Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Sever Sava a sustinut o lucrare foarte interesanta, coerenta si bine argumentata, la sedinta interpretativa a lunii martie a AIPsA, ocazie cu care a devenit membru al asociatiei. Abordarea a ilustrat refacerea functiei maternului de-a lungul unei analize in care poate fi posibil un nivel foarte arhaic de regresie.
Multumesc pentru apreciere. Am o nuantare de facut la ceea ce ai spus tu. Din cate am inteles eu din film, Tarkovsky isi propune sa descrie un posibil travaliu de recuperare a functiei materne, repunerea acesteia in slujba vietii si a adaptarii la realitate. Chiar daca travaliul are acest scop, la sfarsitul filmului am avut senzatia ca, regresat in stadiul bebelusului nou-nascut, Calauza este ingrijit de sotia sa, precum o mama melancolica ar face si nu una ce poate contine angoasa de moarte a fiului. Grija ei este una care implica martiriul sotiei-mama. Functia materna recuperata este una plina de jale (posibile reprimari maniacale). Poate ca e mai bine asa decat fara. Oricum, travaliul de recuperare nu a luat sfarsit odata cu sfarsitul filmului.
Voi veni in curand si cu lucrarea pentru a fi postata pe blog.
Multumesc din nou pentru sustinere! 🙂