Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Dacă statuia sinucigaşă şi buclucaşă ar fi aterizat în oraşul meu natal, ai săi "sensibili" locuitori şi-ar fi mutat maşinile, să nu le zgârie domnul bronzat cu barba, în caz de aterizare forţată, dar nu înainte de a-şi da întâlnire cu o personalitate antipatizată în locul cu pricina, comiţând succesiv 2 acte: unul ratat, şi unul criminal, în funcţie de rezistenţa bârnei.
Asemenea opere nonconformiste mie mi se par un avans cultural. Putin probabil la noi: cred ca multora ne-ar veni greu sa toleram gradul de incertitudine al operei. De regula la noi se opereaza – mai ales in ultimii 20 de ani – cu simetrii mortifere, stabile, entropice, asiguratoare pana la blocaj.
…vezi statuile din parcuri şi din faţa primăriilor.
Cred că vom progresa artistic atunci când Supraeul îşi va mai stăvili influenţa sa inhibatoare de creativitate şi atunci când fantasmele nu vor mai fi atât de puternic respinse.
Metaforic vorbind, suntem într-o depresie şi avem nevoie de nişte dezinhibatori ai endorfinelor culturale.
Foarte de acord. La nivel colectiv.
Auziti dragilor, dar bancul cu 'nu-l mai legana pe bunicu' il stiti?
Scuze, tocmai trec printr-un moment de identificare (benigna) cu Alinuta sadica.
Arta moderna e de vina. Sa nu mai vorbim de Freud. Pana la urma, artistul asta… are ceva cu 'papa'? Hrmpf! 😀