René Kaës spunea ca in institutii oamenii depun partea lor psihotica. Ca acest rol de continere a unei stari primare poate sa fie jucat de apartenenta la o institutie. Ca institutia are o ierarhie, o organizare in baza unor reguli date.
Dar care este pozitia unui psiholog si ce inseamna el intr-o institutie?
Didier Anzieu explica cum interventia psihologului intr-o institutie nu se poate inscrie in afara circulatiei fantasmatice si declanseaza angoase fundamentale in participanti. Angoasa depresiva, cea a sentimentului de inutilitate a interventiei, a sentimentului de inutilitate, a neputintei de a rezolva o situatie etc. Angoasa persecutorie este celalalt versant grupal. In aceasta varianta, vorbim despre o plasare a psihologului intr-o pozitie de spion care urmareste sa afle secretele grupului, care a fost plasat acolo pentru a afla ce se intampla. Fata de acest spion care intra in ”intimitatea” grupului, acesta se repliaza strangand randurile sau incercand o ”seducere” a acestuia. In asociere cu acest gen de fantasme se gasesc exprimate principii sau ideologii de genul: ”noi suntem toti uniti”, ”unirea aduce putere” etc. Acestea sunt asociate cu o pozitie cooperanta, care apreciaza rolul si functia psihologului exprimate de regula in relatii izolate. Dar aceasta cooperare ca mecanism de evitare a angoasei devine o modalitate de opozitie fata de orice tip de interventie.
Angoasele, indiferent de tipul lor, paralizeaza interventia psihologului sau orice incercare de interventie pe respectivul grup. Stabilirea unei relatii inedite in aceasta constructie psiholog-pacient in care rolurile sunt distribuite diferit – psihologul este o echipa de multe ori interdisciplinara, iar pacientul este un grup al unei institutii sau chiar institutia insasi.
Care este rolul lui? El este membru al grupului sau este extern? Care este fantasma care a constituit acest grup? Cum s-a realizat el? Aparent, exista un scop, dar care este sensul lui? Pastrand linia propusa de Anzieu, putem pastra cu usurinta distinctia dintre manifest si latent. La prima vedere, un grup institutional are scopul propus de obiectivul pentru care oamenii care s-au aliat, pentru care au incheiat o alianta sau un pact care ia forma scrisa sau verbala a unui contract. Pentru realizarea scopului manifest (tehnic, daca pastram formula propusa de Anzieu) au loc schimburi vizibile. Indiferent daca este vorba despre trecerea unei hartii dintr-un birou in altul sau despre realizarea unei productii de paine ori de o asociatie de psihologi. Pentru realizarea acestei laturi putem sa vorbim despre discutii intre oameni, despre socializare, despre experiente impreuna etc. Dar in acelasi timp exista si un continut latent la care fiecare se raporteaza diferit – aceste continuturi latente se refera la pulsiunile individuale, la Supraeul fiecaruia, la narcisism si la idealul Eului. Aceste continuturi pot sa fie puse in favoarea realizarea scopului propus sau impotriva lui. Ele devin foarte importante pentru un observator atunci cand scopul initial devine dificil de atins.
Putem sa consideram ca grupul institutional devine grup atunci cand apare un organizator inconstient. Organizatorul inconstient poate sa fie fantasma sau imagoul sau alte tipuri de organizare. Psihologul se raporteaza la grup prin propria fantasma. Daca el este membru al grupului si participant la viata fantasmatica a institutiei, el este pus in situatia sa fie intr-o pozitie personala in raport cu continuturile grupului. Aceasta impune necesitatea analizei propriilor continuturi. Partial, aceste continuturi fac obiectul autoanalizei. Este insa o situatie aparte pentru ca lipseste tertul. In relatiile terapeutice, rolul tertului este jucat de cadru care este al relatiei si protejeaza atat pe terapeut, cat si pe pacient. In psihanaliza legaturii exista post-sedinta in care o echipa care a lucrat se intalneste pentru a analiza campul transferential si contratransferential. In aceasta situatie, rolul ar putea sa fie jucat de regulamentul institutiei. Lucru posibil in marile institutii care incearca sa izoleze importanta fantasmei.
Dar ce se intampla cu psihologii din gradinite, de exemplu?
Claudiu Ganciu
Mi se pare foarte interesant punctul de vedere grupal-social pe care psihanaliza legaturii il aduce in raport cu diada / triunghiul psihanalizei clasice – si chiar cu psihoterapia de grup. Incepand cu dispozitivul terapiei si incheind cu psihanaliza grupurilor ori a institutiilor, precum cea expusa aici. Faptul ca nu mai exista un cadru in acceptiunea clasica ridica probleme noi de interpretare.