În Proiectul unei psihologii ştiinţifice din 1895, Freud presupunea că există o legătură între emoţii şi sistemul motor. Dar pentru că nu a putut afla o legătură neurologică (deşi respectivul Proiect reprezintă tocmai ultima încercare, barocă şi eşuată a magistrului vienez de a afla o bază pozitivistă, somatistă, psihologiei – dincolo de care va fonda teoria cauzalităţii şi determinismului psihic = psihanaliza), Freud va emite ipoteza că simptomele isterice (fizice) au cauze psihice, energia psihică fiind deviată spre sistemul motor atunci când amintirile şi afectele asociate nu pot fi rezolvate altfel. Aceasta este explicaţia psihanalitică a conversiei isterice, adică a simptomelor fizice prezentate de isterici, care sunt reprezentări refulate.
Printre altele, paralizia de conversie, care a făcut şi obiectul studiului lui Yann Cojan. O descriere succintă a studiului o puteţi afla aici, iar descrierea completă, aici (contra cost).