E mai mult decât o întrebare, e chiar o concluzie la care a ajuns un studiu american recent, publicat în revista Archives of Dermatology şi citat de AFP şi Mediafax – al cărui obiect a fost obiceiul de a merge la cabinele de bronzare artificială.
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 421 de studenţi voluntari şi a fost coordonat de Universitatea Albany. A reieşit că peste jumătate dintre voluntari, 229 mai exact, folosesc cabinele de bronzat în medie de 23 de ori pe an. Dintre aceştia, 70% au manifestat semne de dependenţă de bronzarea artificială, evaluate prin chestionare inspirate de cele pentru evaluarea dependenţei de diferite substanţe. Cei care merg în mod regulat la cabinele de bronzat tind să devină anxioşi şi să manifeste semne de toleranţă faţă de razele ultraviolete, comparabile cu cele observate la cei dependenţi de alcool sau de droguri.
În general, tinerii merg la cabinele de bronzat nu doar pentru a-şi îmbunătăţi aspectul tenului, dar şi din dorinţa de a se destinde, de a-şi ridica moralul şi pentru a-şi face prieteni. Şi se pare că numărul acestora e în creştere, în pofida campaniilor de informare cu privire la riscurile expunerii la razele ultraviolete, fie acestea artificiale sau naturale.
Autorii studiului vor propune, în urma cercetărilor realizate, ca persoanele care merg la cabinele de bronzat să completeze un chestionar pentru depistarea unor simptome de depresie şi anxietate, care chestionare să fie trimise spre evaluare medicilor psihiatri.
http://cafegradiva.blogspot.com/
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Ahaha, stiu eu pe cineva :)). Iar terapeuta ii numara sedintele la solar, sa vada progresele. Noroc ca s-a lasat de prostii si s-a apucat de analiza, cu sau fara bronz artificial.
Poate intra aici sa ne spuna cum e cu aceasta adictie?…
Exista si terapie prin lumina pulsatila si schimbari majore de stare dupa sezon si dupa tipul de lumina, deci s-ar putea sa fie ceva adevar in dependenta de solar din alte cauze decat strict psihice.
Ma tem ca nu. Si nici nu cred ca ar fi asa interesanta. Lots of time and money to spend. Ops, stai ca nu asa ar trebui sa vorbeasca un viitor terapeut. Fragilitati narcisice, pff.
Cum se zice la mine in oras, ma interesai, ca sa nu mai vorbesc pe langa. Cred ca info e luata din acelasi studiu, dar este relevanta pentru antevorbitorul meu, deoarece vorbeste despre dependenta fizica: razele UV favorizeaza productia de endorfine, responsabile, cum stie toata lumea, de senzatia aia de euforie. Sau macar de o stare de bine, ca doar nu ne raportam la opiacee ci la o biata sedinta la solar. Un anume Heckman, care se ocupa de preventia cancerului de piele, si care a studiat problema, chiar daca nu a facut si cercetarea in cauza, spune ca multi oameni efectiv se simt rau dupa ce pun capat acestor sedinte. Tot el adauga ca bronzarea pe plaja de exemplu, implica si socializare, pe cand in interior nu avem decat razele UV, de aceea este mai usor ca relatia adictiva sa se dezvolte. Din ce am citit in continuare, se pare ca mai predispusi la a dezvolta acest tip de adictie sunt cei care sunt in general susceptibili de a fi… dependenti de ceva: sunt de 4 ori mai multe sanse ca dependentul de solar sa fi fumat marijuana, de 6 ori mai multe sanse sa fi consumat cu regularitate alcool, si de 4 ori mai predispusi sa fi avut simptome de anxietate in luna precedenta. Aici nu am prea inteles. In luna precedenta dezvoltarii adictiei, sau cum? A, cred ca vorbeste de studiu. Si ar fi necesar sa spunem si care ar fi limitele lui. In primul rand, a fost realizat pe studenti, deci nu e relevant pentru toata populatia, nici macar pentru toti tinerii. Si in al doilea rand, este destul de la indemana sa spui ca te simti vinovat dupa ce ai mers la solar, ca doar stii ca este daunator, la fel ca si mancatul la fast-food, dar asta nu inseamna ca ai dezvoltat si o dependenta in adevaratul sens al cuvantului. Dar atunci cand ea exista, trebuie tratata ca si dependenta de droguri, este la fel de puternica pe plan psihic. Si are chiar si un nume: tanorexie (haha, very skinny tanned people, in traducerea mea tampita). Si oricat de greu ar parea de crezut, acum 7 ani, deci pe la 18, eram si eu cumva (semi)dependenta de solar, asta apropo de persoane care sunt oricum predispuse la adictii de tot felul. De fapt, nu stiu daca sa ii spun chiar dependenta, dar se manifesta cam asa: ma duceam foarte des la solar, si de trei ori pe saptamana; stateam chiar si o juma de ora, dar in general 20 de minute; toata lumea imi zicea ca sunt cam… neagra, dar eu nu ma vedeam asa bronzata, iar daca nu ma duceam vreo 10 zile mi se parea ca pielea are un aspect cadaveric, ca sunt prea alba, cum ar veni, si deloc atragatoare. Nu imi amintesc insa sa ma fi simtit foarte vinovata, dar atunci nici nu ma sinchiseam de pericole cum ar fi cancerul de piele. Aveam o prietena care ma batea la cap, dar asta nu facea decat sa imi alimenteze dorinta de face ce vreau eu. Parca manifestam doar o usoara unda de vinovatie, cand vedeam cum mi se usuca pielea, si nu mi se parea chiar in regula, sau atunci cand pana si pentru limitele mele inalte ma expuneam prea mult razelor UV. Daca ma straduiesc, cred ca as putea sa fac si niste asociatii libere pe tema asta, cu tenta psihanalitica: era un loc in care puteam sa ma reculeg, sa stau linistita, si as adauga chiar ca acel solar orizontal era intr-un fel ca un uter protector, sau ca si cum cineva te ”clocea” in timpul asta, iar tu erai la adapost de toate relele. Nu stiu cata valoarea au acum aceste ganduri, dupa atatia ani, dar cred ca sentimentele mele atunci cand ma duceam la solar urmau aceasta directie, pe langa dorinta de a arata cat mai bine. E amuzant ca acum aceasta dorinta s-a evaporat ca apa dintr-un pahar care a stat prea mult in… soare.
Am asociat liber cam asa…:
Mi-am adus aminte de o carte intitulata " Tacerea Trupului " scrisa de catre un autor italian- Guido Ceroneti, care face o incursiune in tehnicile antice si medievale de tratament…dar si de preparare a mancarurilor.
Ceroneti spune undeva, ceva care suna cam asa:
" Femeia este un animal fara blana, a carui piele este la mare cautare "
Suna atat de sexy 🙂
Acum….de ce merg fetele la solar ?
Raspuns: pentru ca au observat ca pielea bronzata e la mare cautare.
Au fost fetele dintotdeauna preocupate de bronzul pielii lor ? Nuuuu.
A existat o epoca istorica in care a avea pielea alba …reprezenta supremul semn de feminitate…dar si nobilitate.
Asa se vedeau venele albastre… cu sangele albastru curgand prin ele 🙂
Asa ca dintr-un anumit punct de vedere…problema nu e bronzul, ci "pielea care e la mare cautare" ! 🙂
Da, e si o norma cultural-istorica. In epoca victoriana a umbrelutelor de soare era vulgar sa fii bronzata, asta era ceva pentru tarani. Presupun ca bronzul a aparut ca optiune si apoi ca imperativ odata cu eliberarea sexuala din anii '60-'70 (ori poate si mai devreme, odata cu inceputurile miscarilor naturiste si de cultivare a corpului).
Ca și anorexia, și bronzatul (că tot îi spun ăștia tanorexie) este influențat de tendințele culturale.
Dacă a apărut odată cu eliberarea sexuală din deceniul 7, de ce nu a scris Houellebecq despre asta?! Pff, a ratat un ingredient din ghiveciul lui literar!
Apropo…comentariile legate de acest subiect mi-au sugerat urmatoarea intrebare catre voi ca specialisti :
Cum ati comenta aceasta modificare in mentalul colectiv ( e corect ?) de la o epoca alta ?
Altfel spus…ce s-a intamplat cu Femeia…si doar ea, si de ce a trecut de la pielea ascunsa si alba, la pielea bronzata si expusa/dezgolita cat mai mult ?
Dacă e cineva nespecialist de aici, atunci în mod sigur acea persoană sunt eu! Dar totuși… Lucrările lui Beatrice Hinkle sunt importante, a pus psihanaliza în sprijinul emancipării femeilor, deși a fost un critic al lui Freud și Jung. Parcă era vorba de libertatea psihică individuală, de libertatea sexuală a femeii, de individualism în sensul autodezvoltării, și uite așa ai un cocktail pe care femeia îl bea și se simte suficient de high ca să agațe pe cine vrea ea, în fiecare seară (dacă are chef), să nu se simtă mai puțin femeie pentru că face acest lucru, iar a doua zi să se ducă la solar, că doar nu vrea să semene cu o victoriană neatractivă (deși acest gând cred că străbate tărtăcuțele specimenelor mai puțin sigure pe ele).