„Întâlnirea cu visele” de Ruth Berry

Copaci. Propria ta dezvoltare, probleme de familie. Mâncare. Dulciurile stau pentru lucrurile dulci din viaţă, cârnaţii pot fi un simbol falic. Spălat. A curăţa ceva, a da uitării trecutul. Subsol. Partea ascunsă a psihicului, unde depozitezi lucrurile de care te temi, rădăcina problemei tale.

Am citat câteva dintre simbolurile onirice definite în micul dicţionar de vise care încheie volumul de psihologie practică Întâlnirea cu visele. Cum să-ţi înţelegi visele şi să le foloseşti pentru dezvoltarea personală.

Cartea tradusă recent la Editura Trei este scrisă de psihologul american Ruth Berry, specialistă care mai are la activ şi o scurtă introducere în psihanaliza lui Freud. Totuşi, să nu va aşteptaţi la cine ştie ce speculaţii jungiene sau freudiene în marginea mecanismelor şi simbolisticii viselor. Din contră,

Cartea Întâlnirea cu visele are o misiune clară: să ne ajute să ţinem un jurnal oniric şi să putem folosi conţinutul viselor pentru a ne putea asuma sentimentele şi problemele de care ne facem că nu ştim, dar care revine obsesiv în timpul somnului. Cei interesaţi de ultimele teorii fiziologice sau psihologice asupra viselor, vor fi dezamăgiţi. În două-trei pagini Ruth Berry survolează diversele teoriile despre viaţa onirică. Aflăm, în trecere, cum pentru Freud visele sunt nişte manifestări ale dorinţelor reprimate, pe când în teoriile moderne din psihologie se consideră că

visele sunt relevante pentru viaţa actuală a celui care visează, mai degrabă decât să ducă tot timpul cu gândul la lucrurile petrecute în copilărie.

Dar nu a oricăror vise de care ne amintim dis-de-dimineaţă, ci doar a celor care ne-au marcat profund şi care revin în forme şi perioade diferite. Cu alte cuvinte, există vise comune, prelungiri ale zilei ce-a trecut, şi vise simbolice, cu noimă, care ne transmit ceva important. Un vis banal poate fi cel în care, după o vizită la prietenii care cresc o pisică, visezi că ţi-a intrat o felină în casă şi şi-a vârât mustăţile în borcanul de smântână. Pe de altă parte, poţi visa că te-ai întors la liceu şi eşti chinuit cu nişte probleme de matematică imposibile, caz în care poate fi vorba de un semnal important al inconştientului.

Visul în care erai la şcoală s-ar putea să-ţi readucă în atenţie vechi sentimente de insecuritate, legate de perioada în care colegii de şcoală se purtau urât cu tine, ba chiar te terorizau,

observă Ruth Berry, în volumul Întâlnirea cu visele.

Odată ce am învăţat cum să decantăm visele semnificative de cele neînsemnate, Ruth Berry ne pune la dispoziţie o seamă de tehnici prin care să ne descoasem visele de peste noapte. Pentru clarificarea unui simbol oniric, putem apela la un dicţionar de vise sau pur şi simplu la DEX, dar nu strică nici dacă explicăm visul cuiva sau îl desenăm, pentru că astfel natura simbolului se lămureşte mai bine. De asemenea, metoda psihanalitică a asocierilor libere poate interveni cu succes pentru decantarea mesajului oniric. Iată un exemplu. O persoană visează cai, făpturi care îi inspiră forţă şi splendoare. Mai departe, prin asocierea liberă, visătorul îşi dă seama că de fapt caii sunt mijlocul prin care poate ajunge în noi locuri. Deci, mesajul ar fi: pregăteşte-te să treci la o nouă etapă din viaţa ta!

Interesant este şi capitolul dedicat arhetipurilor, tiparelor comune diverselor visuri. Mulţi visează monştrii, războinici, pustnici sau se visează pe sine într-un corp de sex opus. Spre exemplu, o femeie tăcută şi liniştită poate visa că este un războinic viking, la fel cum un temut jucător de rugby se poate transforma într-o gingaşă gheişă. Semnalul ar fi că e nevoie de o echilibrare a masculinului cu femininul, văzute ca aspecte psihice coprezente în orice fiinţă umană. Psihicul cere o reechilibare psihică, aşa că persoana trebuie să acţioneze în consecinţă.

Femeia cea tăcută ar putea urma un curs de instruire în abilităţi asertive, iar jucătorul de rugby ar putea să se apuce să cultive trandafiri.

Da, o matahală pusă să cultive flori pare mai degrabă o glumă, aşa cum din păcate sunt şi alte pasaje din cartea lui Ruth Berry, Întâlnirea cu visele. Deşi majoritatea sfaturilor legate de catalogarea şi interpretarea viselor au acoperire psihologică, există şi excepţii, în care autoarea recurge la explicaţii sau sfaturi simpliste, naive chiar.

De exemplu, Ruth Berry ne sfătuieşte să ne căutăm animalul totemic, de parcă am fi nişte amerindieni; ne sfătuieşte să spunem mantre de gândire pozitivă ca să ne amintim cu claritate ce am visat, ca şi cum autoconvingerea ar fi suficientă pentru rememorarea clară a viselor sau recurge la interpretări facile, de tipul: ai visat că-ţi cad dinţii, deci ar fi bine să mergi la stomatolog.

Trecând peste aceste neajunsuri, volumul Întâlnirea cu visele merită parcurs cu folos şi poate ajuta la un mai bun contact cu propriile emoţii, frustări, blocaje, inclusiv cu ceea ce psihologii numesc copilul nostru interior, adică partea noastră jucăuşă şi dornică de libertate.

Victor Popescu