Criza în cabinet şi protagoniştii acesteia

In dupa-amiaza zilei de sambata 3 iulie am mai participat si la workshop-ul de psihoterapie psihanalitica coordonat de Augustin Cambosie, psihoterapeut formator de aceasta orientare si vicepresedinte al Federatiei Romane de Psihoterapie. Co-moderatori au fost: Valentin Multescu, Anca Dontu, Catalina Dragulanescu, Mircea Zgardau si Virgil Ricu, psihoterapeuti membri ai Asociatiei Romane de Psihoterapie Psihanalitica (ARPP).

In cadrul temei „Criza in cabinet si protagonistii ei”, ne-au fost prezentate de co-moderatori vignette clinice pe marginea carora coordonatorul workshop-ului a expus o parte teoretica extrem de utila privind relatia psihanalizei cu criza. O redau succint.


Inca de la aparitie, psihanaliza a fost considerata permanent ea insasi in criza. Toate sciziunile organizationale (Jung, Adler, Ellis, Rogers etc.) au fost dizidente mai mult sau mai putin fortat, dar au fost in tot cazul situatii de criza care au dus la dezvoltarea de noi curente. Tot criza a necesitat aparitia psihoterapiei psihanalitice din psihanaliza clasica. Fiind o terapie care restructureaza personalitatea, psihanaliza nu poate avea o relatie rea cu criza.

Respectarea elementelor de cadru in terapia psihanalitica pune problema unor crize mai mari sau mai mici in relatia terapeutica, deoarece pacientul isi developeaza transferul tocmai in relatie cu aceste reguli. Despre regulile de cadru ne-a vorbit Valentin Multescu si ne-a spus ca au un important rol de creare a spatiului terapeutic, adica de separare intre realitatea interna, subiectiva si cea sociala. Exista reguli externe, statice: durata si frecventa sedintelor, plata, vacantele etc., dar si reguli de cadru intern, dinamic: asocierea libera, atentia flotanta, abstinenta si neutralitatea terapeutului. De asemenea, o regula importanta este de a nu se primi in terapie persoane apropiate pacientului. Psihanaliza relationala enunta cea mai importanta regula si anume ca terapeutul trebuie sa se imbolnaveasca odata cu pacientul, dar sa se vindece inaintea lui pentru a-l putea ajuta pe pacient.

Coordonatorul workshop-ului ne-a spus in continuare ca, de obicei, in analiza asa-zis didactica, in care pacientul spune ca nu are nimic de vindecat, ci doar vrea sa faca o cura pentru a deveni la randul lui psihanalist, nu prea apar situatii de criza a regulilor de cadru (pacientul se supune usor acestora), insa rezistentele la schimbare sunt mult mai mari. Legat de aceste dificultati, este parafrazat parintele psihanalizei, Sigmund Freud, care a spus ca problemele nerezolvate in propria analiza le ducem cu noi in relatia cu pacientii.
 
Importante sunt sensurile regulilor si nu regulile in sine, fapt pentru care Augustin Cambosie ne sfatuieste sa fim flexibili in momentul in care apare o situatie de criza in care pacientul are un conflict cu regula, ca sa putem vedea ce semnificatie are acea regula pentru pacient; relatia pacientului cu regula respectiva da seama de conflictele din istoria sa personala.

O alta situatie de criza in cabinet poate fi declansata de intruziunea realitatii externe a relatiei pacient-terapeut (intalniri neprevazute in afara cabinetului), situatii in care trebuie sa stim sa folosim realitatea externa traducand-o in realitate interna: ce reprezinta ea pentru pacient si pentru relatia terapeutica.

Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti  

Pornind de la remarca lui S. Freud – aceea ca doua meserii sunt imposibile, de parinte si de psihanalist, Augustin Cambosie ne spune sa nu pierdem din vedere faptul ca, asa cum nu exista parinte perfect, nu exista nici terapeut perfect deoarece conflictul face parte dintr-o relatie normala. O relatie asa-zisa fara conflict este o relatie idealizata care pune probleme pe masura… A fi suficient de bun (Donald Winnicott) este, spune Cambosie, a fi permanent in cautarea de a corecta ceva, sau, in termeni kleinieni, de a repara ceva…