Scandalul Onfray ajunge şi în „România liberă”

Cotidianul român a preluat joi, 13 mai, ecourile franceze ale tulburărilor legate de apariţia volumului anti-Freud al filosofului Michel Onfray, în articolul „Psihanaliza, aruncată în aer: Freud, un sectant cocainoman?”. Articolul, cu supratitlul – la fel de senzaţionalist ca şi titlul – „Polemică. Un filosof francez atacă mitul freudian şi îi încaieră pe intelectuali”, e în aceeaşi cheie. Mă întreb dacă putea fi altfel, dat fiind că face o telegramă dintr-o carte şi o întreagă dezbatere. Comentariile cititorilor sunt „ascuţite”, fie pro, fie contra, despre savantul? / escrocul? „fascinat de fascişti” (după cum scrie în legenda fotografiei lui Freud autoarea articolului).

Interesante, oricum, acest copy / paste românesc şi reacţiile (dar fără a trece peste nivelul unei expuneri superficiale documentată pe internet şi al unor jocuri de cuvinte „sugestive”). Redau un fragment, ales pentru că mi-a plăcut şi pentru că ader la opinia lui BHL exprimată mai jos.

Michel Onfray, catalogat drept „pueril şi limitat” sau „onanist”

La rândul lor, admiratorii lui Freud spun că Onfray face o gravă confuzie între om şi operă şi nu discută în mod serios nici una dintre tezele sale, mulţumindu-se să facă o „filosofie-spectacol”. „În cele din urmă, Onfray vrea să spună că Freud a fost un om ca toţi ceilalţi, cu viciile, defectele şi calităţile sale. Ce i se reproşează, de fapt? Că nu a fost un zeu? Ei bine, nu, nu a fost un zeu”, a replicat psihanalistul lacanian Charles Melman. Schimburile de replici au devenit aproape violente între intelectuali. Filosoful Bernard Henri-Levy şi-a calificat colegul „pueril şi limitat”, în timp ce alţii l-au numit „revizionist” sau „onanist”. Şi pe bloguri apărătorii şi detractorii lui Freud se luptă la baionetă. „Suntem trataţi ca o turmă proastă”, se plâng susţinătorii lui Freud, în timp ce tabăra adversă jubilează: „În sfârşit, se întoarce foaia!”.

http://cafegradiva.blogspot.com/