Intai de toate, sper ca v-a priit ospatul pascal. Si, dupa cum stim cu totii, filmele care ilustreaza istoria progeniturii dumnezeiesti ne-au fost aratate in fiecare an si de fiecare data aceleasi, asa ca de data asta m-am delectat cu ceva diferit: filmul Brazil, aparut in 1985, regizat de Terry Gilliam. Acest film, pe alocuri fantezist, pe alocuri stiintifico-fantastic, cu tematica politica si sociala, in plus dramatic si romantic, mi s-a parut foarte interpretabil. Asadar, in tihna zilelor de sarbatoare, mintea mea i-a aplicat o cheie franc… pardon, psihanalitica.
Personajul principal, Sam, traieste complexul Oedip. Se indragosteste de o femeie pe care o vede prima data in vis si nu poate ajunge la ea decat dupa ce se lupta (si in vis si in realitate) si anuleaza fortele ce reprezinta raul. Tatal este prezent sub forma societatii birocratice in care traieste, cu reguli stufoase si stricte. Abaterea de la aceste reguli este sanctionata cu strictete.
Mai intai o viseaza pe ea, invesmantata intr-un material vaporos si transparent, blonda cu parul lung, simbolizand feminitatea pura. El are aripi si zboara liber intr-un spatiu deschis. Visul se transforma intr-un cosmar cand din pamant incep sa rasara blocuri inalte de granit ce ii intuneca vederea si il impiedica sa ajunga la ea. Apoi o vede intr-o cusca trasa de mai multe stihii sinistre. In incercarea de a o elibera trebuie sa se confrunte cu un monstru gigantic, cu care se lupta pana il anuleaza. Cand da masca monstrului la o parte, observa ca, de fapt, sub ea se ascunde tocmai fiinta iubita. Asta ma duce cu gandul la faptul ca orice suferinta aplicata tatalui se rasfrange si asupra mamei, iar eliminarea acestuia ii afecteaza pe amandoi.
In viata reala, Sam incepe cautarile fiintei iubite. Are foarte putine informatii despre ea, prin urmare va trebui sa accepte promovarea obtinuta de mama lui prin trasul sforilor, promovare care ii oferea acces la informatii despre intreaga populatie, sperand, astfel, ca o va descoperi pe iubita din vis. Cu alte cuvinte, pentru a avea acces la dragostea pe care o doreste, acesta isi invinge teama de a creste, de a deveni mai independent si, prin asta, mai matur. Cresterea este insa dificila, insotita de piedici neasteptate din partea „tatalui”. Adaptarea la noua situatie se face cu greutate, insa gandul la iubita lui il incurajeaza sa depaseasca orice obstacol.
Intr-un final glorios, o descopera pe aceea, trece prin foc si pajura sa ajunga la ea, incalca toate regulile si fuge cu ea, urmariti fiind de fortele de ordine. Intreaga poveste are atributul de ilegalitate, lor interpunandu-li-se in viata reala intreaga societate, iar in vis vesmantul transparent, voalul care o acopera total, si cusca in care este tinuta prizoniera.
Incestul devine evident cand, in urma multor operatii estetice mama lui Sam devine identica la chip cu iubita lui, spre groaza inimaginabila a acestuia. De asemenea, primul lor sarut, inceput cu timiditate, ca si cum intre buzele lor s-ar fi aflat insasi legea, si intrerupt brusc, se desfasoara in caminul mamei lui Sam, care era plecata la un festival de intinerire. Apartamentul lui Sam era neospitalier datorita unor defectiuni la sistemul de incalzire, ce au avut ca o consecinta cotropirea acestuia de foarte multe tevi si furtune, simboluri in mod evident falice.
Actul lor amoros se amana pentru o data viitoare. Pana atunci, Sam se patrunde prin efractie in biroul sefului cel mare si anuleaza identitatea sociala a domnisoarei sale. O omoara. Pentru societate ea inceteaza sa mai existe, singurul constient de existenta ei ramanand el. Cu un pic de spirit fantezist s-ar putea spune ca face o crima pasionala, prin omorarea fiintei iubite devenind stapanul ei, punand stapanire, in mod paradoxal, pe viata acesteia, dar si eliberand-o de statut, in cazul mamei, acela de sotie a tatalui, deci eliminand atributul prohibitiv.
Odata cu finalizarea crimei simbolice, se intoarce in caminul mamei sale, unde o gaseste pe iubita lui sub forma fiintei ideale, diafane din vis. Blonda, cu parul lung si ondulat si imbracata in alb. In patul cu baldachin al mamei se petrece acuplarea lor. In acest peisaj al implinirii dorintei se revarsa peste ei fortele de ordine, numeroase si inarmate, patrunzand violent prin ferestrele sparte, daramand usi si perforand tavanul. Amandoi sunt plasati in arest.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
si sa va puna necuratu’ sa veniti cu impresii ca va rup picioarele! Pazea!
Imi amintesc doar fragmentar filmul, dar interpretarea ta ma stimuleaza sa-l vad din nou. Pare o metafora foarte pretabila la psihanaliza. Asta intr-o vreme (anii ’80) cand se cultivau mari opere epice, fie povesti personale ori biografii sau ecranizari, fie parabole istorice, unele oscarizate, precum Gandhi, Amadeus, A Room with a View, Out of Africa, Platoon sau Ultimul imparat. Si altele – mari filme care au ramas.
Imi pare bine ca ti-am trezit interesul pentru film. Sunt curioasa ce parere (psihanalitica, evident) iti face, daca-l vezi din nou.
Da tu n-ai vazut ca nu aveai voie sa comentezi?? Acuma tre sa te fugaresc sa-mi tin promisiunea. 😛 Sper ca esti bine antrenat.
Deh, comentariul psihanalitic presupune riscuri…