 |
| Sâmbătă şi duminică, la Universitatea “Titu Maiorescu” s-a desfăşurat un seminar susţinut de cunoscutul psihanalist kleinian Robert Hinshelwood |
Au pornit masteranzii in psihanaliza ai Facultatii de psihologie din Universitatea Titu Maiorescu atunci cand au aflat ca unul din “inteleptii” de la University of Essex, Profesor Robert Hinshelwood va fi prezent pentru un modul in care va incerca sa faca o introducere in psihanaliza kleiniana, atat de straina noua, freudienilor de toate zilele.
Marturisesc ca timpul dedicat acestui vast si dificil subiect ne-a lasat un sentiment de “prea-putin”. Proiectia teoretica a kleinianului Hinshelwood a fost, insa, suficient de explicita, structurata si inspirat expusa, asa incat sa trezeasca in auditoriu curiozitatea unei lecturi intense a creatoarei de scoala. Vom introiecta, asadar cele aflate pe parcursul unei intregi zile de colocviu si in speranta ca vom putea sa-i reproiectam profesorului Hinshelwood cu ocazia unei vizite viitoare intrebarile si concluziile noastre.
 |
| Vasile Dem. Zamfirescu şi Robert Hinshelwood |
Excursul prin lumea relatiilor de obiect, pornind de la premisa existentei unui obiect intern, poate lamuri o seama de problematici pentru care freudienii si demnii lor urmasi n-au putut oferi explicatii satisfacatoare si ma gandesc aici in special la universul psihozei si la problema somatizarii.
“De ce obiectul bun este distrus de pulsiunea de moarte?”, este, pe de alta parte, o intrebare la care raspunsul primit, adica, “nu se stie, doar ca asa se intampla uneori”, nu poate fi considerat “suficient de bun”. Poate ca asa se intampla in boala psihica. Dar contraargumentul vine de la sine: de ce nu se intampla asa si in cazul subiectului sanatos?
Fascinanta lume a relatiilor de obiect devine subiect de studiu, cu atat mai mult cu cat principiul de terapie “aici si acum” sustinut de intersubiectivistii de la Titu Maiorescu isi are sursa in tipul de terapie inaugurat de Melanie Klein. Scoala anglo-saxona ne ofera un model asupra caruia merita sa meditam, un principiu de relationare de la care nu ne putem sustrage, in ciuda prejudecatilor inoculate in decenii de practica freudiana. Pacientul, odata ajuns la cabinet, nu-si propune o relatie cu sinele sau, inaintea unei relatii cu celalalt, caci doar prin celalalt poate avea o imagine a propriului sau sine.
Ce presupune in consecinta intersubiectivismul, mai mult curaj? Mai profunda autocunoastere a analistului? Fara indoiala, o provocare mai dificila pentru unii psihanalisti decat pentru altii.
De aceea, experiente ca cea a vizitei profesorului Hinshelwood la Bucuresti au darul de a largi orizontul de intrebari la care fiecare dintre noi poate cauta propriul raspuns.
In asteptarea unui nou invitat, poate Vladimir Marinov de la Paris XIII, poate Jacques André de la Paris VII, pana la finele acestui an universitar ramanem ancorati in paradigma kleiniana, decisi sa elucidam cateva din problemele ridicate in week-end-ul trecut.
 Ioana Mărculescueste muzicolog şi realizator de emisiuni radio. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Excelenta ideea rezumatului acestui eveniment, multumim, Ioana! Psihanaliza kleiniana si postkleiniana continua inca sa imbogateasca gandirea psihanalitica iar pentru noi, astfel de contacte sunt cu atat mai necesare si dorite cu cat nu se intampla prea frecvent.
…Poate ca obiectul bun este distrus pentru ca nu este indeajuns de bun ca sa supravietuiasca?
Mi-au placut intrebarile tale, Ioana, despre intersubiectivism! Provocare, curaj, da…, dar si putinta…
In mod straniu, Hinshelwood nu a recurs la obiectul insuficient de stabil pentru a explica distrugerea.
Eu cred ca raspunsul vine din anxietatea de anihilare, subiectul are de ales, la un moment dat in episodul psihotic, intre propria supravietuire si cea a obiectului, care oricat de bun ar fi fost pana la acel moment, devine, inevitabil, rau. Asa incat distrugerea lui se justifica pentru subiect.
In toata povestea asta nu mai e loc de pulsiune de moarte in sens freudian, ci doar pulsiune de viata, anxietate de anihilare a vietii subiectului.
De ce H. ne-a dat un raspuns asa de vag? Mister, recunosc ca m-a facut curioasa.
Sigur, episodul psihotic cliveaza obiectul asa cum este el perceput initial de catre bebelus, de unde si angoasa puternica de anihilare (de "care pe care"), angoasa psihotica. E vorba de obiecte interne iar intr-un transfer psihotic, e foarte importanta supravietuirea obiectului de relatie.