O posibilă origine literară, criptomnezică a tehnicii asocierii libere în psihanaliză

Şi pentru că tot vorbim de la o vreme despre asocieri libere ori despre aplicaţiile literare ale psihanalizei, regăsesc de curând pe internet o speculaţie mai veche – indicată de altfel, cândva, chiar de Freud – despre posibila origine literară a tehnicii asocierilor libere în psihanaliză. Se pare că ideea era foarte veche în istoria personală a întemeietorului psihanalizei, legată fiind de lecturile sale de la 14 ani dintr-o carte primită cadou, cuprinzând eseul scriitorului german Ludwig Börne intitulat Arta de a deveni un scriitor original în trei zile. Iată un fragment edificator din această carte:

Şi acum exerciţiul practic pe care vi l-am promis. Luaţi câteva coli de hârtie şi timp de trei zile scrieţi pe ele tot ce vă trece prin cap, fără vreo elaborare ori prefăcătorie. Scrieţi, scrieţi şi gândiţi-vă la dv. înşivă, la soţia dv., la Războiul Turc, la Goethe… la Judecata de Apoi… la şefii dv. – iar la sfârşitul celor trei zile veţi fi uimit de gândurile noi şi nemaiauzite pe care le-aţi avut. Aceasta-i arta de a deveni un scriitor original în trei zile.

Desigur, factual şi istoric, metoda asocierilor libere porneşte de la binecunoscuta poveste a primei paciente a psihanalizei, Anna O., şi de la intuiţia genială a lui Freud că analizandul trebuie lăsat să vorbească liber, cât mai liber, nu cu un program, pentru că tocmai ceea ce perturbă acest program este important. Aşa a luat naştere ceea ce a fost numit chiar de Anna O. talking-cure – terapia prin vorbire, psihanaliza.

Dar Freud a fost mereu interesat de ascendenţa intuiţiilor sale în istoria sa personală. Aşa încât, atunci când Sandor Ferenczi i-a atras atenţia asupra scriitorului german ca posibilă sursă de inspiraţie pentru tehnica asocierii libere, Freud a fost foarte receptiv şi şi-a dat seama că opul lui Börne, cuprinzând şi respectivul eseu, era singura carte a copilăriei şi pubertăţii sale care-i mai rămăsese după cincizeci de ani. Mai mult, Börne fusese primul autor pe care îl aprofundase mai serios. Interesant e şi faptul că îşi amintea din când în când, de-a lungul vieţii, de celelalte eseuri ale cărţii, nu însă şi de acesta. 

I. Bernard Cohen, The Newtonian Revolution, with illustrations of the transformation of scientific ideas

M. Guy Thompson, The Truth About Freud’s Technique