Dragilor, dupa cum v-am dat de stire intr-un post anterior, astazi s-a desfasurat la Universitatea Titu Maiorescu o sesiune internationala de comunicari stiintifice, a carei sectiune dedicata psihanalizei a avut ca tema „Durere, placere si sublimare in clinica si in cultura”.
Mi-a placut atat de mult evenimentul, incat am decis sa impartasesc cu voi una-doua impresii, in cazul in care sunteti curiosi. Daca nu sunteti curiosi… nu ma intereseaza, eu tot vi le impartasesc.
Asadar: sectiunea dedicata psihanalizei era trecuta in program intre orele 14-17. Ei bine, ne-am intins pana la 20, dar nu pentru ca se epuizasera discutiile, ci pentru ca moderatorul nostru, domnul Vasile Zamfirescu, vocea ratiunii din tot colocviul, a considerat rezonabila recomandarea sa ne retragem. Si, ca in bancul ala „un om avea un cal si calul n-avea nimic impotriva”, nimeni nu a avut nimic (impotriva). Ba dimpotriva, toti aveam mai mult decat inainte de conferinta.
Dar sa nu ma iau cu vorba. Dintre „ai nostri” au sustinut lucrari: Vera Sandor, Brindusa Orasanu, Vasile Dem. Zamfirescu si Simona Reghintovschi. Dintre „ai lor” au sustinut: Marie-Christine Pheulepin, Marianne Baudin, Jean-François Chiantaretto, psihanalisti si profesori pe la Paris XIII sau VII, nu mai tin minte exact care cum.
Au prezentat si trei colegi de-ai mei, studenti. Carmen Gugu a facut o interpretare exhaustiva si foarte profunda a romanului Viata mea de barbat al lui Philip Roth, Monica Burcea ne-a impartasit intr-o maniera aproape literara experienta ei de cunoastere de sine in timpul unei calatorii in India, iar Mihai Botezatu (si Silviu) ne-a prezentat cazul unei prostituate in varsta de… 11 ani (Lizoanca, poate ati auzit de ea), care a fost expus intr-un roman aparut la Editura Trei.
Discutiile pe marginea lucrarilor au fost extrem de interesante, intretinute mai ales de un domn foarte vorbaret, al carui nume, iertare sa-mi fie, nu l-am retinut. Spre exemplu, pe marginea lucrarii „Sarutul cu tine insati” al Monicai Burcea s-a iscat o polemica destul de consistenta despre contrastul Jung-Freud, iar pe marginea cazului Lizoancai s-a discutat foarte frumos despre identificarea cu agresorul ca mecanism de aparare.
Foarte interesante mi s-au parut lucrarile Veronicai Sandor („De la terorismul suferintei la terorismul placerii”) si a Brandusei Orasanu („Despre durere, intre a fi si a avea„). Despre lucrarea „Durerile psihanalistului” sustinuta de domnul Vasile Zamfirescu si de doamna Simona Reghintovschi nu stiu ce sa va impartasesc, pentru ca, in mod cu adevarat regretabil, am intrat in sala dupa ce a fost sustinuta. Am mai prins lucrarea psihanalistei franceze Marianne Baudin, „Le corps, le sublime et la joie”, axata pe cazul pianistului Glenn Gould, in care s-a vorbit despre arta ca forma de satisfactie substitutiva.
De asemenea, in plen a fost sustinuta o lucrare foarte interesanta de psihanaliza aplicata la operele lui Eminescu si Brancusi, de catre domnul Vladimir Marinov care ne-a vorbit foarte frumos despre asemanarile dintre cei doi artisti, si diferentele in sublimarea durerii fiecaruia.
In incheiere, daca va mai amintiti compunerile din clasele mici (a II-a, a III-a) cand abia invatam sa desenam cuvinte, o sa-mi permit o scurta regresie, si o sa ma exprim: „Ce frumos a fost!”
Si nu va pun poze, ca asta e un post serios. Am zis!
si calul cine era?
si ce spunea el?
dar omul…?
macar „omul vorbaret” de ni l-ati dezvalui…
bine totusi ca e un post serios si nu primim poze, ca la pauza de …, cind am lipsit de la…, poza ne-ar cam fi incurcat.
una peste alta, despre ce era vorba in aceasta intilnire poetica si compusa (dupa cum retinem din post)?
presupun ca nu despre masochismul auditoriului inocent ascultator de vorbiri frumoase
asadar: ce DURERE/ PLACERE v-a determinat acea intindere catre orele 20?
va rog, draga recenzoare, aveti bunavointa de a ne impartasi pe mai larg!
cu respect si interes,
anonim
„masochismul auditoriului inocent ascultator de vorbiri frumoase” Ba da, draga anonime (cu respect si interes) exact asta ne-a tinut pana la 20. Asta si faptul ca ne-am asezat pe niste gume de mestecat lipite de un pitic malitios pe scaunele din sala.
Si calul era instanta Se, care spunea: „Hmm… stilul acestui anonim imi suna teribil de cunoscut” iar omul spunea „las-o balta!”
Poate reusim sa postam pe blog cateva dintre lucrari si atunci vom avea ocazia sa intram mai mult in contact cu evenimentul. Sau poate mai scriu aici si alte persoane care au participat pentru a completa lacunele. Multumim Ana pentru anuntul ante si post eveniment! Mie imi pare tare rau ca n-am putut ajunge pentru ca tema conferintei suna foarte interesant!
Da, daca am reusi sa facem rost de lucrari, iar autorii ar fi de acord sa le publicam aici, asta ar fi un demers extrem de util. Iti spuneam si tie, Georgiana, nu vreau sa recenzez fiecare lucrare in parte. In primul rand pentru ca nu am apucat sa iau notite exhaustive la fiecare dintre ele, in al doilea rand pentru ca am lipsit de la o parte a conferintei. Oricum, Dorin a anuntat ca se va discuta despre evenimentul asta si la Dosarele Psi. Cei interesati si de alte detalii ar fi putut asculta si emisiunea.
Si mie imi pare rau ca am lipsit. Multumim, Anamaria, pentru recenzarea evenimentului, foarte interesant! Ar fi bine sa publicam lucrarile aici. Cine a fost organizatorul psihanalist? Ma intereseaza de pilda lucrarea despre cartea lui Roth, care e unul dintre preferatii mei. Despre Brancusi, dl Marinov a vorbit si acum vreo patru ani intr-o sedinta publica a AIPsA, cam pe la inceputul preocuparilor sale pe marginea operei si biografiei sculptorului, cred – insotit atunci de dl Vasile Dem. Zamfirescu si primind replica foarte competenta a dnei Sorana Georgescu-Gorjan, fiica inginerului Gorjan care a gandit solutia tehnica pentru Coloana fara sfarsit si a si montat-o.
Domnul Zamfirescu a fost organizatorul psihanalist, daca inteleg eu bine intrebarea. Lucrarea despre cartea lui Roth e a unei colege din an cu mine si este o lucrare foarte buna. Ar merge publicata. O s-o contactez pe e-mail sa o intreb daca e de acord. Si sa-mi dea lucrarea, evident 🙂
Chiar mă bucur că v-a plăcut lucrarea mea, am crezut că fiind printre ultimele nu a mai stat nimeni să asculte. Aş să mă lase încă 5 minute să termin de citit cele 2 pagini pe care le mai aveam, dar bineînţeles că nu pot pune semn de egalitate între mine şi distinşii profesori, care au vorbit şi 45 de minute fiecare.
Conferinţa a fost ok per ansamblu, organizarea a avut însă lacune. Frumuseţea temelor a compensat.
Un handicap a fost necunoaşterea la perfecţie a limbii franceze şi autoritatea inhibantă a profesorilor, care a făcut ca dezbaterile să se ţină mai mult între dânşii.
"Durerile psihanalistului" a abordat pragmatic relaţia dintre analist şi analizand, a fost deci destul de interesantă, chiar voiam să cunosc părerea unui analist reputat despre această realitate pe care nu avem cum să o cunoaştem decât din relatările altora. M-a sedus şi lucrarea Brânduşei Orăşanu, îmi este şi profesoară iar orele dânsei sunt foarte apreciate. Stilul în care a fost redactată l-a apropiat pe ascultător de mesajul pe care a vrut să îl transmită. Cea mai plictisitoare lucrare a fost de departe cea în care s-a spus în aproape o oră ceea ce se putea rezuma într-o frază: depresivii nu au afectele atât de bine dezvoltate, în schimb s-a dovedit prin testele Rorschach şi T.A.T. că senzorialitatea lor este foarte ridicată. That's IT!
Dacă vreţi să îmi publicaţi eseul, cu cea mai mare plăcere, îl găsiţi pe blogul meu. Poate că reputaţia spaţiului vostru virtual va atrage mai mulţi cititori, pentru că la mine nu a avut mare succes; probabil dacă scriam despre Moni şi Zăvoranca ar fi picat serverul…
acum inteleg, de fapt despre "seductie" a fost vorba
buna precizare, multumiri
owl alias anonim 🙂
@owl: intotdeauna este vorba "si" despre seductie.
@carmen gugu: multumim frumos pentru precizarile suplimentare. Cred ca mi-ar placea sa citesc lucrarea "Durerile psihanalistului".
O sa-ti publicam lucrarea si aici, pentru ca a fost foarte interesanta. Si mie mi-a parut rau ca nu te-a mai lasat sa citesti finalul, dar deh… cadrul e cadru, stim bine asta noi… 'psihanalistii' 😉