Cuprins:
- Povestea
- Personajele: Domnul Incredibil, Fata Elastica, Dash, Violet, Syndrome, Mirage, Edna Mode, Hoffa, Jack-Jack
- Identificarea instantelor psihice
- Concluzie
- Momentul confesiunii
1. Povestea
Desenul animat Incredibilii (r. Brad Bird, 2004) este o poveste despre super-eroi. Bob Parr, cunoscut mai ales sub numele de Domnul Incredibil, este unul dintre cei mai mari super-eroi din lume. El salveaza vieti omenesti si se lupta cu raufacatorii zi de zi.
Filmul debuteaza cu Domnul Incredibil in forta, iar la un moment dat apare in masina un baiat, care se autodenumeste „Baiatul Incredibil” si care vrea sa il ajute pe Domnul Incredibil si sa-l insoteasca. Baiatul, Buddy, ii stie toate miscarile Domnului Incredibil, toate gesturile, este fanul lui nr. 1. Pentru Buddy, Eul ideal este reprezentat de Domnul Incredibil, care are rol de suport pentru ceea ce Daniel Lagache numeste identificare eroica, cu personaje exceptionale si prestigioase. Baiatul Incredibil este un fenomen des intalnit la adolescenti, care se inscriu in fan cluburi, isi lipesc postere cu idoli pe pereti, dorind sa fie ca ei (informatii din Vocabularul psihanalizei de Laplanche si Pontalis). Aici se vede foarte bine identificarea baiatului cu Domnul Incredibil: se imbraca la fel ca el, ii copiaza miscarile, numele, intr-un cuvant vrea sa fie Domnul Incredibil, la fel cum baietelul se identifica, dar in acelasi timp rivalizeaza cu tatal. Domnul Incredibil il indeparteaza pe Buddy, spunandu-i ca
el lucreaza singur si ca nu are nevoie de nici un ajutor
(o respingere care ar insemna eliminarea tertului din triunghiul oedipian), dezamagindu-l pe baiat, care este trimis acasa cu politia. Aici se produce primul contact al lui Buddy cu realitatea pe care nu vrea sa o accepte. Sunt vizibile si fantasmele prin intermediul carora subiectul modifica imaginar legaturile sale cu parintii (imaginandu-si, de exemplu, ca are parinti prestigiosi). Subiectul isi construieste astfel o familie fictiva, inventand cu acest prilej un roman, o filiatie imaginara. Astfel de scenarii inconstiente tin de situatia oedipiana; ele se nasc sub presiunea exercitata de Complexul Oedip si nevoile narcisice. Freud a teoretizat romanul familial reprezentat prin scenarii fantasmatice, intrepatrunse de dorinta de a-si deprecia parintii sub un anumit aspect (vezi conformismul lui Bob Parr), dar si de a-i ridica in slavi sub un alt aspect (Domnul Incredibil). Motivatiile care genereaza romanele familiale sunt dorintele de grandoare (narcisice) si incercarile de a evita barierele care se opun incestului sau rivalitatii intre frati. Copilul fantasmeaza megalomaniac pentru a se apara de esecul familial. Acest film poate fi vazut si ca un roman de familie a celui care a scris Incredibilii si anume Brad Bird.
La un moment dat, Domnul Incredibil a salvat un barbat care a incercat sa se sinucida, iar acesta l-a dat in judecata acuzandu-l prin cuvintele:
Nu mi-ai salvat viata, ci mi-ai complicat-o,
sau cum ar spune proverbul romanesc:
Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.
Din cauza acestui proces, s-a creat un precedent si au aparut si altele, iar toata lumea s-a intors impotriva super-eroilor. Datorita costurilor foarte mari pentru guvernul american, toti super-eroii au fost obligati sa se intoarca la adevarata lor identitate, iar in schimbul imunitatii nu mai au voie sa-si foloseasca puterile. Astfel, identitatea lor secreta devine singura lor identitate. Observam aici elemente din societatea americana: rutina, stresul, serviciul, conformismul, depersonalizarea, care reprezinta angoasele societatii moderne americane postmoderne; dar apare si dorinta de a iesi din banal, din cotidian, aceasta fiind reprezentata de super-eroi.
Dupa 15 ani, Bob Parr si sotia acestuia, Helen Parr (o faimoasa super-eroina, cunoscuta sub numele de Fata Elastica) au adoptat o identitate civila si s-au retras in suburbii, incercand sa duca o viata normala, alaturi de cei trei copii ai lor Violet, Dash si Jack-Jack.
Bob este functionar la o firma de asigurare si se lupta cu plictiseala si pierderea de vreme, tanjind dupa actiunea din trecut. Este o persoana nefericita, este frustrat de viata lui, isi descarca agresivitatea acumulata deplasand-o asupra masinii (aici apare un nou admirator care este placut surprins de puterea lui si vedem un altfel de admiratie, lipsita de invidie, care nu concureaza si este diferita de cea a lui Syndrome, personaj care va aparea mai tarziu, care nutreste invidie, ura si gelozie – elemente oedipiene), asupra sefului, nu mai are grija de el, ingrasandu-se, nu este atent la nevoile familiei, fiind mai degraba absent decat implicat, nu mai are energie, este resemnat. Apare aici si scenariul narcisic al lui Bob (care nu-si mai poate exercita super-puterile), care il incurajeaza pe fiul lui atunci cand i se aduce la cunostinta ca a fost chemat in biroul directorului deoarece a pus o piuneza pe scaunul unui profesor, deplasand dorintele lui inabusite de a fi special asupra fiului, autorizandu-l pe acesta sa faca ceea ce el isi dorea de fapt. Singura lui distractie este de a merge la „bowling” cu prietenul lui, Lucius Best, un alt super-erou cunoscut si sub numele de Frozone. Aceasta reprezenta nevoia barbatilor de a se furisa de acasa, nu pentru a avea o aventura cu o femeie, ci pentru a se distra in diferite feluri cu prientenii. Bowling-ul este doar un pretext, deoarece ei stau in masina si asculta mesajele politiei, amintindu-si de vremurile demult trecute. Din cand in cand initiaza cate o actiune, dar tot timpul dau de bucluc si sunt nevoiti sa fuga si sa se ascunda ca sa nu fie prinsi de politie. Bob are sansa de a reveni atunci cand o tanara misterioasa pe nume Mirage ii propune o actiune top secreta si un salariu de 3 ori mai mare decat cel pe care il are.
Din acest moment toata viata Domnului Incredibil se schimba, iar el parca revine la viata: incepe sa flirteze din nou cu Helen, le da atentie copiilor, petrecand mai mult timp cu ei, incepe sa faca din nou miscare si exercitii, parca infloreste.
Un nou personaj apare in poveste, Edna Mode, creatoarea de moda pentru super-eroi la care Domnul Incredibil apeleaza sa-i coasa costumul. Pentru ea, lumea modei nu este tot una cu costumele pe care le creeaza pentru ceea ce ea numeste „zei”, spunand:
Obisnuiam sa creez pentru zei,
fiind la randul ei nostalgica dupa acele vremuri apuse. Este in pas cu moda si vrea sa-i confectioneze un nou costum Domnului Incredibil.
Pe cand Domnul Incredibil este plecat intr-o noua misiune, Helen descopera cusatura facuta de Edna si ii da telefon, afland in felul asta ca ea are pregatit un nou costum pentru Domnul Incredibil. In acelasi timp, Domnul Incredibil se intalneste cu vechea lui cunostinta Buddy, care s-a autodenumit Syndrome si care a ramas marcat de refuzul domnului Incredibil:
Am invatat ca nu ma pot baza pe nimeni, cu atat mai putin pe eroii mei;
aici vedem ce anume a dezvoltat in el acest lucru:
Numai daca devin o amenintare sunt respectat,
sau cum am putea spune
Numai daca rivalizez, contez
in acest triunghi dramatic. Din punctul de vedere al lui Syndrome, nu iubirea este calea, ci ura. Pentru el, umanitatea, bunatatea sunt sinonime cu slabiciunea.
Sunt Syndrome, nemesisul tau,
ii striga el Domnului Incredibil. Nemesis in mitologia greaca este Zeita razbunarii divine, ceea ce ne arata cat de mult s-a identificat Syndrome cu Domnul Incredibil, dorind sa devina una cu el, sa-l umilească si apoi sa-l elimine prin rivalitate. Este evidenta aici si incarcatura afectiva agresiva la adresa Domnului Incredibil.
Datorita unui dispozitiv de urmarire, Helen descopera unde se afla de fapt sotul ei si pleaca in cautarea acestuia. Dar… surpriza: copiii nu au ramas acasa, asa cum au stabilit impreuna, ci s-au camuflat si au urcat in acelasi avion cu ea. Aici incepe aventura, iar mama isi schimba atitudinea conformista pe care o avea, incurajandu-si de aceasta data pe copii sa-si foloseasca super-puterile, spre uimirea si bucuria lor. In momentul in care si-a dat frau liber instinctualitatii, s-a impus in fata copiilor, iar acestia au inceput sa o respecte, vazand o noua latura a personalitatii mamei lor. Dupa ce avionul s-a prabusit si au ramas in largul marii, Fata Elastica s-a modelat in parasuta si apoi intr-o barcuta, iar Dash a devenit motorul ei, datorita vitezei cu care isi misca picioarele. Putem interpreta aceasta imagine ca o reprezentare a situatiei oedipiene in care Dash devine activator in mama / sora uter-barca) – incestul fratern-simbolic.
Aici incepe actiunea de salvare a Domnului Incredibil, in care fiecare isi utilizeaza super-puterile ca sa-si scape pielea, iar in final isi unesc cu totii fortele. Pana la urma, Syndrome ii prinde si ii inchide in ascunzatoarea lui si pleaca apoi sa salveze omenirea de robotul distrugator construit tot de el (robot ce reprezinta monstrul din inconstientul lui Syndrome, catalizatorul pulsiunilor distructive, fiind penetrant, falic si metalic), lasandu-i pe cei patru cu Mirage. Violet scapa din campul de forta datorita campului ei energetic si ii elibereaza pe ceilalti. Mirage, inca impresionata de gestul Domnului Incredibil de a o ajuta, il ajuta pe acesta si pe familia lui dezvaluindu-i codul „te rog” care sa-i permita rachetei sa decoleze si astfel ei sa poata ajunge foarte repede acolo unde era si Syndrome.
Cei patru, impreuna cu Frozone, incearca sa opreasca robotul si pe Syndrome.
La sfarsit, Syndrome, avandu-l pe Jack-Jack in brate, le spune:
Si voi mi-ati luat viitorul – […] nu va faceti griji, voi fi un mentor bun, il voi sustine, incuraja… voi face tot ceea ce voi nu ati facut pentru mine
(triunghiul dramatic), replica lui exprimand clar dorintele neimplinite din partea parintilor, ceea ce confirma comportamentul lui si blocarea la nivelul complexului lui Oedip, deoarece el nu a fost satisfacut, gratificat. A fost respins, exclus de Domnul Incredibil si in acest fel nu s-a mai produs desprinderea de adulti, cum se intampla in mod normal. Tot aici vedem si super-puterile lui Jack-Jack, acesta avand capacitatea de a se transforma in tot felul de personaje si obiecte.
Dupa trei luni de liniste si pace, familia Parr se afla la un concurs de atletism, unde Dash e printre participanti – si bineinteles castigator. Iesind in afara stadionului si indreptandu-se spre casa, apare un nou erou negativ, Underminer (Sub-minerul, Subpamanteanul) care declara razboi pacii si fericirii, el putand simboliza o renastere a lui Syndrome, care isi face aparitia urcat pe un sfredelitor (falic). Underminder vine tot de sub pamant, reprezentand un arhetip al inconstientului, care nu este vazut, subteran, umbra, pulsiunile inconstiente distructive.
Super-eroii nostrii sunt pregatiti in fiecare clipa sa lupte impotriva personajelor negative (care sunt o personificare a pulsiunilor demonice, nepermise, distructive si incestuoase, pe care ii putem numi si mici dracusori moderni), asa ca… o iau de la capat cu lupta perpetua dintre bine si rau, cultura si natura, civilizatie si instinctualitate, artificialitate si naturalete…..
2. Personajele
Domnul Incredibil – simbolul masculinitatii
Principala lui putere este forta, care este atributul cel mai clar al virilitatii, este foarte masculin, are o voce groasa, barbie proeminenta, este atletic, foloseste forta bruta (nivelul instinctual, Se-ul), ii place actiunea si vrea sa fie activ. El reprezinta astfel prototipul barbatului „pur-sange”.
Fata Elastica – simbolul feminitatii
Principala ei putere este elasticitatea, flexibilitatea, agilitatea. Este delicata si seducatoare in acelasi timp, este mai ponderata, temperand actiunile directe si brutale ale Domnului Incredibil. Are capacitatea de modelare si de continere la propriu si la figurat: se transforma in parasuta, in barca, intr-o umbrela protectoare, toate aceste elemente reprezentand pentru Freud simboluri feminine prin excelenta. Este mult mai calculata (nivelul Eului, al adultului). Ea se face luntre si punte ca sa salveze viata familiei, reveland aici instinctul de supravietuire, de procreere, de perpetuare a speciei.
Dash – simbolul copilului universal, dar si o alta caracteristica a masculinitatii in devenire
Principala lui putere este viteza, dash in engleza insemnand chiar linie dreapta, care este ca o traiectorie, iar sintagma dash off – a tasni. El este copilul care vrea sa se bucure de viata si de capacitatile sale, este activ, spontan, exuberant. Face multe nazbatii, iar societatea ii reprima toate actiunile si dorintele de manifestare:
Nu avem voie sa ne aratam puterile sau sa le folosim”, „toti copii au ceva special,
iar el foarte vigilent si, afectat, spune:
Asta e un alt mod de a spune ca de fapt nimeni nu este special,
exact ceea ce traieste copilul cand traverseaza perioada de dresaj.
Violet – simbolul adolescentului, dar si o alta caracteristica a feminitatii in devenire Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger
Ea pare afectata de timiditate, nu se intelege, nu are curajul sa-si exprime parerile, sa se faca cunoscuta si fie vazuta. Este vorba de o pulsiune partiala (scopica) – de a vedea si de a fi vazuta. De aici si principala ei calitate, capacitate de a se face invizibila si de a crea campuri de forta pentru a se proteja. La ea apare dorinta de a fi vazuta, dar nu-si accepta situatia decat dupa ce are contact cu puterea de eroina, iar atunci se produce transformarea in opusul ei, asumandu-si responsabilitatea pentru ceea ce este: isi descopera fata, prinzandu-si parul, se accepta asa cum este, fara a se mai ascunde, devine mai increzatoare in ea dupa ce scapa de inhibitiile pe care i le-a impus societatea. Este in acelasi timp agila si puternica atunci cand isi foloseste fortele. Vedem aici imaginea de sine la adolescenti, care oscileaza in aceasta perioada, dar incepe sa se si consolideze.
Syndrome (Baiatul Incredibil, initial)– Oedip
Principala lui putere este viclenia, lipsa constiintei si puterea artificiala datorata tehnologiei armelor. Cuvantul Syndrome ne duce imediat cu gandul la patologie. El se refera la cauze necunoscute, un ansamblu de simptome care duc la o patologie, este un mister pe care noi il putem identifica in enigma lui Oedip. Poate fi si sindromul pacatului (sin, care in engleza inseamna pacat, incest si paricid), intruchiparea raului pur. Syndrome are o dorinta avida de putere, este extem de ambitios in a-si elimina rivalii, este exploziv, nu are scrupule. Din punct de vedere fizic, Syndrome este un barbat scund, care aduce mai degraba cu un copil sau cu un adult nedezvoltat, acesta fiind inca in stadiul oedipian, deoarece ii cauta pe toti super-eroii ca sa-i omoare… din dorinta de razbunare si de a deveni unicul beneficiar al iubirii (poporului, mamei, femeii). Parul rosu de culoarea si forma focului, valvoi, ne indica o agresivitate crescuta, iar elementele pe care le creeaza (rachete, torpile, etc.) ne duc cu gandul la piromanie si ne pot indica o fixatie la stadiul infantil falic. Locul unde traieste, intr-un vulcan, este o reprezentare uretro-genitala a unei excitatii arzatoare, manifestata prin distructivitate falica.
Mirage – simbolul unei lumi iluzorii, reprezentanta seducatoare a lui Syndrome
Mirage chiar traieste un miraj intr-o lume plina de iluzii, a puterii si a dominarii prin metode artificiale, spunand la un moment dat despre ea si Domnul Incredibil:
Noi ne asemanam, deoarece daca ne luam dupa dosare se pare ca nici unul dintre noi nu existam.
Este atrasa de puterea lui Syndrome si il idolatrizeaza, dar acesta iluzie se naruie in momentul in care isi da seama ca el nu pune pret pe ea si pe viata ei, moment in care se intoarce catre partea ei umana si il ajuta pe Domnul Incredibil. Este partenera a lui Syndrome, dar exista si o atractie intre ea si Domnul Incredibil, infiripandu-se chiar si o mica idila. Ea poate reprezenta pentru Syndrome si un substitut de mama, o mama iluzorie, femeia perfecta.
Edna Mode – simbolul creatorului, mama creatoare
Este designer-ul de moda pentru super-eroi. Este departe de standarde, poate fi frustrata din punct de vedere fizic, iar aceste defecte o pot face sa vada ce anume trebuie imbunatatit la costume. Se proiecteaza in situatia celorlalti si gaseste solutii corespunzatoare cu calitatile fiecaruia. Dotarea naturala nu este suficienta, e nevoie si de un creator care sa conceapa un costum performant care sa se muleze pe calitatile super-eroului si sa-i slefuiasca.
I never look back,
spune Edna Mode, ea aflandu-se intr-o continua perfectionare.
Ea este cea care la sfarsit creeaza un simbol comun care reuneste familia Parr (care la inceput este impartita in entitati diferite), reprezentand astfel un fel de mama universala pentru super-eroi si autorizandu-le intr-un fel puterile:
Puterea lor ii face incredibili, dar costumul ii face de-a dreptul fabulosi.
Nu i-a facut nici prima data, nici a doua oara mantie Domnului Incredibil (constiinta lucrului practic), mantia fiindu-i fatala atat lui Syndrome, cat si altor super-eroi.
Hoffa – seful Domnului Incredibil, simbolul reprimarii instinctuale
Reprezinta Supraeul care domina personalitatea si copleseste Eul si Se-ul Domnului Incredibil. Hoffa reprezinta un caracter anal, avand o personalitate obsesionala si mediocra caracterizata prin urmatoarele comportamente: creioanele ascutite excesiv, aranjate paralel pe birou, ceasurile care sunt puse toate la aceeasi ora (nevoia de exactitate si punctualitate), graficul care este de fapt o linie dreapta (care nu suporta fluctuatii = dezordine), limitare, calendarul gol, zgarcenie, mecanism, precizie exprimate prin expresia
o companie este un ceas enorm care functioneaza daca toate rotitele se imbina perfect.
As vrea sa descriu aceasta scena ca tablou al instantelor psihice: In momentul in care Bob (Eul blazat, certat) este atras de tentatia (descarcarea pulsionala) din afara biroului si nu mai este atent la Hoffa = autoritatea (Supraeul), apare un conflict, deoarece acesta ameninta instanta supraeului, moment in care Bob cedeaza si ii da din nou atentie sefului, dar in final da frau liber instinctelor, agresivitatii reprimate (Se-ului) si arunca cu Hoffa de toti peretii bagandu-l in spital (printr-o descarcare necontinuta).
Pe creioanele pe care le ascute Hoffa este scris mai mult sau mai putin ironic
Your life is in your hand (Viata ta este in mainile tale),
expresie cu dublu sens ce ne poate sugera, pe de o parte, nevoia de control care domina personaliatea obsesionala a lui Hoffa, dar pe de alta parte poate reprezenta si o eliberare, o libertate, asumarea responsabilitatii pentru viata pe care o traieste, sau pe care vrea sa o traiasca, amintindu-mi aici de expresia
Fa ce spune popa, nu ce face,
adica fa ce scrie pe creion, nu ce face Hoffa.
Jack-Jack
Poate fi o reprezentare arhaica a vietii psihice, ceea ce este incipient, nespusul – ceva ce nu poate fi pus in cuvinte, nedefinitul, nedeslusitul, înainte de achizitia limbajului, starea primordiala a nou-nascutului. Calitatea principala a lui Jack-Jack este de a se transforma in orice forma: ghiulea de plumb, minge de foc, dracusor rosu etc. Reprezinta starea de omipotenta a copilului generata de narcisismul primar prin care însufleteste tot felul de obiecte (animism).
3. Identificarea instantelor psihice in personajele din film
Supraeul: reprezentat de publicul, societatea, seful, profesorul, directorul. Este instanta psihica moralizatoare, introiectata prin socializare, care reprima in general pulsiunile si instinctele nepermise si de aici apar frustrarile.
Eul: rolurile personajelor conformiste aliniate la principiul realitatii, limitate, fortate sa se conformeze, sa se adapteze. Il vedem aici pe Bob Parr, functionarul blazat si pe Helen Parr, femeia casnica, stearsa.
Se-ul: rezervorul pulsional si sediul dorintelor, nevoilor si instinctelor, este reprezentat de calitatea de super-eroi generata de narcisismul primar. Dorintele omnipotente ale Se-ului isi au radacinile in starea de narcisism a copilului mic (nu conteaza ca eroii sunt negativi sau pozitivi), iar aceste dorinte infantile sunt satisfacute prin aceste personaje incredibile, fantastice.
4. Concluzie
La sfarsitul filmului personajele sunt pline de viata, pline de personalitate, implinite, dornice sa faca fata noilor aventuri pe care le ofera viata. Fiecare se simte bine in pielea lui si isi valorizeaza potentialul la maxim, este increzator in fortele proprii. Putem vedea in tot acest proces si maturizarea celor doi copii care devin adolescenti, stapani pe propria lor instinctualitate, pe care o descarca acum mult mai adecvat si liber: Dash participa la un concurs (sublimare a nevoii lui instinctuale), Violet nu mai este timida si flirteaza putin cu baiatul care ii place, nu mai simte nevoia sa se faca invizibila.
Filmul ne arata o societate occidentala care incearca sa inabuse si sa isi reprime sperantele, dorintele, nazuintele, dreptul de a fi diferit, talentele, idealurile si in special visele, incurajand conformismul, uniformizarea, depersonalizarea. Filmul ne arata ca oamenii au nevoie de super-eroi care simbolizeaza dorinta ascunsa a fiecaruia de a fi o persoana deosebita, speciala. Iar fara vise sau atunci cand visele sunt blocate totul se ofileste, moare, dispare…
5. Momentul confesiunii / momentul destainurii transferului
Mi-a placut acest desen animat deoarece super-eroul nu este unul singur, unul care sa aiba toate calitatile (vezi Superman, cu care imi este foarte greu sa ma identific, deoarece este perfect), ci aceste calitati sunt impartite, de aici rezultand o mult mai usoara polifonie de identificari. In Incredibilii fiecare are atuul lui, exista personaje masculine, feminine, copii si adolescenti. Mi-a fost usor sa ma identific cu Fata Elastica si sa recunosc calitatile ei si la mine, dar si cu Dash si Violet, care mi-au adus aminte de copilarie si adolescenta. Datorita acestui fapt, filmul Incredibilii mi se pare un desen animat complex, care ne atinge la mai multe niveluri ale Eului si care este aproape de realitate, dar in acelasi timp si de imaginar, punand in practica o problematica universala: familia cu frustrarile, necazurile, dar si cu bucuriile ei, problemele copilului, ale adolescentului, ale barbatului la varsta de 40 de ani, ale mamei care trebuie sa aiba grija de 3 copii, ale societatii in care traim, cu paradoxurile ei, fiind de departe cel mai interesant film de desene animate pe care l-am vazut.
Alice Tientan
Vezi şi articolul „Interpretări animate: Incredibilii„ de Carmen Corina Gugu.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
O postare foarte interesanta, nu prea mai am eu rabdare sa citesc de pe monitor, in general, dar m-a prins foarte mult, textul. Ma identific foarte bine cu Violet si cu ce scriati ca sustinea Syndrome, cum ca "nu iubirea este calea, ci ura". Eu aleg aici, ura pentru o stare mediocra a noastra: in relatiile cu ceilalti sau profesional. Daca te iubesti pe tine intr-o astfel de stare, nu ai cum sa cresti.
Abia astept sa vad filmul. Nu prea imi plac mie animatele, dar m-ati convins! Si e foarte frumos cum ati facut analiza filmului. Un ochi specializat ne ajuta mult.
Mie mi-a placut foarte mult acest film de animatie, ca oricare desen animat realizat bine, si dupa parerea mea, acesta a fost foarte bine realizat!
A aratat partea umana a supereroilor, pe mine asta m-a impresionat cel mai tare. Si realizarea a fost ireprosabila, nu am ce sa comentez.
Eu am vazut acest desen animat cu multi ani in urma dar nu l-am gasit a fi un film foarte bun.
De ce? 🙂