Pe altfel foarte remarcabilul blog de cronici bookblog.ro, citesc o recenzie de acum câteva zile la o carte pe care o cunoaştem mai demult, Între Freud şi Hristos a ieromonahului Savatie Baştovoi.
Recenzia se intitulează „Complexaţii lui Freud şi cât de greu este astăzi să mai fii normal” şi se constituie misionar într-o diabolizare a lui Freud – foarte banală, de altfel. Convingerile recenzentului sunt exprimate încă din titlu, iar ceea ce urmează dedesubt, pe linia ideilor autorului cărţii, nu face decât să detalieze. Freud „a infectat secolul al XX-lea”; Freud = satisfacerea poftelor şi a sexualităţii „cu o sete animalică”; psihanaliza proclamă dominaţia inconştientului („subconştientului”) ca pe o fatalitate, pe când asceţii creştini îl supun prin puterea voinţei lor; moştenirea lui Freud = „reducerea psihicului uman la o maşinărie alcătuită din complexe constatabile şi previzibile”; etc., etc. Pe scurt, Freud este emblema crizei lumii contemporane, de care măcar în parte este responsabil. Din fericire, există soluţii… (Şi sunt chiar efective. Într-un comentariu de pe blogul ieromonahului Savatie Baştovoi, o mamă mărturiseşte despre o anume exorcizare:
Doamne ajuta parinte Savatie
Unul din copiii mei a avut la scoala un studiu despre Freud atat de bine pus la punct incat a ajuns la gandul ca “totusi Freud are dreptate”. Am cautat atunci in biblioteca micuta carticica Intre Freud si Hristos si i-am citit copilului un capitol. Dupa asta, toate gandurile despre Freud au cazut.
Noi parintii de azi am ajuns in situatia sa ne intrebam zilnic copiii ce au mai invatat la scoala, cine a mai venit in vizita, ce li s-a mai prezentat, ca sa vedem ce anume mai avem de indreptat. Slava Domnului ca avem ceva literatura ortodoxa referitoare la problemele cu care se confrunta tinerii de azi. Indraznesc sa spun ca inca nu este indeajuns.).
Aici nu este vorba despre a alege între creştinism şi psihanaliză, aşa cum fals sugerează titlul cărţii recenzate. Ci despre ceva cu mult mai elementar: trebuie să ai o minimă cultură a subiectului la care faci referire pentru a te putea referi la el. Nimic altceva de comentat, doar un regret şi o pretenţie modestă: aştept şi eu să văd apărând la noi un antipsihanalist al anului 2009, nu tot de la 1900! Înţeleg prin antipsihanalistul contemporan un ins cel puţin informat, dacă nu şi cu un spaţiu personal de reflecţie asupra problemelor pe care le ridică.
Din pacate nu doar biserica ne pune sa alegem intre spiritualitate si psihanaliza. Situatia aceasta e intalnita si in facultatile de psihologie, unde Profesor Doctor Ion Manzat insista asupra incompatibilitatii celor doua.
Daca e asa de rau sa iti satisfaci „poftele sexuale”, sa spuna popa atunci de ce majoritatea crimelor pasionale se produc la tara, in mediul cu absolventi de 8 clase si procentul cel mai mare de credinciosi. Si inca una grea: daca sapa nea caisa cu cartea pe site-ul politiei, o sa descopere ca jumatate din crimele de la tara sunt comise „fara motiv” (chiar mor de curiozitate cum o s-o explice pe asta) si cealalta parte ca urmare a consumului de alcool.
In caz ca nu este evident, raspunsul este ca in comunitatile cu putina educatie si multa religie ploua cu frustrati care calca prin strachini.