Freud la liceu – Despre o prietenie care ne poarta intr-o perioada putin cunoscuta

Suntem atat de obisnuiti cu lucrarile lui Freud, cu cazurile pe care el le-a avut, cu interpretarile lor, cu scrierile metapsihologice si chiar cu controversele de care au avut parte teoriile sale… Stim despre Jung, Abraham, Ferenczi, Adler si despre altii care i-au fost pacienti, colaboratori si apoi dizidenti. Stim si despre Anna, fiica sa, care a decis sa-i urmeze cariera. Dar toate incep undeva cand Freud era deja medic, cand s-a intalnit cu Charcot, cand isi prezenta teza in neurologie. Ce a fost inainte de asta? Cum era Freud in timpul facultatii sau al liceului? Inainte de a fi medic si psihanalist, inainte de a fi om de stiinta si descoperitor al enigmaticelor cai ale inconstientului?

Se spune ca citirea jurnalelor de calatorie si a scrisorilor este o placere a oamenilor care au trecut de o anumita varsta si de curand am confirmat aceste vorbe, cand m-am surprins citind Scrisori din tinerete catre Eduard Silberstein, o carte pe care am cumparat-o in 1995! Cand eram adolescenta, ma uitam cu surprindere la tatal meu care citea jurnale ale diferitilor scriitori, oameni de stiinta sau muzicieni, caci eu le gaseam la vremea aceea extrem de plictisitoare. Nu-mi imaginam cum as putea deveni interesata de asemenea scrieri. Cu toate acestea in 1995, am cumparat aceasta carte nu pentru ca m-ar fi interesat scrisorile lui Freud pe atunci, ci pentru ca erau inca putine carti de psihanaliza si despre psihanalisti in Romania. La 15 ani, de cand o am in biblioteca, am citit-o aproape pe nerasuflate si multe dintre intrebari si-au gasit un raspuns in mintea mea. Asta face sa va impartasesc si voua cate ceva din legaturile pe care mintea mea le-a facut in timp ce ma “plimbam” cu fiecare scrisoare de la Viena la Braila.

De cand am citit Interpretarea viselor, m-am intrebat care este originea gandirii lui Freud in privinta descifrarii simbolurilor, a gasirii unui sens atat de bine ticluit de inconstient. Deghizarea, deplasarea, figurabilitatea, semnificatia numelor si a numelor din vise – nu aveau cum sa apara dintr-o data in mintea lui Freud. Sigur ca studiul propriilor vise a fost esential, dar probabil ca aceasta preferinta pentru a descifra incepuse demult in viata lui, inaintea carierei de psihanalist si de medic.

Prima scrisoare datata din acest volum este din 1871, iar ultima din 1881. Din acesti 10 ani, ne-au ramas 79 de scrisori adresate de Freud lui Silberstein, care le-a pastrat. De cand ei aveau 15 ani si pana la 25. In afara de aceste scrisori si carti postale, mai gasim o scrisoare trimisa de Freud in 1910, in care ii spune lui Eduard cate ceva despre munca sa stiintifica si una trimisa dupa moartea lui Silberstein presedintelui lojii masonice din Braila, din care acesta facea parte.

De asemenea, putem citi o introducere de Walter Boehlich şi cateva note biografice scrise de Rosita Braunstein Vieyra, nepoata lui Silberstein la New York, in 1988 – din care texte si citez datele si deductiile biografice de mai jos.

Sigmund Freud si Eduard Silberstein – sunt o pereche inegala; despre unul stim mult, despre celalalt, disproportionat de putin, pentru a nu spune: aproape nimic.

Eduard Silberstein s-a nascut la 27 decembrie 1856 in orasul romanesc Iasi. Evreii au avut de suferit in urma pogromului de la Iasi din 1866, in timp ce Carol de Hohenzollern vizita Iasiul. Din aceasta cauza, tatal lui Eduard s-a mutat la Braila si si-a construit acolo o firma comerciala ale carei castiguri i-au dat posibilitatea sa-si trimita fiii la scoli inalte la Viena. Silberstein a frecventat multi ani, impreuna cu Freud, gimnaziul real si superior din Leopoldstadt, si-a dat bacalaureatul acolo si in continuare a studiat doua semestre dreptul la Leipzig. Apoi a studiat dreptul la Viena si in 1877 a obtinut titlul de doctor. S-a intors la Braila, unde a trait foarte respectat pana la moartea sa, in 1925. S-a casatorit prima data cu o tanara din Iasi, Pauline Theiler (22 iulie 1871 – 14 mai 1891), pe care, datorita melancoliei ei, a trimis-o la Viena pentru a fi tratata de Freud. Ea a rugat-o pe slujnica ei sa o astepte jos, dar nu a mers in cabinet, ci s-a aruncat mortal de la etajul al treilea, fara ca Freud s-o fi vazut. Cabinetul lui Freud se afla pe atunci in Maria-Teresienstrasse 8.

De fapt, familia Freud si familia Silberstein erau prietene poate datorita intalnirii intr-o statiune balneara a mamei lui Eduard, Anna, cu mama lui Freud, Amalia, in 1869. Aceasta lcalitate a fost probabil Roznau, adesea pomenita de Freud in scrisorile sale; este de asemenea posibil ca in 1869, cand ei aveau 13 ani, sa se fi aflat in aceasta localitate impreuna cu mamele lor, iar prietenia lor sa fi inceput atunci. La un moment dat, chiar familia Freud s-a oferit sa-i primeasca in pensiune pe durata studiilor pe Eduard si Karl Silberstein, plan care insa nu a fost realizat niciodata.

Comun le-a fost ceea ce au facut impreuna: invatarea limbii spaniole, intemeierea Academiei Castellana, descoperirea unei mitologii personale, compunerea unor texte umoristice. Ei au invatat spaniola fara profesor si fara dictionar si au folosit-o in scrisorile lor, lucru care a constituit o dificultate in traducerea acestora din cauza stangaciei si greselilor pe care Freud le facea. Spaniola, ca limbaj codificat pe care ei il foloseau, numind intr-un mod stiut doar de ei persoane cunoscute, iata elementul liant al prieteniei lor. De ce faceau acest lucru? Ne putem gandi la ceva secret, la teama de a fi descoperiti, dar sa nu uitam si ca limbajele secrete sunt o caracteristica a perioadei pubertatii si adolescentei, ca si placerea de a vorbi astfel incat ceilalti sa nu inteleaga. Iata deci un joc, care mie mi-a amintit de limba pasareasca pe care o vorbeam cu prietenele in clasa a VI-a (va amintiti regula ei?).

Academia Castellana era cadrul pe care Freud si Silberstein l-au gasit pentru prietenia lor si pentru inclinatiile lor comune. In el isi gaseau loc incercarile lor scriitoricesti, ca si bucuriile si suferintele pubertatii, de asemenea inclinatia ascunsa de a da lucrurilor nume care sa le faca necunoscute celorlalti. De exemplu, pe fetele de care se simteau atrasi le desemnau drept “principii”. Una dintre ele este numita Ihtiozaura si de asemenea apar denumiri cum ar fi Iguanodon, Cretacic etc.

Citind continutul acestor scrisori am avut adesea senzatia ca citesc niste vise si de aici ideea de deghizare, condensare, umplerea lacunelor, satisfacerea dorintelor printr-o fantasma sau printr-un scenariu imaginar, pe care Freud le utilizeaza in scrisori si pe care ulterior le va considera ca fiind procedee caracteristice productiei onirice, travaliului visului. De exemplu, asa-numita Ihtiozaura era Gisela (de care Freud aminteste si atunci cand elaboreaza conceptul de amintire-ecran), iar intr-una dintre scrisorile catre Silberstein, Freud ii spune acestuia despre casatoria ei care va urma sa aiba loc la o anumita data intr-un anumit loc, eveniment care nu a avut loc niciodata. Excludem posibilitatea ca Freud sa fi fost prost informat si ramanem cu varianta unui scenariu imaginar pe care el insusi l-a conceput pentru a nu suferi de pe urma faptului ca nu o putea avea drept iubita. Asadar Freud o “casatoreste” pentru ca interdictia sa aiba un motiv real. Astfel, el scapa de tentatia de a o seduce si chiar de a se gandi la ea si reuseste sa o urasca sau dispretuiasca. Nu este acesta un procedeu pe care il intalnim descris chiar de Freud atunci cand ne impartaseste descoperirile sale in privinta modului in care sunt construite visele si simptomele?

Pe de alta parte, recunoastem politetea lui Freud, dar si umorul sau subtil, pe care le stim din scrierile lui psihanalitice. Cred ca scrisorile constituiau un bun exercitiu pentru a invata sa exprimi in cuvinte sentimente, emotii, amintiri, dat fiind ca sunt atat de clar si de frumos ticluite inca de cand Freud avea 15 ani. Astazi, este surprinzatoare pentru noi aceasta exprimare a unui adolescent, cat si perseverenta cu care el ii impartasea prietenului sau din Romania atat experiente pe care le traise, cat mai ales trairi si conflicte interioare. Atat de firesc gasim exprimate bucuria, entuziasmul, dezamagirea, indoiala, tristetea, uimirea si cate altele. Poate corespondenta lui Freud cu prietenii sai ne ajuta sa intelegem ca o mare contributie la descoperirile lui a avut-o capacitatea de a simti acest zbucium interior, de a aprecia intensitatea sentimentelor, de a le pune in legatura unele cu altele si de a le exprima in cuvinte.

Mai gasim in scrisori si destule referinte la diferiti scriitori si la operele acestora si incepem astfel sa ne conturam o imagine despre interesele sale si placerea lui de a citi inca de cand era copil, care au contribuit la vasta cultura pe care a avut-o. Inclinatia catre arheologie se conturase deja si de asemenea placerea in privinta artelor.

La aproape 30 ani dupa aceste scrisori, in 1910, cand Freud avea 54 de ani si era deja autorul unor lucrari celebre de psihanaliza, el ii scrie din nou lui Silberstein urmatoarea scrisoare:

O scrisoare din 28.4.1910:

Am devenit batrani de cand, in anii studilor, ne impartaseam unul altuia micile bucurii. In curand viata s-a dus. Mi-ar face placere sa stiu, in amanunt, cum iti merge. Despre mine pot spune ca am avut parte de neasteptat de mari eforturi, dar, in ansamblu, nu sunt nemultumit de rezultat. Proiectele mele stiintifice merg incet spre implinire, castig atat cat avem nevoie si as fi putut deveni instarit daca nu as fi preferat o familie numeroasa. Pacientii despre care vorbesti pot sa vina; ii voi indruma spre elevii mei, deoarece eu insumi nu mai pot primi pentru acest sezon.

Ma aflu la mijlocul unei mari miscari in ce priveste intelegerea si tratamentul bolilor nervoase, care, poate, nu e necunoscuta nici in Romania, fiindca in Rusia, Elvetia si America am gasit multi adepti. Dand curs unei invitatii, in septembrie trecut am fost in America pentru a tine prelegeri la o universitate in apropiere de Boston. Tocmai in Germania am inca mult de luptat cu adversarii.

Multumindu-ti cordial pentru “semnul tau de viata”

vechiul tau,

Freud

Putem banui ca Silberstein ii scrisese anterior pentru a-l ruga sa primeasca niste pacienti, avand incredere in psihanaliza si in vechiul sau prieten, asa cum in tinerete i-o trimisese pe sotia sa.

Sinceritatea lui Freud reiese inca o data din aceasta scrisoare, in care vorbeste atat de deschis despre castiguri, despre eforturi si despre cum a resimtit impactul pe care psihanaliza l-a avut. Dat fiind faptul ca in scrisoare Freud se intreaba despre ecoul pe care psihanaliza l-a avut in Romania, ne putem intreba si noi despre cat era aceasta de cunoscuta in 1910.

Voi reproduce in incheiere scrisoarea trimisa de Freud presedintelui lojii masonice din care facea parte Silberstein (loja B’nai B’rith din Braila) cu ocazia mortii acestuia. Insusi Freud apartinea ramurii din Viena a acestei loji.

Viena 22.4.1928

Preastimate domnule Presedinte si draga frate,

M-a emotionat sa aud ce omagiu i-a adus loja dumneavoastra memoriei raposatului meu prieten din tinerete, dr. Eduard Silberstein. Mai multi ani din perioada copilariei si a tineretii mele i-am trait in intima prietenie, ba chiar in frateasca comuniune cu el. Am invatat impreuna, fara profesor, spaniola, l-am citit pe Cervantes, ne-am semnat scrisorile unuia catre celalat cu numele celor doi perros en el Hospital de Sevilla: Scipione si Berganza. – Impartaseam, desigur, si interesele mai serioase. Mai tarziu, ne-a despartit viata si departarea in spatiu, dar prietenia timpurie nu poate fi uitata nicicand.

Din cand in cand l-am mai revazut cand venea la Viena, o data a trebuit sa ma ocup de prima lui sotie.

Eu, astazi un om bolnav, de 72 de ani, ma recomand dumneavoastra si tuturor fratilor din loja B. F. si A (bunavointa, fraternitate si armonie – motto-ul ordinului).

Al dumneavoastra,

Freud

Anca Munteanu

http://cafegradiva.blogspot.com/