistului şi pe ale victimei şi oferă soluţii pentru contracararea şantajului sentimental. Iată o posibilă definiţie a acestui tip de relaţie care nu intervine doar în cuplu, ci îşi poate face loc şi între părinţi şi copii, ori între şefi şi subalterni.

Şantajul sentimental este o formă de manipulare prin care oameni apropiaţi nouă ne ameninţă, direct sau indirect, că ne vor pedepsi dacă nu facem ceea ce doresc ei. În miezul oricărui tip de şantaj se află o ameninţare de genul „Dacă nu te comporţi cum vreau eu, vei suferi”,

explică Susan Forward în Şantajul sentimental. Se înţelege, ameninţările n-ar avea sens dacă n-ar lovi tocmai în punctele slabe, cum e teama de singurătate resimţită de soţia ameninţată cu perspectiva unei despărţiri. Există însă multe alte resorturi manevrate de şantajistul sentimental.

Când coborâm în zona de şantaj, în jurul nostru se formează o ceaţă deasă de sentimente, iar noi ne pierdem capacitatea de a gândi limpede la ceea ce face şantajistul sau la ceea ce facem noi ca răspuns. Prin ceaţă înţeleg o combinaţie de teamă, obligaţie şi vinovăţie, cele trei sentimente pe care ni le intensifică şantajiştii,

se arată în volumul Şantajul sentimental.

Exemplele oferite de Susan Forward ilustrează foarte bine stilurile de şantaj emoţional, dar şi punctele vulnerabile uşor de exploatat. Iată, spre exemplu, cum funcţionează culpabilizarea, unde şantajul nu este pe faţă, ci doar implicit.

Martirii nu ne ameninţă nici pe noi, nici pe ei înşişi cu ceva rău. În schimb ne comunică, fără echivoc, că „Dacă nu faci ce vreau eu, voi suferi şi tu vei fi de vină”. Această ultimă parte a acuzaţiei, tu vei fi de vină, este adesea nerostită, dar poate avea efecte magice,

afirmă psihoterapeuta americană.

Interesantă este nu doar descrierea diverselor scenarii ale şantajistului emoţional, dar şi analiza psihologică a acestuia. Că şantajul e conştient sau nu, fapt este că acel ce vrea să se impună cu tot preţul şi să-i pedepsească pe cei ce-i stau în cale sunt marcaţi de o profundă teamă de a pierde. Dacă oamenii care pedepsesc, scrie Forward, şi-ar lua un răgaz pentru introspecţie, probabil că ar fi revoltaţi de temerile şi vulnerabilităţile pe care le-ar descoperi.

În psihicul şantajistului, frustrarea are o legătură cu teama profundă, pregnantă, de a pierde şi de a fi privat de ceva.

Pe de cealaltă parte, şantajul reuşeşte în măsura în care găseşte punctele slabe, cum sunt teama de mânie, neîncrederea în sine sau tendinţa de a lua pe umerii noştri responsabilităţile altora.

Or, tocmai de aici porneşte antrenamentul pe care Susan Forward îl propune în partea a doua a cărţii sale, Şantajul sentimental. Creşterea asertivităţii, decizia luată nu din teama de a supăra sau dezamăgi, ci din motive raţionale, puterea de a spune un “Nu!” ferm, simţul umorului, transformarea şantajistului în aliat, iată doar o parte din jaloanele de pe parcursului antrenamentului psihologic. Punerea în practică a tehnicilor propuse de psihoterapeuta americană va substitui în cele din urmă confuzia şi reproşurile din mintea noastră cu mai multă încredere şi un respect sporit de sine. Odată dezarmat şantajistul sentimental,