Congresul European de Psihoterapie la deschidere

În aşteptarea deschiderii

Lobby pentru psihoterapie

După o ploaie torenţială de pomină (simbol uneori al unei rezoluţii sau dezlegări psihice, cel puţin după Jung) şi o înseninare meritată, la Hotelul Howard Johnson din Capitală s-a deschis cel de-al 17-lea Congres European de Psihoterapie, care în acest an se desfăşoară la Bucureşti. Cuvântul de deschidere a fost rostit, din partea gazdelor, de dna Ileana Botezat-Antonescu, preşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie, vorbind apoi dl Rodolfo de Bernart, preşedintele Asociaţiei Europene de Psihoterapie, urmat, într-o rostire pe cât de locvace, pe atât de pitorească, de dl Mony Elkaïm, vicepreşedintele aceleiasi organizaţii şi una dintre cele mai importante figuri ale terapiei familiale europene.

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? Iata recomandarile noastre

Cum tema acestei ediţii a Congresului este „Criza: schimbare şi provocare”, discursurile de deschidere s-au axat pe tema crizei (economico-financiare, dar şi globale, în toate sensurile), privită din punctul de vedere al unei profesii fundamentate tocmai pe abordarea crizelor (psihice, emoţionale, existenţiale; din acest unghi, este într-adevăr foarte interesant ce au de spus tocmai „profesioniştii crizelor” care sunt psihoterapeuţii).

Psihoterapeuţi români de notorietate – precum, aici, Ileana Botezat-Antonescu, preşedintele FRP…

…Augustin Cambosie, vicepreşedinte FRP…

…Florin Tudose, o figură publică a psihoterapiei…

…Sanda Lepoiev, cu funcţii importante în formare şi psihoterapia instituţională…

…foarte activul cognitiv-comportamentalist Daniel David…

…Tudora Sima, decanul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Hyperion (stânga)

Cea de-a doua parte a acestei zile-seri relativ scurte de deschidere, care în program era anunţată oficial „Sociodrama”, respectiv ca un workshop sub conducerea lui Giovanni Boria, membru fondator şi prim preşedinte al Asociaţiei Italiene a Psihodramatiştilor Morenieni, a început fără tranziţie şi cumva pe neaşteptate: înainte de a şti că am început, ne-am trezit, întreg auditoriul, în mijlocul sociodramei (ce cuvânt afin cu criza, nu-i aşa?). Domnul Giovanni Boria (care a ţinut să precizeze că vine de mulţi ani în România, în oraşul primilor 5 ani de viaţă ai întemeietorului psihodramei, Jacob Levy Moreno, născut pe Calea Şerban Vodă), a dat indicaţii de la un microfon (secondat de traducători în limba română – oficiu îndeplinit de dl Radu Vulcu, preşedintele Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică – precum şi pentru limba engleză), cu autoritate şi pauze de suspans. Totul a început ca un joc, auditoriul fiind îndemnat, din aproape în aproape şi de la simplu la complex, să se ridice în picioare, apoi să-şi ia în braţe întreg bagajul cu care a venit, iar în plus şi scaunul, apoi să se plimbe prin sala de conferinţe cu aceste poveri, totul sub semnul crizei (sper să reţin corect etapele, deşi mai importante au fost, până la urmă, neprevăzutul şi mai ales încărcătura emoţională şi stabilirea unei relaţii între participanţi). Apoi, toţi cei prezenţi am fost îndemnaţi să ne oprim, iar românii să ne aşezăm în mijloc. Dl Boria a făcut turul sălii, cu microfonul, iar participanţii de peste hotare, masaţi la hotare, au fost orientaţi să se aşeze în câteva imaginare puncte cardinale, după ţări (nordicii în nord, sudicii în sud etc.). Apoi, cei de pe margine, respectiv fiecare grup al invitaţilor străini, au trebuit să-şi aleagă câte un român din centru, după afinităţi şi capacităţi de comunicare confortabilă revelate spontan, pe care să-l aducă în grupul său. Membrii grupurilor astfel constituite au fost îndemnaţi să se prezinte unii altora în interiorul grupului, în forma pe care o aleg (aici imaginaţia a găsit o scenografie uneori neobişnuită), după care au trebuit să se gândească în comun, toţi membrii fiecărui grup, timp de 10-20 de minute, la o idee despre ce aşteaptă de la acest Congres. Bineînţeles că ideile s-au legat, mai toate, de tema Congresului (interesantă printre altele a fost tautologica formulă shakesperean-gertrudsteiniană: „A crise is a crise is a crise is a crise…”, exprimată parcă de grupul spaniol sau austriac). Ultimul act al sociodramei a constat în prezentarea succintă, într-o frază, a aşteptărilor fiecărui grup, board-ului Congresului (format din cei trei), prezentare introdusă de o muzică şi de un dans specific. Pe muzica unor Falco, Laura Pausini şi alţii, s-au perindat prin faţa board-ului grupul austriac, italian, spaniol, rus, englez, german, danez, croat etc., precum  şi un grup al „Naţiunilor Unite” format din sârbi, estonieni ş. a. (bineînţeles, fiecare grup a avut în componenţă şi români). Ca un epilog, dl Mony Elkaïm a răspuns („a interpretat”, ar fi mai corect) aşteptările exprimate ale grupurilor. Încheierea a fost asigurată de muzică românească, necântată până atunci – şi ce poate fi mai românesc-de-vitrină decât Ciocârlia? (După impresia mea asupra modului în care s-au desfăşurat lucrurile, mai potrivită ar fi fost Periniţa).

(Peste toate, un act ratat multiplu, insistent şi măgulitor, al coordonatorului, dl Giovanni Boria, care a stârnit amuzamentul – numindu-i de câteva ori pe aceşti „Romanians” – „Morenians”!).

Giovanni Boria şi Radu Vulcu

Migrarea şi „povara” psihoterapeuţilor în vremuri de criză şi… sociodramă…

Am insistat asupra acestei secvenţe dinamice a primei seri pentru că, dincolo de numele intimidant de „sociodramă”, a avut un foarte salutar efect – şi încă în două direcţii. Pe de o parte, a precizat şi a definit / delimitat, într-o bună şi oportună măsură, aşteptările participanţilor la Congres – de la Congres, şi a dat prime accepţiuni temei Congresului, criza. Pe de altă parte, a reprezentat un excelent scenariu-cadru, o excelentă psihodramă pentru stabilirea unor legături între participanţi (care în mod normal se stabilesc abia după câteva zile – dar Congresul durează doar patru! Cu alte cuvinte, a accelerat „împrietenirea” participanţilor – şi a făcut-o încă foarte bine!).

Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti 

Urmează zilele prezentărilor în plen şi ale atelierelor. Împreună cu colega mea, Georgiana Brănişteanu, preşedintele AIPsA, vom încerca să vă relatăm de la faţa locului, în priză aproape directă. În ceea ce mă priveşte, mi-am fixat câteva repere pentru ziua de mâine – precum workshop-urile „Terapie familială centrată pe copil – crearea unui teatru al posibilităţilor” susţinut de britanicul Jim Wilson, psihoterapeut sistemic; „Joncţiunea subiectivităţii în psihoterapia sistemică, o perspectivă postmodernă” susţinut de Mony Elkaïm, preşedintele Asociaţiei Europene de Terapie Familială; ori „Lucrul cu visele în Gestalt terapie (cu demonstraţie)” în prezentarea lui Serge Ginger, co-fondator al Şcolii de Gestalt de la Paris (şi, bineînţeles, sesiunile în plen).

Ne reîntâlnim mâine seară!

Foto: D. L. Bîtfoi