Psihodrama Psihanalitica (I)
Locul ocupat de psihodrama psihanalitica in cadrul psihanalizei legaturilor este una dintre principalele forme de traire a legaturilor de grup, a modului de functionare a unui grup, a unei experiente individuale corelate cu una in care sunt mai multe persoane. Partea de grup a psihanalizei legaturilor se refera la doua moduri de asezare – prin grupo operativo (preferam ca si Rosa Jaitin varianta spaniola a denumirii, grup operativ avand o alta conotatie atat in limba franceza, cat si in romana) si psihodrama psihanalitica.
Incepand din martie, s-a deschis Grupul de Psihodrama Psihanalitica – Psihanaliza Legaturii in Bucuresti. Grupul este de dezvoltare personala in sensul formulat de J. Bleger si este deschis atat profesionistilor, cat si celor care intentioneaza un demers apropiat de psihoterapie in cadrul unui grup.
Pentru a putea intelege modul de functionare al psihodramei psihanalitice este necesar sa plecam de la teoria formulata de Didier Anzieu – ”grupul ca vis” (Le groupe et l’inconscient, Dunod, Paris, 1999). Conform psihanalizei, visul este o manifestare a dorintelor si angoaselor inconstiente in conformitate cu o cenzura. Aceasta face ca visul sa fie un rebus in care continuturile latente sunt incluse in imagini, scene, trairi care le contin prin diferite mecanisme. Aceasta situatie face ca visul sa aiba un continut manifest si unul latent.
In constructia unei scene jucate la propunerea grupului avem o relatie similara visator-vis. Scena este urmarea asociatiilor libere pe care grupul le face. Visatorul este pus in situatia de a adapta visul la modificarile si constatarile pe care le face asupra diferitelor momente. Grupul este pus in aceeasi situatie. Este o situatie de visare pe care el o parcurge. Spre exemplu, cineva propune un foc de tabara – este un element care are legatura cu momentul de constituire a grupului, cu incercarea de adunare a membrilor grupului in conformitate cu propriul specific. Persoana respective vorbeste in numele membrilor grupului – el nu exprima un continut individual, ci unul grupal. Faptul ca ceilalti rezoneaza la propunere face ca acestia sa exprime in mod direct un anumit continut. Cuvintele declanseaza in celalalt o asociere. Asocierea are loc in conformitate cu fantasma proprie. Faptul ca un continut este atat individual, cat si grupal il situeaza la granita dintre ”a fi individ” si ”a fi in grup”.
Acest lucru permite sa avem un continut manifest care aici este o scena, iar in somn este un vis asa cum apare el ca imagine. Visul intr-un dispozitiv individual este supus analizei, modul de analiza este prin asociere libera. Similar, scena intra intr-un proces de asociere libera grupala care permite intelegerea a ceea ce s-a jucat. Visul intra intr-un proces de interpretare in cadrul relatiei analist-analizat, scena intra in relatia grup-echipa. Acest continut latent este obiectul principal de lucru. Constructia unei scene reusite este ca si cum ne-am propune sa facem un vis frumos, sa visam bine si sa povestim mai departe acest vis.
Pastrand similaritatile vis-grup si vis-scena, putem observa cateva aprecieri ale lui D. Anzieu – visul este realizarea unei dorinte. A fi in grup este similar realizarii unei dorinte. In cadrul grupului ne putem permite sa ne realizam unele dorinte (nu neaparat constiente) pe care le avem si care in absenta grupului par nerealizabile. Aceasta caracteristica are loc in anumite momente si nu este o stare perpetua.
Ca si in vis, procesele psihice primare care, in grup, aseaza un obiect in obiect al dorintei comune membrilor sunt deplasarea, condensarea, figurarea simbolica si transformarea in contrariu. Ca si in vis, elaborarea secundara rearanjeaza rezultatele proceselor primare: in grup aceasta se traduce prin elaborari cu valoare mitica sau constructii intelectuale de natura ideologica in care obiectul vizat de dorintele interzise si comune pentru a fi mentinut prezent, este accentuat diferit intr-un mod in care semnificatia sa fie de viata.
Claudiu Ganciu
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
