Continuam sa prezentam opera lui Enrique Pichon Riviere, alegand de aceasta data cinci concepte fundamentale, care stau la baza terapiei familiale psihanalitice.
1. Primul dintre ele este cel de legatura, definita astfel:
…o structura complexa, care cuprinde un subiect, un obiect si inter-relatia lor reciproca cu procese de comunicare si de invatare. Aceste relatii inter-subiective au o dimensiune si ele se stabilesc pe baza “nevoilor”, fundament si motivatie a legaturii. Aceste nevoi au o nuanta si o intensitate particulara in care intervine fantasma inconstienta. Orice legatura implica existenta unui emitator si a unui receptor, a unui cod si a unui decodor a mesajului (el se refera la comunicarea inconstienta). Pun intre ghilimele cuvantul „nevoie” care este un punct de intrebare central in raport cu dorinta: acest cuvant ar fi o tentativa de diferentiere a realitatii materiale a prezentei celuilalt si a lumii interne. (E. Pichon-Riviere).
Legatura este cea care uneste, innoada, articuleaza partile diferentiate si comune puse in joc la intalnirea a doua elemente distincte, a doua obiecte. A lega inseamna a pune laolalta si a articula elemente eterogene intr-un ansamblu.
2. Notiunile de invatare si grupo operativo
In 1948, Enrique Pichon Riviere era medic sef al unui serviciu din spitalul Las Mercedes, la Buenos Aires, atunci cand infirmierele au facut greva pentru a obtine mariri de salariu. Pichon-Riviere, folosind tehnici de grup, a reusit sa formeze infirmiere dintre bolnavi.
Aceasta idee de a permite pacientilor stabilizati sa se pozitioneze ca ingrijitori denota importanta pe care el o acorda potentialitatii de transformare a subiectului in suferinta, momentului de a recunoaste la pacientii sai capacitatea de a-si utiliza propria suferinta vitala si ce cunosteau ei din suferinta altora in serviciul unui travaliu terapeutic. Astfel, pentru Pichon Riviere, practicile sociale, reprezentarile colective si reprezentarea de sine sunt situate intr-o legatura de dependenta intima.
Pichon Riviere defineste invatarea ca o insusire instrumentala a realitatii cu scopul de a transforma aceasta realitate. Notiunea de invatare este intim legata de de criteriul adaptarii active la realitate. Prin adaptarea activa noi intelegem invatarea realului, relatia dialectica mutuala care transforma si imbogateste legatura intre subiect si mediu.
A invata inseamna a realiza o lectura a realitatii, lectura coerenta si nu o acceptare lipsita de critica a normelor si valorilor. Dimpotriva, vedem o lectura care implica o capacitate de evaluare si creativitate (transformarea realului).
Aceasta conceptie despre invatare ca praxis, ca relatie dialectica il conduce pe Pichon Riviere la a postula ca “a preda” si “a invata” constituie o unitate; este un proces unitar, o experienta continua si dialectica de invatare, unde rolul formatorului (al celui care preda) si rolul de elev sunt functionale si complementare.
In conformitate cu aceasta teorie, el a adoptat ca instrument princeps de lucru sarcina si studiu, tehnica grupo operativo, pornind de la ipoteza ca grupul este o structura fundamentala de interactiune, ceea ce il transforma intr-adevar in unitate fundamentala de lucru si de investigatie.
Definim grupul ca un ansamblu restrans de persoane legate prin constante de timp si de spatiu si articulate prin reprezentarea lor interna mutuala, ansamblu care propune explicit sau implicit o sarcina care constituie finalitatea sa.
Tehnica grupo operativo se caracterizeaza prin faptul ca este centrata pe sarcina: adica privilegiaza sarcina grupala, calea pe care o ia grupul catre realizarea obiectivelor sale. Orice situatie de invatare, sustine Pichon Riviere, produce la subiecti doua frici fundamentale, doua anxietati de baza, pe care le-am definit ca frica de pierdere si frica de atac:
- frica de pierdere a echilibrului la care am ajuns in situatia anterioara;
- frica de a fi atacat in noua situatie, in fata careia subiectul nu se simte echipat corespunzator.
Aceste doua frici, care coexista si coopereaza, constituie, atunci cand cuantumul creste, anxietatea in fata schimbarii, generatoare de rezistenta la schimbare.
Rezistenta la schimbare se exprima sub forma dificultatilor in comunicare si invatare. Asupra acestui punct se focalizeaza sarcina care consta in a aborda pentru a rezolva fricile fundamentale. Ea implica “analiza in “aici si acum” a situatiei grupale, fenomenelor de interactiune, a proceselor de atribuire si adoptarea rolurilor, a formelor comunicarii in relatie cu fantasmele care corespund acestor forme de interactiune: legaturi intre membrii grupului, modele interne care orienteaza actiunea (grup intern), obiective si sarcina grupului.
3. Un alt concept fundamental este cel de grup intern, nascut din elaborarile pe marginea obiectului intern si a lumii interne. E. Pichon-Riviere introduce conceptul familiei ca primul grup intern. El spune:
Viata mentala inconstienta este rezultatul interactiunii intre obiectele interne (grup intern) in permanenta inter-relatii dialectice cu obiectele lumii exterioare. Acest ansamblu a relatiilor internalizate sufera actiunea mecanismelor si tehnicilor defensive si constituie grupul intern care, cu relatiile sale, ajunge sa constituie continutul fantasmei inconstiente. Grupul intern ar fi scena dramatica a fantasmelor inconstiente care izvorasc din raporturile interiorizate, fantasmate, reprezentari ale grupului real. (E.Pichon-Riviere 1965-1966).
4. Portavocea este un concept derivat din teoria celor 3 D, teorie conform careia in familie exista un depozitar al bolii, care este pacientul, iar grupul familial este deponentul fantasmelor si angoaselor, care reprezinta depozitul. Subiectul portavoce al simptomului va fi un membru al familiei care prin structura sa personala este foarte sensibil la angoasele subiacente. El detecteaza si expliciteaza (actionand ca un radar) fantasmele inconstiente care circula in grup.
Astfel, Pichon Riviere noteaza ca in dispozitivul grupal, portavocea permite enuntarea celor doua dimensiuni, individuala si grupala, ale dramei: el enunta drama prin istoria personala a subiectului individual si releva astfel implicitul grupal.
Analiza portavocii permite sa aratam emergenta conflictului si in acest sens, portavocea este depozitarul tensiunilor. El s-a imbolnavit din cauza depozitarii masive a situatiilor de nesiguranta si luarea in grija a pierderilor traite sau fantasmate de grupul sau cel mai apropiat sau familial. El poate fi considerat ca fiind cel mai puternic, schimbandu-se, in functie de situatie, in mai slab din cauza handicapului pe care il suporta. Dar el poate, eventual, sa fie purtatorul schimbarii in terapia familiala. Uneori, portavocea reprezinta rezistenta la schimbari si grupul se structureaza atunci ca grup conspirator. El se organizeaza pentru a fi stereotip ca aparare in fata anxietatilor psihotice care sunt traite ca nebunie si care cresc nesiguranta si nelinistea. Acesta este un fenomen constant si latent in grupul social.
E. Pichon Riviere a dezvoltat conceptul de portavoce in contextul spitalulul psihiatric Borda, Buenos Aires, in care a lucrat cu pacienti psihotici (in special suferind de schizofrenie si de psihoze confuzionale) si cu boli psihosomatice (epilepsie, ulcere si afectiuni dermatologice). Cuvantul spaniol portavoz se traduce literal in franceza prin termenul portavoce. Conform dictionarului, vocea poate desemna sunetele produse de laringe, exprimarea unei opinii, vocea interioara care inspira, sfatuieste subiectul. Gramatical, deosebim vocea activa (diateza) in care subiectul face actiunea de diateza pasiva in care subiectul suporta actiunea. Acest sens gramatical evoca dubla pozitie activa / pasiva a portavocii care in acelasi timp indeplineste o actiune si suporta incarcatura inconstienta a grupului sau de apartenenta (R. Jaitin, 1995).
Intr-un articol din 1965, E. Pichon Riviere ia in considerare portavocea ca izvorand dintr-o dubla dimensiune, verticala (individuala) si orizontala (grupala). Precum trubadurul, portavocea aduce o fantasma inconstienta grupala prin comunicarea pre-verbala sau verbala, ca si rostirea vorbelor nediferentiate intr-un cor. De altfel, analogia intre grup si teatrul grec stabilita de Pichon Riviere (1969) ilustreaza echivalenta intre functia de delegare expresiva alocata portavocii si functia de preconstient ca expresie a inconstientului grupal. Sub acest aspect, verticalul in calitate de preconstient si orizontalul in calitate de Eu nediferentiat se articuleaza pornind de la inter-relatia care se stabileste intre subiect si grup.
Asa cum am semnalat deja, conceptul de portavoce se inscrie in teoria depozitului unde depozitarul (grupul) incredinteaza fantasma comuna (depozitul) deponentului (pacientului). Pichon Riviere (1968) semnaleaza ca fiind depozitar al aspectelor patologice ale fiecaruia dintre membrii grupului, pacientul pazeste inconstient familia de haos si de distrugere si devine simultan obiectul unei segregari.
5. Protoschema corporala si ritmurile originare. E. Pichon Riviere (1941) a adaugat factorul temporal notiunii de schema corporala. Pe de alta parte, el a postulat existenta unei “protoscheme corporale” construita in timpul vietii fetale prin stimularile interoceptive si proprioceptive ale vietii intrauterine.
In aceasta perspectiva, prezenta unui ritm biologic colaboreaza la construirea unei “protoscheme corporale”. E. Pichon Riviere considera experienta de satisfacere ca o situatie paradigmatica in care intre nevoie si raspuns, cerere si satisfacere se construieste reprezentarea unui ritm. Acest autor propune o conceptie a legaturii care ar fi o structura bi-corporala si tri-personala marcata de placere si suferinta.
In lucrarile psihopatologice, Pichon Riviere (1941-1944-1946) a dezvoltat notiunea de “patoritm”, mai ales plecand de la clinica epilepsiei. Din observatia sa, el degaja prezenta alternantelor intre momente patologice, precum inhibitiile si accelerarile, ritmuri lente, descarcari masive si momente mai putin contrastante, mai constante.
Anca Munteanu
www.psihanaliza-de-familie.com
Foarte interesanta prezentarea lui Pichon-Riviere. As fi curios sa aud mai multe despre cum e conceptual in relatie cu alti teoreticieni psihanalisti. Daca e cineva pe grup care are idei, as fi bucuros sa aud mai multe reactii.
Din ce citesc aici, pare cumva Kleinian, in special prin obiectele interne (grup intern, nu?) si ideea ca portavocea activeaza o fantasma inconstienta. Totusi, duce conceptele lui Klein puternic in social si mai ales in dinamica de grup (nu cred ca Klein a fost interesata de dinamica asta.)
Prin ideea de depozitar si depozit, cred ca e inrudit bine cu Bion (un fel de Kleinian, nu?), care zice de continator si cel care e continut (ne putem gandi si la holding-ul lui Winnicott). Dar din nou, aplicat grupului, ideea de depozitar timite la structuri mai largi decat cele individuale- cele familiale.
Dar desi pare un fel de integrator al socialului in psihanaliza, ca un Erich Fromm, in unele concepte- poate ca ele sunt mai timpurii, cand e mai puternic influentat de Klein- e mai biologist. Adica zice de ritm biologic si proto-schema corporala, undeva asumand o independenta a biologicului in raport cu psihicul, cumva poate ca in ideea de instinct de moarte la Klein.
Conceptul cel mai 'slab'- sau cel mai putin interesant pentru mine este cel legat de 'legatura'. Pare sa fie o reciclare a teoretizarii transferantei/contra-transferantei. Nu inteleg de ce legatura e importanta conceptual. Poate exista alte idei.
Conceptul cel mai interesant e cel de portavoce, dupa mine. Nu cunosc vre-un echivalent in istoria psihanalizei; ideea foarte puternica aici e ca trauma individuala indica o punere in act a unor probleme relationale mai largi, cele de familie. Unde vad eu partea nu foarte dezvoltata a conceptului e ca trauma asta e produsa de 'fantasme inconstiente' (din nou, Kleinian), si nu neaparat de traume reale din familie (boli, razboi, PSTD, etc).
Domnul asta mi se pare foarte interesant conceptual, si nu cred ca e cunoscut in spatiul anglo-saxon.
bogdan
L-am rugat pe Claudiu Ganciu sa va raspunda aici, este in domeniu si cel mai in masura, impreuna cu autoarea articolului, sa o faca.
Gandirea lui Pichon – Riviere este, si dupa opinia mea, originala in peisajul gandirii si practicii psihanalitice. Aceasta originalitate este data si de istoria sa. Recomand si articolul despre viata sa, semnat de Anca Munteanu, de pe blog.
Influenta lui M. Klein cred ca este evidenta. Gandirea lui Pichon – Riviere poate sa fie pusa in relatie si cu spatiul anglo-saxon, rezonanta inconstienta la Foulkes (1948) sau rezonanta fantasmatica Ezriel (1950, 1966)sunt doua exemple. Dar spatiul francez a raspuns mult mai bine prin Pontalis (grupul mic ca obiect), Kaes (aparat psihic) sau Anzieu (grupul ca vis).
Nu putem vorbi despre un inconstient al grupului ci despre o fantasma care circula in cadrul unui grup. Daca plecam de la una din propozitiile de baza din TFP (Terapie Familiala Psihanalitica) ca familia este un grup, atunci modul de functionare al grupului este aplicabil si in cadrul familiei.
In ceea ce priveste legatura eu vad astfel: existenta pulsiunii permite un punct de vedere economic in abordarea unei situatii. Existenta instantelor permite un punct de vedere topic.
Faptul ca exista legatura, permite o abordare dintr-un punct de vedere al legaturii. De aici, in opinia mea, este importanta teoretic legatura. Poate ca nu pare foarte importanta din punct de vedere metafizic dar are doua consecinte importante:
1. posibilitatea de a construi un aparat psihic care se refera la mai multe persoane.
In afara aparatului psihic individual propus de Freud si dezvoltat ulterior de continuatori, astazi vorbim, in psihanaliza legaturii, despre un aparat psihic grupal (Rene Kaes), un aparat psihic familial (Andre Ruffiot), un aparat psihic de cuplu (Alberto Eiguer), un aparat psihic fratern (Rosa Jaitin). Acestea sunt posibile pentru ca Pichon – Riviere a conceptualizat legatura. Aceasta inseamna ca familia, grupul, fratria au o consistenta psihica care poate sa fie studiata, cercetata si utiliza clinic.
2. faptul ca se poate lucra clinic cu un cuplu, familie sau grup. Atunci cand un cuplu sau o familie face o terapie, ea este o terapie a legaturii si nu a indivizilor.
Pentru a intelege legatura cred ca cel mai simplu exemplu este cel al cuplului. Cand se foloseste cuvantul ”cuplu”, el nu se refera nici la ea, nici la el nici la el si ea ci la un obiect diferit. Crearea unei legaturi intre doua elemente izolate conduce la obtinerea unui rezultat diferit de cele doua anterioare.
Portavocea este un concept concept care poate sa fie echivalent cu ideea de simptom. Asa cum un pacient face o terapie, sprijinindu-se pe un simptom, o familie face o terapie sprijinindu-se pe portavoce, pe membrul familiei care face cunoscuta suferinta.
Eu cred ca este greu de separat intre realitate si fantasma cand ne referim la traume generationale. Exista un film romanesc care pune in valoare trauma reala si fantasmatica aplicata la istoria recenta a Romaniei – ”Nunta muta”.
Din cate stiu eu, Pichon – Riviere a fost tradus in franceza, in engleza nu am auzit sa fie dar e posibil. Desi scoala argentiniana de psihanaliza este o miscare foarte puternica, ea se gaseste de cealalta parte a Atlanticului.
Si o curiozitate – de ce transferanta si nu transfer?
Multumesc mult de precizari si dezvoltari. Sunt foarte interesante. Inteleg mai mult acum de ce legatura (vinculo) e importanta teoretic.
Am cateva nedumeriri legate de raspunsul dvs. si m-as bucura sa aud ce credeti. Nu stiu multe de terapia familiala psihanalitica si as vrea sa invat.(Daca aveti timp, evident.)
1. De ce e important sa distingeti intre un inconstient al grupului si o fantasma a grupului? Fantasma e acceptata aici, spre deosebire de un inconstient. Fantasma e produsa individual, spre deosebire de un "inconstient al grupului"?
2. Nu inteleg cum un aparat psihic de grup ar fi diferit de unul individual. Daca e aparat psihic, i se aplica metapsihologia freudiana (eu, supra-eu, id)? Daca nu, ce fel de structura are? Are structura unui aparat psihic individual sau e cu totul altceva?
3. Cred ca Pichon Riviere (m-am uitat rapid pe o carte in spaniola pe gigapedia, asa ca pot sa gresesc serios) se gandeste la legatura ca fiind alcatuita din reactille indivizilor si din ce numeste el un proces comunicational. Pare ca 'vinculo' e alcatuita din indivizi si din ceva diferit care se produce intre ei. Cand ziceti ca TFP e o terapie a legaturii si nu a indivizilor, mi se pare ca reduceti un pic analiza exclusiv la relatie, ca si cum indivizii nu sunt parte a ei.
4. Ce zic legat de "legatura" cred ca e important pentru cum e reconstruita portavocea. Daca eu sunt in terapie acum, asta inseamna ca familia mea face terapie? Cred ca sunt niste limite unde trebuie sa trasam granita terapiei. E adevarat ca ce fac in terapie are impact asupra familiei, dar cred ca excesiv sa cred ca familia face terapie.
(Aici sunt curios daca s-ar putea extinde ideea de portavoce la semnale in social. Sa zicem, ne-am putea gandi ca portavocea semnaleaza inegalitati de gen? Adica daca genul e construit prin splitting, atunci sunt parti din el/ea care trebuie jelite sau integrate in terapie (dependenta la barbati, agresivitatea la femei). Ar putea portavocea sa semnaleze clivajele astea traumatice?)
5. Cand ziceti ca e greu de separat intre fantasmatic si real in trauma generationala, va ganditi ca nu e important sa fie separate? Ca exemplu opus, sa zicem, bataia cu curea pare sa fie mostenita in familia mea; daca taica-meu a fost batut, si eu am fost batut de taica-meu, cred ca bataia e importanta pentru sensul de real al actului fizic. E adevarat, dar cum o separam de Oedip, ati zice dvs.? Ele evident sunt constitutive. Eu, totusi, zic ca ar trebui separate in sensul in care dorintele si fricile inconstiente sunt diferite de punerile in act. E important sa vad unde fantasma e diferita de actul real al violentei. Constitutive, dar diferite in anumite moduri.
Nu cred ca Pichon Riviere e tradus in engleza. Pacat.
Eu am zis de transferanta ca m-am gandit la o traducere in capul meu. Nu stiu cum a fost tradusa in romana "transference". Transfer mi se pare o traducere buna.
Citind comentariul si intrebarile dvs., m-am gandit ca cel mai potrivit ar fi sa abordam fiecare dintre punctele pe care le enumerati intr-un articol separat. Astfel vom avea 6 articole:
1. Fantasma individuala si inconstientul individual. De ce grupul nu are o fantasma sau un inconstient al lui?
2. Aparatul psihic grupal / individual
3. Indivdual si familial in TFP
4. Psihanaliza individuala si psihanaliza de legatura
5. Portavocea in social
6. Fantasmatic si real in trauma generationala
Anca Munteanu
Excelent. M-as bucura mult sa vad cum dezvoltati fiecare articol/idee. Punctele 5 si 6 are fi cele mai interesante pentru mine, si pentru ce lucrez eu acum. Sunt curios sa vad cum sunt dezvoltate aspectele tehnice din punctele anterioare.
Bogdan Popa
puteti s ma ajutati cu o lucrare de licenta..?
"Cu o lucrare"…, nu cred, dar "la o lucrare", poate… 🙂 Ziceti despre ce este vorba ca poate trecem licenta! 🙂
:)m-am exprimat gresit…titlul temei:particularitati si caracteristici ale comunicarii la copilul de varsta prescolara.La partea teoretica nu prea stiu ce sa fac i-au cateva carti si conspectez de acolo…chiar nu stiu.multumesc ca ati raspuns..ma numesc andreea
Partea teoretica si cea practica trebuie sa fie corelate. La partea practica ce aveti?
Comunicarea e o tema de sinteza. Adica nu vizeaza un singur/anumit proces psihic… Eu as urmari o schema cu referire la: limbaj, afectivitate si socializare.
Este foarte bine sa sa faceti conspecte din carti dar sa precizati tot timpul sursa bibliografica! Nu cred ca e important sa aratati ca aveti deja o viziune proprie ci mai bine ca ati citit si inteles lucrarile la care faceti referire.
la partea practica trebuie sa aplic cateva chestionare unor copii de gradinita si sa trag concluzii sa fac interpretari asta e usor zic eu dar la partea teoretica m-am blocat pentru ca nu prea am cum sa vorbesc din punctul meu de vedere despre niste caracteristici si trasaturi ale comunicarii deja stabilite.Dar tot nu pream am idee adica o sa scriu definitia comunicarii tipuril de comunicare si dupa aia enumar caracteristicile pai cum o sa scriu 50 de pagini?va multumesc inca o data pentru raspuns
Draga Andreea,
Este o tema la care puteti scrie 500 de pagini, nu 50.
Prescolarul comunica prin:
1. Limbaj verbal si nonverbal
2. Desen si alte activitati de creatie
3. Activitati ludice (aici vorbiti si despre comunicarea cu covarstnicii)
Aceste trei forme de exprimare de sine depind de nivelul de dezvoltare:
– senzoriala (perceptie, observatie, bagaj de reprezentari)
– cognitiva (gandirea preoperationala, stimularea mnezica)
– emotionala (aici va recomand elemente de teorie psihodinamica)
…pe care ar fi frumos sa le explicitati la fiecare dintre cele trei puncte de mai sus.
De asemenea, aceste arii de dezvoltare se prezinta in functie de cei doi factori cunoscuti: ereditate (si aici vorbiti despre particularitatile generale ale varstei de 3-6 ani) si mediu (aici intra familia si gradinita).
La partea practica, chestionarul e bun mai mult pentru prescolarul mare.
Incercati si conversatie libera (unde puteti nota discursul copilului cuvant cu cuvant), observatie, desene!
Multa bafta!
va multumesc mult