Avem nevoie de un dicţionar de psihanaliza legăturilor?

Pentru ca toate lucrarile, fie ele carti, articole, interviuri, prezentari de caz au fost traduse in limba romana, in principal din franceza, dar si din alte limbi, a aparut curand necesitatea unei puneri de acord in privinta cuvintelor alese. Fie ca existau in limba romana, fie ca nu, ele au capatat o denumire in privinta careia ne-am pastrat o indoiala. Asa cum Bion explica de ce a numit “functie” pentru a denumi functia alfa, asa cum in Vocabularul psihanalizei (Laplanche si Pontalis) psihanalistii romani care s-au ocupat de traducere explica de ce au preferat termenul de anaclisis fata de cel de sprijin pentru ceea ce francezii numesc etayage, tot asa este necesar de fiecare data cand trecem niste concepte dintr-o limba in alta limba sa facem acest travaliu de re-denumire. Acest dictionar a aparut ca necesitatea de a spune in limba romana lucruri pe care le-am auzit si citit in alte limbi. Dictionarul este in lucru, la el contribuind atat membrii din grupul de formare din Romania, cat si psihanalisti din afara tarii, chiar unii dintre cei care au elaborat respectivele concepte (S. Tisseron, R. Kaes, R. Jaitin, Ch. Joubert, J. Pujet, E. Granjon etc.).

Am ales cateva dintre notiunile dictionarului aflat în lucru, specifice pentru psihanaliza legaturii.

CRIPTA (fr. CRYPTE) – concept introdus de M. Torok si N. Abraham care constituie o varietate de clivaj a Eului care este in mod particular structurata si “ermetica”. Pierderea fiintei dragi face obiectul unei negari primare, a unei evitari radicale. Defunctul ramane “viu” in cripta din interiorul psihismului subiectului si poate trai o viata fantasmatica proprie.

OBIECTE GOALE (fr. OBJETS VIDES, CREUX) – Spatiul grupului de TFP poate de asemenea sa fie locul de primire a manifestarilor pe care E. Granjon le-a numit “obiecte brute” si Rosa Jaitin – “obiecte goale”. Este vorba despre cuvinte sau expresii folosite intr-un mod repetitiv de catre membrii grupului familial. Negasind nici loc, nici sens in lantul asociativ grupal al familiei, aceste cuvinte, aceste expresii, uneori cifre sau silabe repetate dar si acte si comportamente fara sens si in afara situatiei, impodobesc discursul familial, intrerupand, perturband cursul, readuse fara incetare in spatiul grupal dar fara sa conduca la nimic (E. Granjon, 1995).

Aceste obiecte brute, scorburoase, vide ne atrag atentia, venind sa se inscrie ca atare in ascultarea noastra si in memoria noastra, repetitive, sacaind si stanjenind atentia noastra si neputand gasi loc in propriul nostru lant asociativ. Acestea sunt resturi ale unei comunicari primitive, directe si fara interpretarea mesajului. A accepta sa fii receptor al acestui tip de comunicare primitiva inseamna ca terapeutul ar putea sa constituie un punct nodal si apoi un purtator de cuvant al lantului asociativ grupal.

PACT DENEGATIV (fr. PACTE DENEGATIF) – Negativitatea ar fi forma de travaliu al negativului in ansamblurile trans-subiective. Ea permite grupului sa se desprinda de componentele alienante sau mortifere ale legaturii. Legarea intersubiectiva prin negare este, ca intreg travaliul negativului, o activitate fondatoare a spatiului psihic care permite o reprezentare interna limitata de ansamblul social dar este si un sistem de aparare.

Doi poli sunt de remarcat in spatial denegativ: unul defensiv al spatiului intern (care creeaza zone de tacere, ne-transformabile, zone de intoxicatie, „lazi de gunoi”). Si altul, organizator al legaturii si al spatiului psihic. Polii sunt complementari pentru a asigura continuitatea functiei idealurilor, contractului sau pactului narcisic.

Pactul denegativ descrie un acord inconstient asupra unui inconstient impus sau conchis reciproc pentru ca legatura sa se mentina in complementaritatea intereselor fiecarui subiect si a legaturii lor. Este o meta-aparare care se intemeiaza pe diferite operatii defensive: refulare, denegare, negare, nerecunoastere, respingere, inchistare. In acelasi timp in care este necesar formarii legaturii, el creaza in aceasta un non-semnificant, non-transformabil, zone de tacere, spatii intoxicate care mentin subiectii intr-o legatura straina fata de propria lor istorie si de istoria altora.

Contractul narcisic si pacturile denegative vor sta la baza oricarei legaturi noi, aliante, filiatii sau fraternitati astfel incat ele se vor suda intr-o comunitate de securitate, de continuturi si asteptari pentru ca moartea sa se mentina in afara gandirii constiente si a realitatii subiective.

In familie, “pactul denegativ” de alianta protejeaza subiectii si ansamblul. Alianta nu tine decat ca aceasta “cutie a Pandorei” sa ramana inchisa. Continutul, resturile si urmele mostenirii transgenerationale ale fiecaruia si cele puse in comun, trebuie sa ramana ingropat si inaccesibil membrilor grupului. Dezvaluirea sa risca sa aiba efecte violente si distrugatoare pentru subiectii in cauza si pentru ansamblul pe care-l constituie.

CONTRACT NARCISIC (fr. CONTRAT NARCISSIQUE) – P. Aulagnier a introdus notiunea de contract narcisic pentru a sustine ca fiecare subiect vine pe lume simultan din viata psihica, din societate si din succesiunea generatiilor, fiind purtatorul unei misiuni: a asigura continuitatea ansamblului din care face parte. In schimb, ansamblul trebuie sa investeasca narcisic acest nou individ. Acest contrat atribuie fiecaruia un loc determinat in grup, loc care ii este desemnat prin ansamblul vocilor, care inainte de fiecare subiect a tinut un discurs conform mitulului fondator al grupului. Acest discurs include idealuri si valori, el transmite cultura si principii ale ansamblului social. Fiecare subiect, intr-o anumita modalitate, trebuie sa reia la randul lui acest discurs, caci prin el este unit cu stramosul fondator.

La venirea pe lume a unui copil, “mandatul familial” ii este transmis prin intermediul “contratului narcisic”. Prin acest contract, parintii inscriu copilul in succesiunea de generatii si in grupul familial. Ei ii aloca o pozitie si o functie prestabilite in raport cu discursurile care l-au precedat, recunoscandu-l si investindu-l ca mostenitor. Purtator al misiunii de a asigura continuitatea, de a-fi-impreuna al grupului, copilul este insarcinat la randul sau sa investeasca mandatul pastrand legatura, asigurand idealurile familiale.

In aceste conditii, contractul narcisic pune in evidenta faptul ca investirea narcisica, care pentru fiecare individ face posibila indeplinirea scopului sau, nu poate fi sustinuta decat prin lantul in care subiectul este membru si parte componenta, investit narcisic ca purtator al continuitatii ansamblului. Astfel parintii isi desemneaza mai intai copilul ca purator al realizarii „ viselor lor privind dorintele nerealizate” (Freud, 1914) si ei ii asigura sprijinul narcisic asa cum dorintele generatiilor precedente i-au sustinut pe ei pozitiv sau negativ in venirea lor pe lume si in propria lor ancorare narcisica.

R. Kaes identifica mai multe modalitati ale contractului narcisic:

• contractul narcisic originar: fondat pe investiri de autoconservare si definind un contract de filiatie transgenerationala
• contractul narcisic secundar: bazat pe narcisismul secundar, este un contract de afiliere care redistribuie investitiile contractului narcisic originar si care intra in conflict cu el
• pactul narcisic: este rezultatul unei desemnari imuabile a unei pozitii de perfecta coincidenta narcisica. Este patogen si in anumite cazuri mortifer. Intra in categoria aliantelor alienante.

LEGATURA AVUNCULARA (fr. LIEN AVUNCULAIRE) – pentru Cl. Levi-Strauss atomul parentalitatii ar fi produsul a doua tipuri de opozitii. Pe de o parte este opozitia dintre legatura de alianta si legatura de consangvinitate. Daca legatura dintre sot si sotie este incarcata de ostilitate, legatura acestei femei cu fratele ei va fi apropiata si tandra (sau vice versa). Pe de alta parte este opozitia intre legatura de filiatie si cea avunculara. Daca legatura tata-fiu este de rejectie, legatura unchiului matern cu nepotul sau va fi prietenoasa si formatoare. Altfel spus unchiul ar juca rolul unui agent de echilibru in sanul familiei atunci cand exista o saturatie excesiva intre copii si parinti.

La randul sau, A. Green (1977) noteaza ca unchiul matern este reprezentantul grupului social. El este semnificantul schimbului asigurand o distanta optima intre parinte si copil. Relatia avunculara permite separarea in cazul in care legatura tata-fiu este prea apropiata si condescendenta, ea poarta legea daca aceasta legatura este impregnata de o anumita familiaritate.

FUNCTIE FORICA (fr. FONCTION PHORIQUE) – anumiti membrii ai grupului indeplinesc functii intermediare intre spatiul intrapsihic, spatiul intersubiectiv si spatiul grupal si contribuie de asemenea la procesul de constituire a aparatului psihic grupal. Acesti subiecti incarneaza figuri semnificative, cele ale stramosului, copilului, regelui, mortului, eroului, sefului, victimei. Sunt persoane care asigura functia de purtator de cuvant, purtator al simptomului, purtator al visului in grup, ele sunt purtatoare ale idealurilor si iluziilor ale mortii si vietii. Sunt agenti de legatura. Aceste figuri apartin conceptului de functie forica (Kaes,1993) si sunt intelese din punct de vedere al subiectivitatii subiectilor care le incarneaza, ale legaturilor intersubiective pe care le servesc si ale functiei lor in structura grupului.

Aceste persoane le poarta si sunt purtate de ele, poarta urma a ceea ce le-a creeat si a ceea ce a stat la baza lor. Conceptul de functie forica s-a format plecand de la verbul grec phorein (a purta), a carui radacina se regaseste in „metafora” (a transporta, a deplasa).

PARENTALITATE MOARTA (fr. PARENTALITE MORTE) – corespunde „seriei albe” si „doliului alb”, unei dezinvestiri masive, radicale, care lasa urme in inconstient sub forma unor goluri psihice care vor fi umplute de reinvestiri. Andre Green (1983) introduce conceptul de „mama moarta” care este o stare de depresie a mamei; trasatura esentiala a acestei depresii este ca ea are loc in prezenta obiectului, el insusi absorbit de un doliu, de o pierdere reala a unui obiect.

http://cafegradiva.blogspot.com/