• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Terapeut? Înscrie-te!
Prima pagină Cafe Gradiva

Împotriva fericirii – Elogiul melancoliei, la AIPsA

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
4
AIPsA – sedinta interpretativa din aprilie
0 Shares
Share
Share
Pin
Tweet

Citeştedespre

Privatizarea linistea psihanaliza

Privatizarea normalităţii: linişte pentru bogaţi, zgomote pentru săraci?

9 februarie 2021
Sindromul geamănului pierdut

Sindromul geamănului pierdut

27 decembrie 2020
Hitler necrofil plictisitor Erich Fromm

De ce Hitler era plictisitor

5 decembrie 2020

Împotriva fericirii – Elogiul melancoliei, la AIPsA

În după-amiaza de sâmbată, 24 aprilie, pe o vreme de-a dreptul senzuală, membrii Asociaţiei Interdisciplinare de Psihanaliză Aplicată s-au închis într-o cameră pentru a discuta, timp de două ore, despre nefericire… mai mult decât atât, despre… ce-am putea face pentru a ne păstra nefericirea…

Literatul american Eric G. Wilson, în cartea sa Împotriva fericirii – Elogiul melancoliei (prezentată la şedinţa AIPsA de subsemnata), spune că starea de tristeţe este pe cale de dispariţie, chiar fără să vrem, apărem din ce în ce mai mulţi ca fiind fericiţi, graţie „reţetelor” de fericire promovate de aproape toate domeniile umaniste: religie, psihologie, economie, politică, medicină etc. Vânzătorii de fericire la pachet, la sticluţă sau card îşi etalează promisiunile prin intermediul reclamelor TV, prelegerilor religioase sau internetului.

Wilson se întreabă cum a apărut optimismul american care, adăugăm noi, s-a extins oricum în toată lumea şi spune că visul american a început în iarna lui 1620 când William Bradford a adus protestanţii din Anglia în căutarea libertăţii religioase. Un secol mai târziu, fericirea religioasă era deja înlocuită cu cea a achiziţionării de bunuri.

A privi prin lentilele raiului lui Dumnezeu sau ale armoniei băncii înseamnă, în cele din urmă, a privi lumea doar dintr-o perspectivă narcisistă, spune el, dorinţă de fericire perfectă, de securitate totală. Confuzia dintre fantasma noastră narcisică şi realitate transformă oamenii în pixeli, sângele în plasmă TV, odihna în somnifere şi tristeţea în prozac…
Lumea este un fel de loc de joacă imens în care fiecare obiect serveşte unui scop dedicat plăcerii. Şi ce-ar fi rău în asta? Textul lui Wilson, în special capitolul “Omul tristeţilor” în care îşi descrie propriile oscilaţii sufleteşti, pare aproape o asociere liberă a unui masochist melancolic.
De fapt, trebuie să recunoaştem că prin întreaga lucrare ne face o invitaţie cât se poate de rezonabilă ca, înainte de a ne arunca în diferite acţiuni – modalităţi prin care ne putem extirpa tristeţea, să ne întrebăm cu ce suntem gata să o-nlocuim. Ce câştigăm şi ce pierdem? Un raspuns ar putea fi găsit in situatiile când afişăm, de pildă, exuberanţă prin care, fără a ne da seama, încercăm s-ascundem o tristeţe profundă, pierzând autenticitatea propriei stări sufleteşti, bună, rea, cum o fi ea, iar sentimentul autenticului sau inautenticului e un preţ destul de mare pentru o medie a populaţiei „nevrotico-normală”, cum ar spune Karen Horney.
Şi atunci, cui datorăm tendinţele euforice prin care Eul social îşi maschează depresiile? Sunt reale aceste manifestări? Le simţim? Wilson dă o mulţime de exemple de produse şi manifestări îmbibate de fericirea neapărată şi rapidă care acoperă toate nevoile noastre, de la cele alimentare (Happy Meal-uri) până la corporaţiile promiţătoare de fericire în care spune că s-au transformat bisericile. Ne putem întreba cum a reuşit biserica să coboare promisiunile, care aparţineau până acum lumii Raiului, din ce în ce mai mult în viaţa pământeană!… Probabil că răspunsul ar putea veni din două direcţii: pe de-o parte este o fantasmă magică vandabilă (social şi economic vorbind), iar pe de altă parte, apare ca o defensă contra angoasei faţă de schimbul agresiv, în fond, faţă de propria agresivitate.
Împotriva fericirii – Elogiul melancoliei, la AIPsAWilson îl citează pe poetul şi eseistul american Ralph Waldo Emerson care propunea putinţa de a nu avea aşteptări de la lume şi de a trăi interacţiunea contrariilor… E posibil oare să nu avem aşteptări? Nu ar însemna asta să nu avem nici dorinţă? Wilson ne spune singur de ce anume se apără: Tipurile fericite îşi impun Eul imperialist asupra lumii. Reduc diferenţa la asemănător.
Aşteptarea ca celălalt să-mi semene deţine o serioasă parte mortiferă, într-adevăr, asa cum spune el: Există ceva care mortifică sufletul în a fi mult prea îndrăgostit de sine însuşi, dacă ne amintim că şi mitologia a surprins mortiferul vorbind despre Narcis care şi-a confundat imaginea proprie reflectată cu un celălalt minunat.
Împotriva fericirii – Elogiul melancoliei, la AIPsAO astfel de externalizare a imaginii narcisice o regăsim la pruncul foarte mic care are nevoie de reflectarea şi confirmarea propriei sale imagini în adult, o regăsim în stările de disociere psihică severă (psihoze), o regăsim în starea de îndrăgostire pasională (oscilând între confirmare şi autodepreciere în funcţie de răspunsurile obiectului) şi iată că o regăsim şi în social (segment de care se ocupă Wilson în lucrarea sa), unde ne aşteaptă disconfortul (sperăm, nevrotico-normal şi tolerabil) că lumea nu corespunde în totalitate realităţii noastre interne.
Elogiul melancoliei ridică şi problema controlului: se poate obţine siguranţa într-o lume nesigură? Poate ar fi folositor fiecăruia să arunce o privire autoreflexivă asupra propriilor limite: câtă nesiguranţă putem tolera? De exemplu, dreptul asupra proprietăţii dă seama de posibilitatea existenţei şi a unor limite interne, psihice, ce ne individualizează numai că, Wilson a remarcat faptul că nevoia de siguranţă (presupunem noi) a întreprinzătorului pierde din vedere creaturile bizare ale pădurii şi flora splendidă în favoarea unui spaţiu ce conţine materiale de cumpărat şi vândut.
Urmându-l pe literatul american, ajungem la psihologie şi psihoterapie unde dezamăgirea noastră e şi mai mare decât a lui 🙂 (pentru care, acest domeniu, ca obiect de investigat, nu e în acelaşi timp şi instrument de lucru…)! El spune: Psihologia, acel fir cu plumb care ajunge în adâncurile profunde ale personalităţii, se converteşte într-o analiză superficială a tipurilor caracteriale, un mod de a prezice ce va face sau nu partenerul de afaceri al cuiva. Am observat cu toţii cum cognitivismul „fericirii în 10 paşi” intonează obsedantul „sunt ok”.
Împotriva fericirii – Elogiul melancoliei, la AIPsA
Wilson remarca foarte corect că alungarea în acest fel a tristeţii nu o trimite altundeva decât în propriul Inconştient. Degajat de termenii de specialitate, descrie refularea prin persistenţa sentimentelor întunecate care nu vor sta acolo liniştite ci, se vor întoarce în forme monstruoase: comportamente nevrotice şi coşmaruri urâte […], iar nervozitatea va fi atribuită lumii ţinând la distanţă propria spaimă.
Iată şi posibilitatea ambivalenţei şi, de fapt, reala ei existenţă: Melancolia durabilă dezvăluie bucuria ascunsă în timp ce, din extaz, se arată esenţa tristeţii!. Putem vorbi în continuare şi despre sublimare – despre melancolia creatoare – pentru care, de fapt, autorul face o pasională pledoarie: Acţiunea de a crea nu ne face nefericiţi, nefericirea ne face creativi. A crea înseamnă a trăi şi, în trăire, vrem doar să creăm mai mult, să ne punem temeliile cât mai adânc şi să ne înălţăm cât mai sus spre cer. Dacă tristeţea este cea care ne face creativi, atunci tristeţea nu e nimic altceva decât viaţă.Incursiunea lui printre creatorii melancolici e foarte frumoasă, arătând cum această dispoziţie a hrănit literatura, muzica, pictura. Vorbind şi despre propriile căutări, opţiunea lui Wilson e clară: în locul fericirii mortifere preferă melancolia pro viaţă. Balansându-se între tristeţe şi bucurie, cineva poate cuprinde armonia secretă dintre aceste două antinomii. Se pare că el a găsit-o şi ne-o împărtăşeşte şi nouă.
Lucrarea nu este o pledoarie pentru nebunie (v. Doliu şi melancolie, S. Freud) ci doar, atât cât ne-ar sta în putinţa opţiunii şi a minimei autoreflecţii, e un îndemn de a arunca o privire asupra bolii secolului, cum a fost „consacrată” depresia, cât şi asupra mecanismelor sociale (cred că nu greşim prea mult dacă le numim de factura maniacală) prin care ne apărăm de ea.
Cât de tare ne înfricoşează prăbuşirea propriilor apărări (Winnicott) ce ne menţin funcţionarea nevrotică? Probabil că atât de tare, încât să le gonflăm maniacal preconizând o prăbuşire destul de arhaică. Cam asta spune în remarca sa Wilson …Ei îmbracă falsitatea ca pe o mască, o deghizare care să-i protejeze de abis – şi conchide: Să întreţii o societate a fericirii totale inseamnă să inventezi o cultură a fricii.
Tags: Arteautor: Georgiana Brănişteanudepresiemelancolienarcisismpsihanaliză şi societaterefularerubrică: Atenţie se interpretează!

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

coronavirus forte de ordine omnipotenta psihanaliza
Societate

Întoarcerea miliţistului: Carantina ca traumă, pandemia exceselor şi „instituţiile de forţă” ale statului

by Dorin-Liviu Bîtfoi
23 decembrie 2020
Ilany Kogan despre psihanaliza refugiaţilor şi despre doliul neîncheiat al românilor după 1989
Gradiva Podcast

Ilany Kogan despre psihanaliza refugiaţilor şi despre doliul neîncheiat al românilor după 1989

by Cafe Gradiva
15 octombrie 2020
Ketamina, in doza unica si scazuta, ameliorează simptomele depresive, cu efecte secundare medii
Cafe Gradiva

Ketamina, in doza unica si scazuta, ameliorează simptomele depresive, cu efecte secundare medii

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Celebrul psihoterapeut globe-trotter Jeffrey A. Kottler vine în România

Celebrul psihoterapeut globe-trotter Jeffrey A. Kottler vine în România

Comments 4

  1. Cafe Gradiva says:
    11 ani ago

    Aţi discutat şi despre cartea lui Pascal Bruckner Euforia perpetuă, tradusă acum câţiva ani? Mi se pare un complement foarte bun la temă. Iata un fragment: "Fiti fericiti! Dincolo de aparenta-i afabila, exista oare indemn mai paradoxal, mai ingrozitor? El formuleaza un comandament caruia iti este cu atat mai greu sa i te sustragi cu cat nu are obiect. Cum sa stii daca esti fericit? Cine fixeaza norma? De ce trebuie sa fii fericit, de ce ia aceasta recomandare forma imperativa? Ce sa raspunzi acelora care marturisesc jalnic ca nu reusesc? […] Nimic mai vag decat ideea de fericire, acest stravechi cuvant prostituat, falsificat, intr-atat de otravit, incat am vrea sa-l excludem din limba. Inca din Antichitate nu este altceva decat istoria sensurilor lui contradictorii si succesive. […]Prin datoria de a fi fericit inteleg asadar ideologia proprie celei de-a doua jumatati a secolului XX care evalueaza totul din unghiul placerii si al neplacerii, constrangerea la euforie care ii acopera de rusine sau ii umple de neliniste pe aceia care nu o accepta."

    Răspunde
  2. Ada says:
    11 ani ago

    Cartea asta e despre cultura americana, nu?

    Răspunde
  3. Cafe Gradiva says:
    11 ani ago

    Despre cultura contemporana in general.

    Răspunde
  4. Georgiana Branisteanu says:
    11 ani ago

    Nu l-a pomenit nimeni pe Pascal Brukner din pacate. Multumesc ca mi-ai amintit de cartea asta! N-am citit-o inca si uitasem de ea. E bine ca pot veni aici completati la sedinta de sambata si sper sa vina si din partea celor care au participat pentru ca, de exemplu, eu am postat doar prezentarea mea (constand in asociatiile mele libere produse imediat ce am inchis cartea) dar n-am introdus discutiile care au avut loc la sedinta si care au fost foarte interesante, chiar provocatoare :). Dan Niculescu (vicepresedinte AIPsA) a sustinut permanent (cu exemple concrete) faptul ca toate achizitiile stiintei si civilizatiei tehnologice (abordate de autor intr-o forma critica) sunt bunuri care raspund unor nevoi absolut reale. Ce daca oamenii sunt transformati in pixeli…? Nu e vorba de o nevoie falsa. M-am simtit provocata pentru ca nu puteam sa-l contrazic dar asta m-a adus mereu, pe parcursul prezentarii, din social, unde am tendinta sa critic simptomul/cliseul, catre dinamica psihica individuala unde trebuie pusa problema echilibrului si a masurii personale.

    Culturile nationale in procesul globalizarii sufera influente de tot felul si foarte accelerate, se propaga rapid. Noi, pana acum, am fost oarecum "protejati" de influentele negative ale consumerismului american (am pus intre ghilimele ca sa subliniez totusi faptul ca "protectia" asta a fost cauzata de influentele nefaste ale zonei de Est…). Sigur ca autorul american vorbeste despre experienta imediata lui (este cea care il doare!), si sigur ca stim ce a reprezentat de la inceput speranta taramului american… Totusi, in ziua de azi, devenim cu totii din ce in ce mai "americani". In general manifestarile de tip maniacal sunt simptome usor transmisibile, contagioase. In Franta, in 2007, Jerome Garcin coordoneaza o culegere de articole aparuta sub titlul "Noile mitologii" in care el si ceilalti autori se plang de aceleasi clisee sociale cu referire, de data asta, la spatiul francez. Autorii, atat Eric Wilson cat si cei francezi, manifesta multa modestie, zic eu, referindu-se numai la spatiul propriu national, cu exemple punctuale.

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Terapeuţi

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

10 ianuarie 2021
Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Stima de sine se invata, dar se si ia: Virginia Satir despre arta de a fauri oameni
Cafe Gradiva

Stima de sine se invata, dar se si ia: Virginia Satir despre arta de a fauri oameni

22 noiembrie 2020
Cauza copiilor-cetăţeni sau despre “Dificultatea de a trăi”
Cafe Gradiva

Cauza copiilor-cetăţeni sau despre “Dificultatea de a trăi”

8 octombrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ultima oră

scrierea creativă expresivă traumei

Scrierea creativă ca act de reparație şi resemnificare a traumei

4 martie 2021
Mihai Rusen No Man's Land

Mihai Rusen: No Man’s Land

28 februarie 2021
tehnologii asistive boala Alzheimer carantină

„Rudele pacienţilor cu Alzheimer ne sunau aproape non-stop”: panică şi pregătiri în carantină

27 februarie 2021
Sindromul de fragilitate la vârstnici

Sindromul de fragilitate la vârstnici. Vă puteţi imagina o lume fără demenţă?

27 februarie 2021
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalitici | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.