In perioada 25-26 aprilie, Asociatia pentru Promovarea Psihoterapiei (APP: www.roapp.ro) a organizat la Bucuresti, in colaborare cu Facultatea de Psihologie a Universitatii Spiru Haret, workshop-ulJacques Lacan – un neopsihanalist controversat
sub coordonarea lectorului Augustin Cambosie, psihoterapeut de orientare psihanalitica, formator al Asociatiei Romane de Psihoterapie Psihanalitica si vicepresedinte al Federatiei Romane de Psihoterapie.
In cele doua zile, prelegerile lectorului, precum si intrebarile si dezbaterile sustinute de participanti au abordat locul psihanalistului francez in istoria domeniului, contributia originala si genialitatea sa, precum si principalele concepte ale teoriei sale asa cum au fost intelese de catre predecesori.
Psihanalistul freudian (el insusi declarandu-se astfel) a avut cea mai revolutionara contributie teoretica, dar mai ales clinica in dezvoltarea psihanalizei, el redefinind practic acest domeniu, de la formarea psihanalistilor pana la conceperea aparatului psihic.
Cateva dintre temele abordate in cadrul workshop-ului:
- formarea psihanalistilor („la passe”), cu nivelele de autorizare: interna, institutionala si clinica;
- dorinta psihanalistului ca parte esentiala a cea ce numim contratransfer;
- functionarea tridimensionala continua vazuta ca banda a lui Moebius, prin care Lacan explica opozitiile binare semnificat (componenta imaginara) – semnificant (in Simbolic);
- interpretarea ca prindere a semnificantului de semnificat si, legat de ea, modificarile clinice ale cadrului: sedintele cu durata variabila;
- juisanta continua Imaginar-Simbolic, cu limita ei data de interpretare;
- dezvoltarea limbajului, vazuta de Lacan ca o manifestare si dezvoltare in campul Inconstientului, rezultatul fiind structurarea ordinii simbolice;
- intersubiectivitatea si relatia cu oglinda, atat la varsta descrisa de Lacan ca stadiu de dezvoltare, cat si in functionalitatea clinica a relatiei analist-analizand, numitorul comun fiind matricea dorit-doritor care este intersanjabila;
- Celalalt, in campul dorintei caruia se structureaza Eul.
Ii invit pe participantii la workshop sa completeze, in comentarii, conceptele abordate care mie mi-au scapat – si chiar sa continuam discutiile deschise de acest eveniment!
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Imi amintesc ca a mai fost mentionat conceptul de nod borromean, care presupune trei inele legate astfel incat daca este eliminat unul se ‘desfac’ si celelalte doua. Asta a fost modelul matematic propus de Lacan pentru a ilustra felul in care se intrepatrund realul simbolicul si imaginarul.
Exact; si aceasta „desfacere” reprezinta functionarea la nivel psihotic. Lacan mai spune ca simptomul nevrotic este al patrulea inel pe care psihicul este nevoit sa-l construiasca cu rolul de a tine impreuna cele trei inele/instante atunci cand Simbolicul este insuficient functional. As fi interesant sa continuam un seminar pe psihopatologie lacaniana pentru ca nevroza si psihoza sunt vazute in relatie cu acest al treilea cerculet construit: Simbolicul. Simptomul nevrotic reprezinta un deficit de functionare a Simbolicului iar simptomul psihotic, un deficit de instaurare a acestei instante.
Daca in modelul asta ezoteric (a se citi lacanian) simptomul nevrotic este un cerc suplimentar, cum ar aparea in figura simptomul psihotic?
Nu conteaza forma/numarul cerculetelor ci, functionalitatea unei anumite structuri pe care acest desen/model o descrie… Cand vorbim de psihoza, mi se pare ca nu este atat de important simptomul ci structura sau mai bine zis, destructurarea (R – S – I), „deznodarea cerculetelor” daca vrei… Asa as vedea functionarea psihotica iar simptomul este un fenomen, o aparitie ca rezultat al acestei destructurari; nu este o instanta de sprijin pentru Simbolic ca in nevroza ci, mai degraba da seama de o absenta a Simbolicului.
Din cartea lui Haddad am retinut o idee formulata de Lacan care m-a marcat: patologia vine pe linia tatalui.
As mai citi Lacan dar nu stiu franceza.
Exista traduceri in romana din LACAN ?
Ideea patologiei de pe linia tatalui…mi-a fost revelata si studiin o carte despre constelatii familiale si ritualuri shamanice scrisa de un " shaman" olandez.
http://www.efpublishing.ro/index.php?page=detaliicarti&idc=66
Mi-a placut tare mult sintagma " modelul asta ezoteric " (lacanian).
Si sa va spun de ce ?
Am sentimentul ca Lacan a avut o intuitie fantastica si ca a citit/accesat ceva dintr-un inconstinet colectiv, pentru ca:
1. Am gasit intr-o carte scrisa de un antropolog/shaman, Alberto Viloldo, o teorie a Omului ca manunci a 3 substante;
( o sa caut cartea , si voi mentiona exact fraza si pagina)
2. Daca cautati intr-o Psaltire, o sa gasiti la inceputul unor Psalmi modelul acesta al celor trei cercuri inmanunchiate.
Cartea lui Viloldo,despre care vorbeam, se numeste " Shaman, Vindecator, Intelept".
La pg 142 se vorbeste despre cele 3 parti ale sufletului:
1. partea schimbatoare- care se intoarce in pamant;
2. puterea si intelepciunea se intoarce in muntii sacri;
3. partea neschimbatoare- se intoarce la soare;
Ma rog…sper ca n-am divagat prea mult 🙂
Nu ai divagat… foarte mult. Este cel putin incitanta perspectiva asta asupra psihanalizei, asupra psihicului. Doar ca eu una, cel putin, nu am suficiente cunostinte ca sa intru cu tine in dialog. Dar asta nu ma impiedica sa iti citesc cu interes comentariile.
Multumesc pentru delicatete. 🙂
Intr-adevar,nu am divagat … foarte mult 🙂
Ci doar am facut cateva….asocieri libere.
Intr-un anume sens, perspectiva nu e asupra psihicului, ci asupra a ceva mai mult decat psihicul, dar pentru ca omul sa iasa din apele tulburi si inconstiente ale psihismului sau are nevoie de psihanaliza.
In prezent, psihanaliza ofera cea mai ampla sondare a psihicului. In viitor cine stie ce vom avea… ceva mai bun, sau o conceptie cu valente multiple.