Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc lucrarea despre ”transferul erotic”. E o sinteza foarte serios documentata si cuprinzatoare pentru tendintele care au abordat acest concept. Am remarcat si punctele in care autoarea opineaza sau doar lanseaza intrebari in lumina celei mai recente gandiri teoretice si anume relatia psihanalitica vazuta ca intersubiectivitate.
Transferul erotic nu este decat una dintre extremele in care poate s-o ia relatia analitica; transferul psihotic, psihopat sau pervers pun de asemenea probleme, nu mai usoare… Sigur ca orice traire extrema e dificil de gestionat si e un drum infundat daca vedem de exemplu cuplul analitic ca fiind un vehicul cu doi piloti care ruleaza pe fel de fel de portiuni de teren si nu intotdeauna au cel mai bun echipament care sa-i scoata din impas. Un transfer extrem (includ automat si contratransferul pentru ca e clar ca nu putem vorbi altfel dupa o suta de ani de psihanaliza) aduce cuplul analitic la marginea cadrului unde, impreuna, cei doi au de raspuns la intrebarea noua ce s-a ivit „Mergem tot pe ruta asta sau viram catre altceva…?”
Psihanalistul are posibilitatea de a diagnostica pe pacient, pe sine si pe „cel de-al treilea intersubiectiv” care e relatia si asta ii da privilegiul de a vedea in cererea de iubire din partea pacientului, concomitent, cererea incredibila de a fi refuzat… Exact cum un copil mic ii cere parintelui de toate si pe toate registrele dar una dintre cele mai importante cereri este tocmai aceea de a fi refuzat atunci cand frustrarea contribuie la modelarea unei forme a Eului sau… Dar vedem frecvent parinti care se supara pe copil pentru ca cere ceva ce parintelui ii e dificil sa nu ii dea…
Comentariu de Georgiana Brănișteanu la articolul ”Iubirea de transfer – de la logica supei cu argumente de găluște până azi” de Corina Marin
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
