Ce-a de-a şasea şi ultima parte a discuţiei cu psihoterapeutul adlerian Ramona Covrig despre psihoterapia de cuplu
o puteţi asculta sâmbătă, 17 aprilie, ora 18.15, în emisiunea Dosarele PSI de la Radio România Cultural.
Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.
ce spuneti de noua carte a lui onfray:
http://soirs.wordpress.com/2010/04/13/984583/
(nu mai e vorba de atacuri din partea unor fosti psihanalisti, de gelozie de breasla, motivatia criticii se deplaseaza)
N-am citit cartea, dar emisiunea si ecourile imi lasa impresia ca autorul, altfel talentat, si-a cam pierdut vremea citindu-l pe Freud 10 ore zilnic, in vacanta. In vacanta sunt si "argumentele" sale.
Nu prea ai ce sa-i raspunzi, la urma urmelor, cuiva care nu accepta replica si pentru care istoria psihanalizei e o serie de gaguri pe coji de banana, de conspiratii si de manipulari diabolice.
Sa amesteci, de-a valma, concepte si cancanuri din viata lui Freud, caricaturi ale unor concepte (complexul lui Oedip din tren) cu critici de la naftalina (acuza "pansexualismului"), sa faci din psihanaliza un fascism (?!?!) si sa sugerezi ca ar fi functionat sub nazisti daca Freud n-ar fi fost evreu (?!?!), sa promovezi neadevaruri la vedere (precum cel despre teoria seductiei) etc., etc. – inseamna chiar sa spui orice! E un ghiveci intreg. Al unui autor care vrea cu orice pret sa socheze si care si-a facut din scandal o strategie de PR. E foarte dornic sa enerveze si n-are rost sa intram in jocul lui si sa ne enervam si noi.
Un psihanalist francez spunea ca prin afirmatiile sale jigneste o intreaga breasla. Nu asta mi se pare cel mai frapant. Ci alte 2-3 lacune: lejeritatea cu care desfiinteaza succesele terapeutice ale psihanalizei (care ar fi doar "pe ici, pe colo" – psihanaliza e oricum o doza masiva de placebo); ca nu pare sa aiba nici cel mai mic habar despre ce se intampla de fapt intr-o terapie, despre realitatea extrem de complexa si de nuantata pe care psihanaliza o abordeaza si pe care si-a fondat aparatul conceptual; ca reduce psihanaliza la Freud – de-a dreptul jenant, poate rosi linistit, scolareste si numai pentru asta!!!
Totusi, cam prea rudimentar, pe sub faldurile unei certe eruditii. Pentru asemenea porniri nu e nevoie sa scrii o carte, sunt suficiente 5 minute. Calitatea ultima a lui Freud, cea careia nu i se pot sustrage nici adversarii sai este ca nelinisteste – iar in aceasta privinta, freudismul tot i-a folosit la ceva lui Onfray, care a simtit nevoia sa scrie o carte chiar despre aceasta neliniste.
Despre "Couch Wars" – si aici: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/7595014/Couch-wars-erupt-in-France-over-Sigmund-Freud-claims.html