Aparatul psihic individual – aparatul psihic grupal

René Kaës la Buenos Aires

In lucrarile sale Un singulier pluriel si Le groupe et le sujet du groupe, René Kaës – psihanalist, profesor emerit la Universitatea Lumière Lyon 2 si presedinte al CEFFRAP (Cercle d’Études Françaises pour la Formation et la Recherche – Approche Psychanalytique du groupe, du psychodrame, de l’institution) dedica parti importante definirii aparatului psihic grupal, raportului subiectului cu grupul conform acestui aparat psihic grupal, travaliului de constituire al aparatului grupal, precum si organizatorilor acestuia. 

Vom incerca, atat cat ne permite spatiul, sa prezentam cateva dintre cercetarile si concluziile sale. 

Dupa Freud – Pichon-Riviere, Bion, Foulkes, Anzieu si altii au realizat cercetari asupra grupului. Ei au construit modele teoretice pertinente pentru a tine seama de ideea ca grupul este o realitate originala in care se produce o realitate psihica proprie, dotata cu procese si formatiuni specifice: supozitiile de baza si mentalitatea de grup (Bion), matricea grupala (Foulkes), schema contextuala, reflexiva si organizationala (Pichon-Riviere), modelul oniric al grupului (Anzieu), campul grupal (Neri). 

Catre sfarsitul anilor 1960, René Kaës a elaborat un cadru conceptual general pentru a integra si distinge intr-o conceptie de ansamblu raportul dintre subiectul grupului, asezarea psyché-ului lui in legaturile de grup si consistenta realitatii psihice de grup. Modelul aparatului psihic grupal a fost construit pentru a atinge acest obiectiv, dar scopul sau ultim era de a intelege raporturile reciproce intre formatiunile inconstientului in grupuri si spatiul intrapsihic.

La fel ca si modelul aparatului psihic “individual”, modelul aparatului psihic “grupal” nu corespunde unui observabil concret: a fost construit cu scopuri euristice si de inteligibilitate, este o “fictiune eficace”, asa cum a spus Freud referindu-se la propria sa constructie metapsihologica. 

Enunturile de baza ale acestui model sunt urmatoarele:

Realitatea psihica a grupului nu este reductibila la cea a fiecarui subiect, nici la cea a legaturilor intersubiective aparute in grup. Dar in grup realitatea psihica a fiecaruia este traversata de cea a grupului. Este important sa avem mereu in minte aceste distinctii, caci ele se refera la diversitatea, eterogenitatea si complexitatea formatiunilor si proceselor psihice pe care le avem de abordat in clinica grupurilor. 

Formarea realitatii psihice de grup se sprijina pe psyché-ul membrilor sai, se construieste cu materia, cu organizatorii si conform cu procesele acestuia. Dar grupul le primeste, le capteaza, le utilizeaza, le gestioneaza si le transforma dupa logica sa si procesele sale proprii. El functioneaza ca o entitate autonoma dotata cu o realitate psihica specifica. Realitatea psihica astfel produsa poate fi comuna membrilor grupului si ansamblului pe care ei il formeaza, poate fi impartasita, clivata sau separata, uzurpata sau invadata. 

Travaliul de unire a psyché-urilor nu incepe in momentul in care subiectii se intalnesc pentru prima oara. Inainte de a se intalni, participantii unui grup terapeutic, a unui grup de formare sau a unui grup analitic si-au format deja anumite reprezentari si au facut anumite investiri asupra grupului in calitate de obiect pe care il vor avea in comun. Acest travaliu al asteptarilor este asemenea celui al manifestarii pre-transferurilor. Totusi, intalnirea efectiva cu pluralitatea celorlalti, straini si nu inca suficient de familiari, suscita in fiecare dintre ei atat tulburare, cat si incertitudine, care se vor reduce sub efectul multor factori. 

René Kaës atrage insa atentia ca pentru formarea aparatului grupal trebuie sa luam in considerare exigentele de travaliu psihic. (Notiunea de exigenta de travaliu psihic a fost propusa de Freud in Trei eseuri despre sexualitate (1905), apoi in textul din 1915 Pulsiuni si destine ale pulsiunilor. Luand in considerare problema pulsiunii din unghiul vietii psihice, Freud scrie:

ne apare ca un concept de limita intre psihic si somatic, ca un reprezentant psihic al excitatiilor emanate de interiorul corpului si venite in suflet, ca masura exigentei de travaliu impusa psihicului de corelatia sa cu corporalul).

Grupul impune intr-adevar subiectilor sai si acestia isi impun un anumit numar de constrangeri psihice. 

Un anumit travaliu psihic este cerut de catre intalnirea cu celalalt, pentru ca psyché-urile sau partile acestuia sa se asocieze si sa formeze un ansamblu, pentru ca ele sa puna la incercare diferentele si sa intre in tensiune, pentru ca ele sa se regleze.

Disting astazi patru principale exigente de travaliu psihic impuse de formarea aparatului psihic al grupului.

• Prima este obligatia pentru subiect de a investi grupul cu libidoul sau narcisic si obiectal cu scopul de a primi inapoi de la acesta investirile necesare pentru a fi recunoscut de ansamblu si de ceilalti ca subiect membru al grupului. Aceasta exigenta de travaliu se formeaza pe modelul contractului narcisic descris de P. Castoriadis-Aulagnier (1975) 

• A doua exigenta este lasarea in latenta sau renuntarea sau abandonarea anumitor formatiuni psihice proprii subiectului. Freud indicase in 1921 ca pentru a deveni membru al unui grup, eul trebuie sa abandoneze o parte a identificarilor sale si a idealurilor personale pentru idealurile comune si in schimbul beneficiilor asteptate de la grup si / sau de la sef. Grupul impune constrangeri de credinta, reprezentare, norme perceptive, aderarea la idealuri si sentimente comune. Formarea aparatului nu implica doar ca anumite functii psihice sa fie inhibate sau reduse, ci si ca altele sa fie mobilizate si amplificate. 

• A treia exigenta arata necesitatea punerii in practica a operatiilor de refulare, de negare sau de respingere pentru ca ansamblul sa se formeze si pentru ca legaturile sa se mentina. Ele sunt deci in acelasi timp cerute de grup si de interesele personale pe care subiectii le au. Asa sunt statutul si functia aliantelor inconstiente defensive. Ele sunt procese producatoare ale inconstientului actual in grup, ele formeaza nodurile nevrotice si psihotice ale legaturii, iar pentru acest ansamblu de motive, ele sunt piesele majore ale formarii realitatii psihice a grupului. 

• A patra exigenta se articuleaza cu interdictiile fundamentale in raporturile lor cu travaliul civilizatiei (Kulturarbeit) si procesele de simbolizare. Freud a insistat (1927, 1929) asupra necesitatii renuntarii mutuale la realizarea directa a scopurilor pulsionale interzise pentru ca sa se stabileasca o “comunitate de drept” garant al legaturilor stabile si fiabile. Rezultatul acestei exigente sunt aliantele inconstiente structurante, in categoria carora avem contractul narcisic, pactul intre Frati si cu Tatal si contractul de renuntare mutuala. Rezultatul acestei exigente de travaliu este formularea sensului, activitatea de simbolizare si de interpretare dar si capacitatea de a iubi, de a juca, de a gandi si de a munci.

Daca ne plasam din punctul de vedere al grupului, aceste patru exigente concura la crearea unui spatiu psihic comun si impartasit. Considerate din punctul de vedere al subiectului caruia ii sunt impuse, aceste exigente sunt structurante si conflictuale. Conflictualitatea centrala se situeaza intre necesitatea de a fi tu insuti propriul scop si cea de a fi un subiect in grup si pentru grup. Indeplinind acest travaliu psihic, membrii unui grup isi atribuie sau primesc in schimb beneficii si sarcini. Intr-o anumita maniera, nu avem de ales in privinta acestor exigente: trebuie sa ne supunem pentru a intra intr-o legatura si pentru a exista ca subiect. Dar avem de asemenea posibilitatea de a ne dezlega de fiecare data cand aceste exigente si cand aceste aliante care le pecetluiesc servesc la auto-alienarea noastra si la alienarea pe care noi o impunem altora, cel mai adesea fara stirea niciunuia. Cred ca aceasta este perspectiva pe care sa o putem defini campul practic al travaliului psihanalitic in situatia de grup.

Anca Munteanu
www.psihanaliza-de-familie.com

http://cafegradiva.blogspot.com/