Familia romaneasca si debutul terapiei familiale psihanalitice in Romania

Aceasta pasiune de a forma oamenii – ce este ea, de unde vine si care este obiectul ei? Inainte de a propune definitii, ipoteze, modele si analize ale formarii, trebuie sa ne oprim putin asupra acestei pasiuni, caci ea este cea care ne mobilizeaza sau ne paralizeaza atunci cand ne formam.

Lucrarea prezentata in cadrul primului congres al EFPP, sectiunea „Cuplu si familie”, desfasurat la Florenta intre 20-22 mai 2010, si-a propus o expunere a modului in care terapia familiala psihanalitica a patruns in Romania si s-a consolidat o data cu aparitia primului grup de formare.

Sub titlul „In cautarea psihanalizei legaturii”, Anca Munteanu abordeaza in prima parte a acestei lucrari istoria formarii, primul contact cu psihanaliza de familie. Pornind de la intrebarea „ce am cautat ?”, intr-o prima faza ne apare ca am cautat raspunsul la intrebarea „cine este pacientul ?”. Cererile de terapie aduceau adesea in cabinet mai multe persoane, chiar daca doar una dintre ele prezenta un simptom manifest si facea obiectul cererii. In 2006, cautand pe internet modalitati de a aborda terapeutic aceste situatii, prima noastra intalnire cu psihanaliza de familie a fost prin intermediul unei scrisori adresate dnei Elisabeth Darchis. Apoi a urmat contactul cu doamna Rosa Jaitin, din cadrul Apsylien (Association de la Psychanalyse des Liens), care a venit pentru prima oara in Romania in ianuarie 2008. S-a constituit o echipa de lucru si un grup alcatuit din persoane interesate sa se formeze, care initial a fost alcatuit din trei persoane.
Prima sesiune de lucru a durat doua zile, timp in care participantii au cunoscut metoda de lucru, grupul operativo, precum si referinte bibliografice variate si concepte de baza din psihanaliza legaturii: portavoce, legatura, ascultare, sprijin, depozitar, depozit, nucleu aglutinat etc. Aceasta intalnire ne-a propus o noua modalitate de a invata si de a lucra in prezenta unui formator strain, cu dificultatile inerente ale traducerii, precum si ale unui asemenea proces formativ.

Claudiu Ganciu vorbeste in a doua parte a lucrarii denumita „Actul fondarii” despre mitul lui Fat-Frumos. Relatia intre fondare si formare apare initial ca o opozitie pentru ca fundarea presupune o violenta, aceea de a afirma in spatiul social o noua entitate, de a construi o piele pentru grup si un contract narcisic. In fata incercarii echipei de a constitui o structura, cu norme si reguli, asociatie cu functie de reprezentant social, reactiile grupului au fost violente, o violenta fundamentala a creatiei. Aceste situatii au obligat echipa sa se comporte ca un copil al formatorilor care creste intr-o zi cat altii in sapte. Echipa era in situatia de a forma si de a se forma. Fantasma era aceeasi ca si pentru grup, a „unui copil care este invatat”, un amestec al culturilor intr-un spatiu fantasmatic al grupului (Franta, Argentina, Romania) si o incercare a fratelui cel mai mic sa creasca mare si frumos cat mai repede si sa plece in cautarea propriului destin.

Cristina Calarasanu incheie lucrare printr-o parte dedicata nasterii grupului de formare denumita „A forma si a se forma” in care vorbeste despre constituirea echipei romane si a grupului, despre momentele de conflict si separare, si in special despre dubla functie a echipei: a forma si a se forma, a observa si a traduce, a lucra si a invata, frati si parinti ai grupului. Procesul de formare a permis adoptia si investirea echipei in functia sa parentala. Grupul ca un „copil-frate”, ca un „copil insuficient de bun”, ca un „copil abandonat”, iata cateva caracteristici ale parcurgerii etapelor de formare.

Sunt descrise dispozitivul de lucru, care a necesitat o permanenta reamenajare pentru a face posibila transmiterea metodei de lucru, precum si metoda specifica de predare-invatare-ascultare, grupul operativo a carui inventie ii apartine lui Pichon Riviere, in Argentina. Aceasta modalitate specifica de lucru a permis exprimarea diferentelor culturale si transgenerationale ale unei lungi istorii incarcata de momente traumatice, prizionera a unei dictaturi comuniste indelungate. Si psihodrama psihanalitica caracterizata de scene imaginare amestecate, bizare, incestuoase, ireprezentabile purtand traumatisme transgenerationale fara urme, dar cu secrete, durere si suferinta.

A trece de la identitatea franceza pentru a creea o identitate romaneasca, a depasi efractia care acompania o formare straina traita in secret, a deschide grupul care s-a inchis pentru a-si proteja secretul si a face cunoscuta lumii psihanalitice prin aparitia unei asociatii ca un certificat de nastere al acestei formari si abordari terapeutice, iata scurtul istoric al debutului terapiei familiale psihanalitice in Romania.

http://cafegradiva.blogspot.com/