Recentul megasucces din cinematografia de entertainment, filmul Avatar al lui James Cameron, lansat la 18 decembrie anul trecut şi ajuns deja numărul 2 în box-office-ul mondial cu încasări de 1,3 miliarde de dolari, stârneşte reacţii paradoxale.
Mai nou, se conturează un efect depresiv al filmului. Mii de fani care au publicat mesaje pe forumurile de pe internet s-au declarat deprimaţi pentru că nu pot vizita planeta Pandora din film. Site-ul Avatar Forums a primit, spune CNN, mai mult de 1 000 de comentarii ale rubricii “Moduri de confruntare cu depresia provenită din faptul că Pandora e un vis de neatins”. Administratorul forumului explică:
Lumea descrisă în Avatar este atât de frumoasă, încât îţi rămâne nostalgia că ea nu există şi pe Pământ. Cred că mulţi spectatori au văzut că am putea trăi într-o lume complet diferită, iar asta i-a făcut să se simtă deprimaţi.
Iar unii spectatori chiar mărturisesc despre impulsuri suicidale. Aşa cum spune unul dintre forumişti:
Sunt foarte deprimat de când am văzut Avatar. Lumea Pandorei şi poporul Na’vi m-au câştigat şi mi-aş dori să fiu unul de-al lor. Nu mă pot gândi decât la ce s-a întâmplat în film şi la emoţiile puternice din timpul vizionării. M-am gândit chiar la sinucidere, în speranţa că m-aş putea reîncarna într-o lume precum cea a Pandorei.
Psihologii spun că aceste trăiri vin din nevoia de evaziune şi dintr-o tendinţă de idealizare.
A văzut cineva filmul (eventual în 3D) pentru a ne explica şi celorlalţi dacă a simţit ceva asemănător?
Eu m-am enervat fiindca nu am gasit niciun bilet, la nicio ora, in nicio zi si a trebuit sa intru in 2 Malluri pt asta…malluri pline de popor care intra si iesea de la Avatar! Si nici macar nu-mi doream sa vad filmul. Ar trebui sa fiu deja deprimata rau:).
Cum sa te deprimi dupa Avatar? Duh! Children!
:)) da mai Ada. E posibil. Postarea asta m-a convins sa-l vad. Datorita datoriilor, o sa-l vad acasica. Sper sa nu fi nimerit un dinasta filmat in cinematograf. 😀
Sa vedem bre, cum e cu lumile astea ideale care din motiv de neavut acces la senzatia pe care o creaza iti fac viata proprie sa se imple de mizeria (astfel devenita vizibila) si te umplu de sentimentul fara-rostului.
Ma intreb… chiar e atat de bun filmul?
Ei, nu e bun, e frumos 🙂 . L-am vazut 3D si e interesant. Chiar m-am ferit odata de o pusca de mi-o varase un militar musculos sub nas. Fara interpretari va rog! hihihihi. In rest merge pe reverie … cum ar fi daca am putea sa schimbam corpul nostru bolnav, slab, imbatranit, burtos, paros, etc. cu unul tanar inalt puternic zvelt sexos etc. … cum ar fi daca nu am mai merge la job ci am alerga ici colo prin padure si am invinge toate piedicile si am calarii cel mai mare balaur de s-a vazut vreodata si am castiga asa respectul tuturor. Ar fi bine cum naiba sa nu fie! hihihihi Daca nu ar fi fost popcornu stricat si supratitrarea in franceza ar fi fost o seara perrrfecta. Ei dar daca as fi fost in Anglia de exemplu si daca ar fi fost vara si daca nu as fi fost eu de acum ci eu de la 19 ani si daca si sotu meu ar fi fost el de la 25 de ani… hihihihihi
L-am vazut, chiar pe 18 dec. Filmul m-a impresionat, la sfarsit mi-a curs o lacrima, iar lacrimile nu curg atat de usor. Cred ca fiecare dintre noi are nemultumirile sale legate de lumea in care traieste, fie ca simte ca se sufoca intr-un oras mult prea gri si prea zgomotos si murdar, fie ca ii place ca atunci cand se trezeste dimineata sa vada muntii si nu vecinul de la 3 cum isi scarpina burta…insa intrebarea e ce facem ca sa schimbam ceea ce ne deranjeaza? este interesant cum acest film in loc sa creeze un impuls pentru a face ceva, a actiona pentru a avea o planeta mai curata si a economisi mai mult resursele..are efect invers: depresia; ca si cum nu ne-ar mai pasa… parca am vrea de-a gata o planeta frumoasa..cu verdeata si ape limpezi…deja si-au batut joc oamenii de o planeta, nu cred ca ar fi in stare sa aiba grija de alta… cel putin nu atata timp cat se comporta cu ea ca,cu niste sosete care s-au murdarit, le arunca si vrea altele noi… De ce intra in depresie? Poate pentru ca e mai usor sa cazi in ipostaza de victima decat sa faci ceva in mod real ca sa schimbi un prezent care nu iti mai convine, poate pentru ca e mai comod sa traiesti in fantezie si sa te plangi in continuare ca ai colesterolul mare cand iti lucesc ochii la o bucata de carne de porc, poate ca suntem prea rai in suflet si dorim bogatia si frumusetea altora incapabili fiind sa le acceptam pe ale noastre… poate ca, de fapt nu vrem sa ne schimbam si daca s-ar intaplma sa traim ca in film nu am mai avea la ce visa…si in acest fel ne creem o lume in care sa evadam..poate.. Mie mi-e placut enorm filmul..de la idee pana la povestea de dragoste si ceea ce transmite…am "intrat" in poveste dar am ramas ancorata si la realitate, cu inca putina putere pentru a-mi crea propriul film. Mirela P.
Am vazut filmul, in 3 D. Impactul este mare, pentru ca datorita tehnicii avansate, ai pur si simplu senzatia ca ai fost acolo. Ii inteleg pe cei care au un Eu slab, in special pe adolescenti, de ce sunt deprimati.. Asa cum spunea cineva mai devreme, e mai usor sa devii victima decat sa faci ceva ca sa-ti fie bine, iar asta e valabil in special celor cu structurari slabe ale Eu-lui.
Cand esti "plapand" si mai ales cand duci si o viata pe care o urasti, este normal sa vrei o evadare. Iar un film cu imagini si o poveste frumoase, vazut si tridimensional, poate fi locul ideal..
Cand eram pusti si citeam Jules Vernes (care revine pe cai mari pe la tarabe), imi lasau gura apa descrierile aventurierilor care isi prajeau carnita de vanat in fiecare seara (era vremea lui ceasca, iar carnea era un eveniment, o slujba, de duminica).
Avatarul (vazut in 3D) nu mi-a trezit, in schimb, prea multe pofte sau nostalgii. Poate si pentru ca, vorba unei prietene, sunt un ”baiat de cartier”, adica unul care n-a stat o ora la la tara, la bunici (care, stateau in cartierul din cealalta parte a orasului). Prin urmare, fazele cu viata comunitara prin copaci nu m-au atins prea tare.
Penibil e cand apar stirile stereotipe de genul ”cutare studenta la medicina s-a sinucis dupa ce a vazut avatar”. Daca nu ar fi fost filmul, ar fi fost, cu siguranta, un joc video… Nu stiu cum ar putea fi apucat filmul de pe versantul freudian, dar cred ca este extrem de ofertant pt. jungieni, apropo de vitalitatea Mamei-Natura…
of, trebuie sa il vad, e clar 🙂 in 3d (deci nu piratat, anamaria – vai!!)
precis imi va da un motiv de excapada din depresia mea obisnuita :)…
– un joculete 3d, cu fapturi pictate, cum sa nu te binedispuna!?
ma tem insa ca nu voi reusi sa iau si partea serioasa, aia cu lumea in care traim ca e cum e si tinjirea la o lume idilica, hm, chiar ma tem ca nu 🙂
am impresia ca filmul asta trebuie vazut pt ca e supertare tehnologic – si poate in ideea asta s-ar putea purta o discutie despre o skimbare de paradigma a realitatii, de ex., daca vrem totusi sa analizam ceva
omuletii aia de se sinucid la film se sinucideau si la concertele lui "maical" etc – deci nu cred ca merita dusa o discutie pe palierul asta
Lumea descrisă în Avatar este atât de frumoasă
Hm! Frumoasa! As spune spectaculoasa si chiar agresiva. S-ar putea ca asta sa fie degenerarea contemporana a frumusetii. Pentru mine cel mai banal colt de jungla tropicala de pe pamanat e mai frumos decat lumea descrisa de Avatar.
In fond ce vedem acolo sunt frumusetile pamantului amestecate suprarealist. (Sper ca iti aduci aminte de meduza zburatoare….)
Stancile suspendate in aer au fost concepute de Magritte acum mai bine de 50 de ani.
Frumusetea e aici pe pamant. Ne treebuie doar cineva sa vina sa ne deschida ochii sa o vedem. Din pacate nu stim sa o apreciem si doarim repede sa consumam alta frumusete si apoi alta si apoi alta. "Avatar" asta prezinta .
Mai multe detalii aici:
http://baldovin.blogspot.com/2010/01/avatar-un-film-anacronic.html
am vazut filmul si am plecat multumita ca pentru cateva momente (2 ore 😀 care au trecut extrem de rapid) am evadat intr-o lume foarte imbietoare. mi-ar placea sa il revad, dar nu m-am gandit nici o clipa ca regret ca nu pot vizita Pandora. sunt in jurul meu lucruri minunate, care dau farmec aceste lumi – secretul e in avea rabdare se vezi acele detalii. daca lumea ta e cenusie… normal ca vrei sa o schimbi…