Caragiale-i de vină! Cel mai recent scandal naţional a izbucnit ieri, când s-a aflat că subiectele date la teza unică de limbă română pentru elevii claselor a VII-a şi a VIII-a sunt greşite. Comisia ministerială care le-a elaborat a avut curajul cam inconştient să aleagă schiţa de la 1900 a lui nenea Iancu intitulată Triumful talentului, în care este vorba despre substituirea de nume şi identităţi între Ghiţă Niţescu şi Niţă Ghiţescu, în tentativa lor de a se angaja copişti la un minister. Evident – ca şi în schiţă examinatorul ministerului – comisia ministerială care a redactat subiectul tezei a greşit şi ea. Caragiale e cu noi!

Cine a reuşit până la urmă? Ghiţă Niţescu sau Niţă Ghiţescu? Aceasta-i întrebarea! Cert e că elevii care au susţinut teza şi unii profesori examinatori au reuşit să-şi dea seama încă din timpul susţinerii că e vorba despre o greşeală în elaborarea subiectului. Întreaga poveste, care îi poate costa pe elevii fără nici o vină 30 de puncte din cele 90 acordate, poate fi citită aici. Interesante sunt şi explicaţiile. Inspectorul şcolar Mihail Stan, unul dintre autorii subiectelor, apreciază că e vorba despre o eroare, ci nu despre o greşeală (?!), părându-i-se, probabil, că primul cuvânt e justificabil (errare humanum est… spune textul subiectului), iar cel de-al doilea, nu. De altfel, pe parcursul aceluiaşi interviu prin telefon va reveni cu precizarea că nici chiar despre o eroare nu poate fi vorba. Atunci despre ce? Negarea evidenţei ca defensă este chiar prea evidentă! La rândul său, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, aprecia aseară la Realitatea TV că nu despre o greşeală e vorba, ci despre o scăpare (a Freudian slip?). 

N-am putea să-i spunem, pur şi simplu, act ratat, iar oficialii din Ministerul Educaţiei să primească în dar Psihopatologia vieţii cotidiene, o carte de la 1901, spre propria limpezire?

O reacţie într-un fel neaşteptată, într-alt fel totuşi previzibilă este că pe forumurile ziarelor mulţi comentatori pun această eroare / greşeală / scăpare pe seama intenţiilor de grevă sindicală ale profesorilor (v. de pildă „bani contra competenţă„), ceea ce pare simptomul unei anumite culpabilizări difuze, freatice care iese acum la lumină – cam de nimic anunţată, din câte ştiu eu (dar poate că nu ştiu bine). Singurul care se opunea deschis ideii de grevă era guvernul. Acum, mulţi alţii îşi leagă indignarea produsă de întâmplarea de ieri de intenţiile greviste, acuzând incompetenţa cadrelor didactice, alături de care orice pretenţie materială pare o sfidare. Ceva plutea probabil în aer, pentru că un discurs de ieri al doamnei ministru, chiar din timpul susţinerii tezei şi cu foarte puţin înaintea izbucnirii scandalului, punea un accent grav şi responsabil tocmai pe ideea că „în învăţământ e greu să admiţi lipsa de performanţă”. E o deplasare interesantă, aceasta – ca şi cum la nivelul societăţii exista deja o culpă inconştientă, colectivă legată de revendicări, inclusiv a solicitanţilor din învăţământ, care culpă iese acum la lumină, într-o împrejurare neaşteptată. E doar o speculaţie, desigur, dar la care poate că merită reflectat, pentru că indicii sunt.