Libertatea sexuală nu a făcut niciodată parte din feminismul modern,
afirma provocator în 1973 Nancy Friday, în volumul Fantasmele erotice al femeilor. Ca şi cum zgândărirea cititorilor puritani n-ar fi fost de ajuns pentru un volum dedicat celor mai intime reverii feminine, jurnalista americană Nancy Friday îşi începe cartea lovind în suficienţa feministelor anilor ’70, preocupate mai degrabă de emanciparea socială, decât de cea sexuală.
“Feministele matriarhale” au eliminat satisfacţia sexuală din programul lor.
Ele n-au făcut decât să conserve prejudecăţile inculcate în copilărie, când majoritatea fetelor sunt învăţate cum să stea departe de cele necurate.
Renunţarea la sex începe prin excluderea, în copilărie, a aventurii şi a explorării, atât fizice, cât şi mentale. Este ca şi cum ar fi o crimă ca un trup de fată tânără să fie lovit şi julit în joacă, ca şi cum nu există o nenorocire mai mare decât contactul fizic cu altcineva,
scrie Friday.După cum aflăm din cartea Fantasmele erotice al femeilor, “adevăratul feminism” presupune lupta pentru egalitate inclusiv în chestiunile sexuale şi asumarea din partea femeilor a corpului lor şi a identităţii lor sexuale. Or, asta presupune inclusiv admiterea firescului fantasmelor erotice menite să împlinească ceea ce Friday numeşte “sinele sexual”. De ce un bărbat trebuie să se simtă gelos sau impotent dacă femeia de lângă el visează la parteneri negri, la sex în grup sau la relaţii lesbiene? De ce doar bărbaţii au voie să bată câmpii la o bere, în vestiare sau în romane?, se întreabă jurnalista americană, autoare şi a volumului complementar Fantasmele erotice ale bărbaţilor (tradus tot la Editura Trei). Bărbaţilor care îşi închipuie că fantasmele erotice feminine se datorează exclusiv insatisfacţiei partenerei, Friday le replică:
Mai degrabă decât un strigăt frustrat pentru mai mult sex, multe dintre fantasmele erotice redau nevoia psihică de a explora complet tot ce li s-a ascuns în copilărie.
În multe cazuri, educaţia puritană a fetei îşi pune amprenta asupra vieţii imaginare a femeii adulte, susţine Friday, născută în 1933.
Ce e îngrijorător nu e vinovăţia pentru ce se întâmplă în fantasmă, ci vina pe care femeia o resimte pentru simplul fapt că are fantasme,
nuanţează autoarea.
Mă aştept ca majoritatea femeilor să spună că nu au fantasme erotice,
scrie Nancy Friday, precizând că femeile care i s-au destăinuit în carte reprezintă mai curând excepţia decât regula.
Ruşinea faţă de aşa-zisele “gânduri necurate” este dublată şi de teama faţă de reacţia bărbatului. Chiar dacă fantasma e utilă şi creşte calitatea actului sexual, participantele la ancheta propusă de Friday spun că uneori fantasmarea le face să se simtă ca şi cum şi-ar înşela partenerul. Or, acesta chiar asta crede. În tinereţea sa, autoarea însăşi i-a povestit unui amant o fantezie în care făcea dragoste cu un necunoscut în tribuna unui stadion de fotbal american. Rănit în orgoliul său, el s-a supărat şi şi-a luat tălpăşiţa, păţanie care a pus-o pe gânduri pe autoare. Jignirea partenerului “înşelat” imaginar de perechea sa vine din prejudecata că fuga în imaginar ar fi semnul unei lipse, al unei insatisfacţii.
Frustrarea constituie motivaţia populară care le determină pe femei să fantasmeze,
defineşte Friday conţinutul prejudecăţii în cauză. Or, continuă ea, lucrurile stau exact pe dos:
el şi amorul lui minunat, pasional, treziseră în mine aceste lucruri,
îşi aminteşte Friday.
Toate aceste explicaţii şi provocări ideologice sunt însoţite de un bagaj enorm de mărturii. Scrisorile primite de autoare sau destăinuirile aflate în interviuri sunt clasate în 16 scenarii sau arhetipuri, ce variază de la previzibilele fantasme ale violatorului sau ale sexului în grup la scene masochiste sau de umilire. În legătură cu fantasmele încărcate de masochism şi umilire (o respondentă se vede, de exemplu, în rolul unei sclave vândute în Orient), autoarea afirmă următoarele:
Pe măsură ce femeile renunţă la rolul lor istoric de sex secundar (sau “tăcut”), prevăd că în mod ironic ele vor crea tot mai multe fantasme erotice de dominare.
Revenirea imaginară la rolul tradiţional dovedeşte că feminismul de faţadă provoacă probleme de asumare a identităţii sexuale,
crede Friday. Pornind de aici, psihanalistul şi editorul Vasile Dem. Zamfirescu afirmă pe coperta a patra a volumului Fantasmele erotice ale femeilor:
Ca să poate accepta ideea lui Nancy Friday, anume că feminismul presupune eliberarea sexuală, femeile din România trebuie să-şi asume fără resentimente dimensiunea pasivă, receptivă.
Victor Popescu Recenzie difuzată în emisiunea Dosarele PSI de la Radio România Cultural
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
Din recenzia la “feminism adevarat” si pasivitate intelegem ca feminismul adevarat, adica cel receptiv, e pasiv.
Cred ca teza asta ne spune mai multe despre VDZ si autorul articolului- adica, pentru ei, feministele adevarate sunt pasive- decat despre ce inseamna feminism ‘adevarat,’ daca exista asa ceva.
Ma uit la poza, recitesc textul, si imi dau seama ca despre asta, ‘de fapt,’ vorbeau feministele adevarate: a) cum este sa ai un corp de papusa, b) cum e sa te imbraci cochet si c) cum e sa fii julita cu blandete.
odata, ce aceptam a, b, c, intelegem de ce anumiti psihanalisti propun eliberarea femeilor. Nu prea aduce a eliberare, nu?
Am recitit recenzia si nu vad unde scrie ca “feminismul adevarat” = pasivitate. Va rog sa-mi indicati dv. Atat cat inteleg eu, este vorba despre descoperirea sexualitatii + a pasivitatii in situatii, scenarii, relatii si fantasme personale. Si despre elaborarea posibilelor culpe. Se observa ca feminitatea inseamna SI pasivitate si ca reprimarea acesteia tine de o educatie invechita, a prejudecatilor. Vi se pare aceasta observatie o pierdere? As vorbi mai degraba despre emancipare, integrare si individuare. Cat priveste fotografiile, cum cartea & recenzia au ca subiect fantasmele erotice, ar fi fost oare mai adecvata reprezentarea unei persoane prost imbracate? (Desi, fireste, de la fantasma la fantasma, nimic nu-i exclus…). Nu e un standard impus (cu atat mai putin cand discuti despre fantasme!), e doar imagine conventionala, cu un grad de generalitate care sa o faca ilustrativa pentru toata lumea. Sincer, nu prea vad pe ce se intemeieaza speculatiile dv. despre "adevaratele intentii" ale autoarei, recenzentului, persoanei citate – pe textele lor, parca nu.
Libertatea sexuala e o bucatica din ceea ce inseamna libertate. Si trebuie tratata ca atare.
…Iar pe tema libertatii s-au spus si s-au scris multe…
Din recenzia la “feminism adevarat” si pasivitate intelegem ca feminismul adevarat, adica cel receptiv, e pasiv.
Cred ca teza asta ne spune mai multe despre VDZ si autorul articolului- adica, pentru ei, feministele adevarate sunt pasive- decat despre ce inseamna feminism ‘adevarat,’ daca exista asa ceva.
Ma uit la poza, recitesc textul, si imi dau seama ca despre asta, ‘de fapt,’ vorbeau feministele adevarate: a) cum este sa ai un corp de papusa, b) cum e sa te imbraci cochet si c) cum e sa fii julita cu blandete.
odata, ce aceptam a, b, c, intelegem de ce anumiti psihanalisti propun eliberarea femeilor. Nu prea aduce a eliberare, nu?
Am recitit recenzia si nu vad unde scrie ca “feminismul adevarat” = pasivitate. Va rog sa-mi indicati dv. Atat cat inteleg eu, este vorba despre descoperirea sexualitatii + a pasivitatii in situatii, scenarii, relatii si fantasme personale. Si despre elaborarea posibilelor culpe. Se observa ca feminitatea inseamna SI pasivitate si ca reprimarea acesteia tine de o educatie invechita, a prejudecatilor. Vi se pare aceasta observatie o pierdere? As vorbi mai degraba despre emancipare, integrare si individuare. Cat priveste fotografiile, cum cartea & recenzia au ca subiect fantasmele erotice, ar fi fost oare mai adecvata reprezentarea unei persoane prost imbracate? (Desi, fireste, de la fantasma la fantasma, nimic nu-i exclus…). Nu e un standard impus (cu atat mai putin cand discuti despre fantasme!), e doar imagine conventionala, cu un grad de generalitate care sa o faca ilustrativa pentru toata lumea. Sincer, nu prea vad pe ce se intemeieaza speculatiile dv. despre "adevaratele intentii" ale autoarei, recenzentului, persoanei citate – pe textele lor, parca nu.